568 matches
-
oglindă măgulitoare, contemplându-și în aceasta propria reflexie. Fiecare este deopotrivă frumosul Narcis și nimfa Echo. Acest joc de oglinzi între cei doi practicanți ai flirtului este și mai complex decât apare la prima vedere. Căci el ricoșează, se răsfrânge, reverberează și în privirea unui al treilea. Posedând o artă desăvârșită a ostentației și a discreției, frumoasa mondenă și cavalerul său se etalează atunci când par a se ascunde. Pretind că se prefac pentru a fi spionați și mai atent. Se așează
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îi de felul lui stăpânul casei - a pus meșterii să scrie în mozaic cuvântul „SALVE”, pentru ca, atunci când el nu-i acasă, musafirul să fie totuși salutat. Vreau să plec, dar ceva mă ține în loc. Am impresia că pereții încă mai reverberează și acum aplauzele pentru poezia Doina, citită de Mihai Eminescu, sosit la Iași ca trimis al ziarului Timpul, din București,la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, la 5 iunie 1883. Eminescu, însă, n-a mai citit poezia la serbarea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
657-668, el recomandă contestarea defectelor iubitei prin idealizare (De-i mică, nu e mică, ci astfel nimerită/ Cât poate să încapă în inima-mi răpită./ E-naltă ? Văd pe Iuno cu mersul maiestos). Actul al V-lea, plasat la Tomis, reverberează, în schimb, ecourile elegiilor de exil ale lui Ovidiu. Descrierea gerului și a viscolului de pe tărâmurile getice (V 1, 3) corespunde pasajelor similare din Tristele, III 10 sau III 13 ; năvala barbarilor sosiți pe Istrul înghețat (V 1) reia imagini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contemporană. La Muzeul de artă, retrospectiva Eugen Ștefan Boușcă. Impresia că mă aflam în fața operei unui creator profund a căpătat un fel de contur de efigie. Însăși figura de bizantin a pictorului are strălucirea unei medalii vechi, a cărei valoare reverberează din adâncuri de vremi, trimițându-și razele pastelate cu mult dincolo de perdeaua prezentului. Ilustrațiile la o serie de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă și emoționantă, influențele din Velásquez transpuse într-o manieră de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în amintiri și memorii ale universului nostru ieșean. Și cât de bine s-ar potrivi personajelor noastre și cât de însuflețitoare le-ar fi sintagma lui Nietzsche: "Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
altădată ar fi rămas mai puțin liric, poate chiar mai sărac, stingher și inestetic, lipsit de scânteieri și refracții fără evocările, impresiile, amintirile, portretele lui, ale unui poet nu numai al "florilor", ci și al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare a imaginației, se poate transforma oricând în uriași trandafiri suspendați. Însăși Semiramida ar fi încântată, volubilă și voluptuoasă mai mult ca niciodată, trecând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-o în 1983 la Blaj foștilor lui colegi de liceu, o conferință despre spiritul Blajului, veți aprecia nu doar arhitectura discursului, ci veți întâlni felul propriu al gene‑ rației sale de a iubi neamul românesc. Patriotismul dom‑ nului Coposu ar reverbera aici, în casa lui Nicolae Iorga, ca într-o cutie de rezonanță. Scuzați-mi excesul evocator, dar măcar să avem un reper de comparație cu hahalerele care se bat cu pumnii în piept cât de patrioți sunt jefuind electoratul de speranțele
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cănii Slurpee, după care am clătit-o. Și în timp ce mă sprijineam de poliță mâinile mele au interceptat vibrațiile silențioase ale spălătorului de vase Miele camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înțeles că nu era legată de nimic în particular, mirarea se dezintegră în teamă. Urmată de o durere îndoliată și de ecourile ascuțite ale unui trecut pe care nu voiam să mi-l amintesc, astfel încât m-am concentrat asupra predicțiilor reverberând în sinea mea, pe care, din cauza naturii lor întunecate, eram nevoit să le ignor. Negarea totală mă salva grațios de realitate, doar pentru moment, fiindcă unele linii începuseră să se întrepătrundă cu alte linii și încet-încet o întreagă rețea prindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu vrei să fim o familie adevărată? am întrebat în șoaptă Nu vrei asta? - Vreau să fim o familie, dar... - Dar ce? - Tu nu te-ai purtat ca și cum ai fi vrut-o . Am simțit bătăi puternice în piept, fără să reverbereze. - Îmi pare rău. Îmi pare rău c-am făcut atâta rău. Îmi pare rău că n-am fost cu tine și cu mama și sora ta atunci când trebuia, și nu știu cum aș putea să mă revanșez. Vocea mea era sugrumată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre noi. Scotea niște sunete ca de sugaci. Electricitatea a revenit atât de brusc încât am fost orbiți de lumină. Alarma de incendiu piuia incontinent. Tot ce fusese stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din casă ardea. Televizorul reverbera asurzitor. Din combina stereo se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
loc=”Cluj” data=”28 nov. ‘77 6 dec. ’77”> Stimate „domnule” Eugen și dragă Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dădeau o viziune mai clară, ne conturau exigențele acestei întreprinderi. Vedeam oamenii și locurile prin prisma a ceea ce urma să devină text. Eram cumva niște colecționari de vorbe și peisaje, niște aspiratori de impresii, pe care le-am lăsat să reverbereze în voie, să capete prelungiri mai mult sau mai puțin „literare”. Combinarea ulterioară a însemnărilor noastre separate într-o construcție integră și coerentă, evitând pe cât posibil redundanța - un gen de suplețe foarte greu de obținut -, a făcut parte și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să pună umărul la democratizarea țării. Ia sugestia mea ca pe o glumă. Și-a făcut o anumită situație în Suedia, s-a integrat perfect, nu poate fi vorba despre o întoarcere în Rusia în viitorul apropiat, deși sufletul îi reverberează la tot ce se întâmplă acolo... Inga pare să aibă o înțelegere selectivă a lucrurilor. Nu poate judeca, în același spirit critic, fără parti-pris, evenimentele din fosta URSS, după 1989. Dar nu-i mai spun nimic din toate acestea. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează încă în mintea mea. Eu aș putea să-mi imaginez că această frază poate fi rostită doar de cineva care s-a născut și a crescut sub stricta supraveghere a stăpânului și deodată a devenit liber. Aceasta este o întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ricoșeu, tot ce avea Isus din solul care l-a văzut născându-se, din apele care l-au legănat. N-aș mai spune, atunci, "am călcat pe urmele lui" ci "privirile ni s-au întâlnit". Ca și cum aceste ondulări ale terenului, reverberând în doză infinitezimală un nu-știu-ce din persoana privitorului divin l-ar fi putut pune pe un hoinar pe aceeași lungime de undă luminoasă. Pentru că, nu-i așa, totul s-a schimbat în Palestina, în afară de marea Genesareth, și de tonurile roșietice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să se colinde de sărbători, nu-l vizitase nimeni cu familia, acasă. "N-am pe nimeni. Nimeni!", mi-a spus Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prea oprit la aceste pagini de autorecriminare, inte resante mai întâi, cum spuneam, prin raritatea gestului întreprins de autor, dar nu doar prin atât: problemele însele, pe care Țepeneag le discută, întorcându-le pe toate fețele, sunt demne de atenție, reverberând și în alte planuri decât numai ale destinului personal. Este vorba, întâi de toate, bineînțeles, despre ce s-a întâmplat cu el, cu viața sa, dar și despre efectele pline de învățăminte ale acțiunii lui literare și publice, în țară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
exegetic în stilistica exprimării jurnalistice eminesciene, impunând un alt unghi de perspectivă în privința artei gazetarului, aceeași, în esență cu arta poetului Eminescu. BIBLIOGRAFIE. EDIȚII Eugen Simion * Nicolae Georgescu O LECTURĂ NOUĂ (Eugen Simion) În ultimele decenii, tot mai multe voci, reverberând nu doar din spațiul criticii și istoriei literare, se fac auzite solicitând reevaluarea poetului național, pe care, de fapt, îl și contestă într-o atare ipostază. Provocarea nu vine doar din atitudinea postmodernă, pe care cei mai mulți dintre aceștia și-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți, care și-apleacă un picuț pieziș capul și se uită la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Contemporanul, 2 decembrie 1977) TITA Ștefan „Votul nostru-i glas fierbinte Ce din piept îl înălțăm Pentru-al țării președinte Ce cu dragoste-l urmăm.“ („Votul nostru-i glas fierbinte“, România liberă, 20 ianuarie 1975) TOBOȘARU Ion, prof. univ. dr. „Reverberează și va reverbera timp îndelungat Raportul președintelui Nicolae Ceaușescu, prilejuit de cea de-a cincea Conferință Națională a Partidului Comunist Român, document de inestimabilă valoare teoretică și practică cu privire la analiza stadiului actual al dezvoltării societății socialiste românești și a înaintării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1977) TITA Ștefan „Votul nostru-i glas fierbinte Ce din piept îl înălțăm Pentru-al țării președinte Ce cu dragoste-l urmăm.“ („Votul nostru-i glas fierbinte“, România liberă, 20 ianuarie 1975) TOBOȘARU Ion, prof. univ. dr. „Reverberează și va reverbera timp îndelungat Raportul președintelui Nicolae Ceaușescu, prilejuit de cea de-a cincea Conferință Națională a Partidului Comunist Român, document de inestimabilă valoare teoretică și practică cu privire la analiza stadiului actual al dezvoltării societății socialiste românești și a înaintării României spre comunism
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a ascultat... Cînd am auzit c-a murit, am ținut toată ziua candela aprinsă, ba am aprins și lumînări... Cîte amintiri legate de aceeași noțiune, a sărbătorilor de iarnă!... Fiecare drum în memorie, către acele vremi și locuri, face să reverbereze în mine versurile lui Labiș, atît de cuprinzătoare: "Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire;/ M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai,/ Dar sînt acum departe, privind în amintire/ O mamă grijulie și-un băiețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este pusă în funcțiune. Pe cale de con- secință tot ce apare sub semnul unei stilistici a exasperării, se cuvine a fi citit și sub semnul unei dereglări sistematice a simțurilor care reverberează dincolo de context. Insectele sunt văzute ca un popor, însă deformarea, monstruosul este indus aici de comparație : „ca la un plebiscit”. Într-un fragment anterior, naratorul rememorează prima sa expe- riență „politică”, devenind semnatarul unui document la o vârstă care nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o sensibilitate mai accentuată, un «naturel mai sim- țitor», ne aflăm într-o perioadă în care poezia romantică și simbolistă îi marchează în mod definitoriu o zonă discursivă de cuprindere modelând comportamente, generând o ges- ti culație specifică care va reverbera până departe în lite- ratura interbelică. Fin de siècle înseamnă și simbolism și postromantism în formule adesea epigonice, dar rezistente și capabile de mutații. Simbolismul are parte de un al doilea val cu cercul minulescian, iar postromantismul se diluează tot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]