584 matches
-
Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când a compus Cărarea de Lună pe apele despicate în noapte de iahtul Președintelui Consiliului Județean Brăila, Hugo a înjurat suprapunerea, imprimate volens-nolens în bolta care leagă un Do minor de un Fa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mai puternic. Mai puternic. Mai puternic! Asurzitor! Nu auzeam, nu eram conștient decât de un singur cuvânt. O singură idee: Nemuritor! Nemuritor! Nemuritor! Nemuritor! Una, două, zece, o sută, mii de voci îmi sunau în cap, iar ecourile lor se reverberau de oasele craniului meu, toate spunând același lucru. "Nemuritor". Stai jos! Auzisem ca într-un vis. Vladimir. Nu-l vedeam. Era întuneric și eu eram neputincios. Neputincios în propria minte, propriul trup. Nu puteam face nimic. Eram furios și stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
crispă pe mâner. Vru s-o scoată din umbra amorțelii din interiorul tecii, dar nu putu. Timp de o clipă, păru să se lupte cu sabia, de parcă ar fi avut o voință proprie, apoi se auzi un clinchet și aerul reverbera de glasul sabiei ce vedea lumina pentru prima oară după mulți, mulți ani. Lama avea un luciu metalic ce oglindea totul și părea să aibă de-a lungul ei, asemeni tecii, dar mai rar, motive vegetale. Eterna! zise Vladimir. Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oară când ia cuvântul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. Zâmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dar ce dilemă nefirească: Cu ea, nu poate să trăiască! Iar fără ea...moare precis! ALTERNANȚE Rar artist la curtea vremii, Ai talent, dar n-ai ambiț, Urci pe podium pentru... premii, Și cobori după ...un șpriț! VERS Versul tău reverberează, Celor ce-n iubire-au mers, Plâng, te-ntreabă și oftează: Cum de-i bun doar primul vers? LEGĂTURĂ Zici c-ar fi o legătură Între tine și...CULTURĂ ? Una mare! Fiindcă eu, Noaptea-s paznic la..... MUZEU ! ÎNCĂ SE
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
dor, Fă ți din viaț-o...prăjitură! Dar să nu o duci la gură, Dacă nu presari...umor! SUBVENȚIONAREA MEDICAMENTELOR Biată umbră, pe picioare, Gândea: Dacă o reduc Pentr-o lună și...dispare, Mai trăiesc, dacă mă ,,duc’’?! PRIMUL... Versul tău reverberează, Dor, iubire, vis, suspin! Primul! În rest explorează, Universu ți plin cu...vin! DARURI EUROPENE Europa ne trimite, Daruri pentru Noul An! Între ele, Doamne Sfinte, N-o fi și un...Cal Tr(ă)oian?! DESCOPERIRE Tot Vestu-a descoperit, După
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în fața semnelor de carte rămase în prima treime a unui volum, acolo unde o idee mi-a oferit suficient material speculativ. Culmea acestei nervozități o atingeam când mă tulbura vreo problemă efemeră de sănătate, să zicem o durere de dinți reverberată în tot trupul, până-n vârful unghiilor (nervozitatea moștenită de la bunicu-meu, care efectiv n-a știut ce-s alea durerile de dinți până după șaptezeci de ani, când a aflat cu stupoare că nu se mănâncă nici usturoi, nici ceapă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând în ecouri triste. Dar, auzit într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el în șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era, în dimineața aceea, neadumbrită și aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu - pentru butic. Nici un răspuns. — Mărită-te cu mine. Fă-mi copii. Ne-am putea muta - oh, s-o ia dracu, asta ea - Închide ochii! Nu durează mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reconstituirea accidentului (un carambol multiplu în care muriseră șapte oameni pe North Circular Road în vara trecută) urmau să ia parte cinci mașini. În vreme ce acestea erau conduse la poziții, crainicul începu să stârnească interesul publicului. Fragmente amplificate ale comentariului său reverberau prin tribunele goale ca într-o tentativă de evadare. Am arătat spre un cameraman înalt, în geacă militară de luptă, care, plimbându-se pe lângă mașina lui Seagrave, îi urla acestuia indicații peste huruitul motorului prin parbrizul fără sticlă. - Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de viteze de la coloana de direcție, și simțeam cele mai mici trepidații ale roților amplificate de o sută de ori, așa încât treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui mic asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Adrian Păunescu, odată ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă. Nici că a trăit, a creat și a murit cu vehemență. El a iubit, pur
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să încep cu ele. * * * — Claire? a zis Phil, băgând capul pe ușă. În brațe avea lampa de pe birou, o cutie mare de carton, un afiș înrămat și un ghiveci cu o plantă. Căcat, m-am gândit. Cuvântul mi s-a reverberat în craniul gol, zvâcnind de durere. — Îmi vânează capul de un an de zile, Claire, a ridicat Phil din umeri. Ca să nu mai zic de alte detalii anatomice. Azi a fost ziua când a dat cu barda. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia golit de toate frazele frumoase pe care le rostisem în vis, am apăsat pe zăvor și am deschis ușa. În primele clipe n-am văzut nimic. Lumina vie, puternică, reverberată în oglinzi m-a orbit. Fără să vreau, am închis pleoapele. Așteptam să aud râsul binevoitor sau uscat sau nervos al Bătrânului și, eventual, o invitație. „Ei, hai, domnule sculptor, dacă tot te-ai hotărât să mă deranjezi, îndrăznește”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să râdă în sala cu oglinzi. După care a repetat invitația. — Îndrăznește, domnule sculptor. Nu e nimeni aici în afară de noi doi. — Noi doi? Cuvintele acestea n-aveau nici o noimă. Din oglinzi reverberau nenumărate chipuri care semănau cu „noi doi”. Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cine? În afară de mine nu era nimeni acolo, iar după plecarea mea rămânea în același loc, cu brațele încrucișate. Intrând în sală, mă miram din ce în ce mai rar de absența Bătrânului. Uneori, în prag, înainte de a mă obișnui cu lumina scânteietoare a candelabrului reverberată în oglinzi, mă așteptam să aud o voce uscată întâmpinându-mă: „Ei, domnule sculptor, ce-ai mai născocit pe seama mea?” Dar asta dura numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
forțez norocul și o Întreb dacă a reușit să găsească un tort Teletubbies. Nu pot nici eu să țin minte chiar totul, Îmi spune ea și dispare pe ușă, cu capa neagră invizibilă fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul răcnet, servicii de sănătate private, abonament la sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În ochi, atât de căprui că sunt aproape negri, are picățele de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am tot timpul să mă gândesc la tortura care mă așteaptă: Întâlnirea cu Abelhammer. Când am vorbit cu Rod aseară, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui este Goofy. Cuprinsă de timiditate la vederea personajelor ei favorite de desene animate, Emily se ascunde pe după picioarele mamei ei și refuză să salute. Câteva secunde mai târziu, Paula intră În restaurant ca un gong care tocmai a bătut, reverberând ranchiună. „A fost de acord“ să vină cu noi la EuroDisney cum au fost britanicii să renunțe la India. Știu foarte bine că ușurarea de moment de a o avea aici cu mine să mă ajute nu va merita din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum, mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, iar la timpul cuvenit, soarele a dăruit acelui colț de țară o splendoare de primăvară foarte bogată, dacă nu material, cu siguranță bogată În evenimente care reverberau În micul univers al copilăriei lui Va. Era martie, Buna Vestire cum spunea Victor sau Blagovișteniile, așa cum spunea bunica Ileana. Era ziua de naștere a lui Va, iar Victor era hotărât să-i „facă ziua”. A cumpărat o pereche de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trambuline elastice și diverse biciclete fixe erau scoase de Îngrijitori de prin depozite uitate din subsolul sălii de sport. Pe sub podul În arc ce susținea șoseaua de coastă treceau primele iahturi ale dimineții, Îndreptîndu-se către larg. În portul cîndva adormit reverbera ecoul cablului de metal tensionat pe cabestan În atelierul În care Andersson și echipa lui de meșteri spanioli uscau și lăcuiau carenele ce Începuseră să absoarbă apă. În tot acest timp, În centrul portului, o goeletă distrusă de foc - scheletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mare cu valuri uriașe care părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]