1,063 matches
-
you. O situație similară există în suedeză, unde pronumele personal de persoana a doua, du [d(poate primi în context statutul de pronume de politețe. Desigur, la fel ca în limbile romanice, există și în grupul celor germanice formule de reverență, însă aici ele nu au fost pronominalizate ca în română, spaniolă și portugheză. Între simplificările produse în perioada tîrzie a germanicii comune a fost pierderea dualului, încît categoria numărului a rămas reprezentată doar de singular și de plural, situația fiind
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Franceza folosește pentru adresarea reverențioasă pro-numele personal de plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice (italiană, spaniolă, portugheză, catalană). Caracterizată printr-un puternic adstrat germanic, franceza are încă din perioada veche numeroase elemente din limbile germanice (circa 600 de cuvinte, mai ales france). Apoi, de-a lungul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
e calificată ca o decepție reeditarea cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2, Unde sunt criticii? O retrospectivă sumară arată reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu, instauratorul „științei de a critica”, C. Dobrogeanu-Gherea, șeful unei „noi școli”, „magistrul” N. Iorga, a cărui epocă „de directivă” a dat „întreaga pleiadă” a vremilor lui Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu ș.a., „cu acea literatură țărănistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
și asupra adevăratelor drame, în care a fost vorba de viață și de moarte, ale celor care au avut neșansa de a fi declarați în vremea comunismului drept "dușmani ai poporului""13. Din fericire, acest volum este un gen de reverența față de persoanele care au suferit în închisorile și lagărele comuniste. De asemenea, volumul se înscrie în seria lăudabilelor demersuri de recuperare a memoriei societății românești. Două decenii de comunism în Iașul universitar O lucrare complexă și de mare întindere este
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
și gravitatea, notația seacă, reportericească și expresia rafinată, atent cizelată. Pe de altă parte, „edificiul amintirilor prețioase” se armonizează cu fascinația civilizației moderne, tonul dominant elegiac este uneori disimulat în grațioase caligrafii mizând pe forța de sugestie a dicțiunii studiat-arhaizate (Reverență silențioasă), iar alteori este redus la condiția eliptică a „lipsei de cuvinte”, care devine elocventă prin contrastul provocat de sentința din finalul poemului: „la 26 de ani învățasem/ 26 de cuvinte unul pe an/ combină de recoltat (1951)/ război rece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
orice publicație editată în perioada comunistă, O. este nevoită să-și manifeste atașamentul față de ideologia vremii, condiție obligatorie pentru asigurarea apariției. Astfel, din articolele programatice nu se pot afla prea multe lucruri despre orientarea ei reală, acestea reprezentând doar inevitabile reverențe la adresa regimului. Evoluția revistei oglindește fidel presiunile politice ce au afectat viața literară românească, de la dezghețul ideologic la rigorile greu de evitat din perioada de după „tezele din iulie” și, totodată, este un tablou complet al literaturii române sub comunism, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Micescu, ca ministru aveați alte satisfacții, superioare, de conștiință, nu de natura ăstora, trupești, minore. S-a uitat la mine pe sub ochi vrând să surprindă înțelesul subtil al cuvintelor. Să vă fie de bine, i-am zis, făcându i o reverență demnă de un slujitor al Higeei. Mă umiliți cu atâta curtoazie, domnule Maxim, a replicat el, avocățește. Nu, domnule Micescu, mă bucur că v-am cunoscut, dar îmi pare rău că a trebuit să veniți aici pentru lucrul acesta, împotriva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dorești dumneata? Să-ți dai seama că ești un îngâmfat, depășit de realitatea care te înconjoară și să te cobori din lumea ta utopică, să ți recunoști rătăcirile și să devii om adevărat! Sunteți preot dumneavoastră, am accentuat pronumele de reverență. Nu, a răspuns puțin mirat, nepricepând sensul întrebării. Atunci, cine trebuie să primească confesarea mea? Cum cine? Noi toți, cei care ne-am angajat pe drumul cel bun al vieții socialiste. În fața noastră să-ți faci demascarea căci din pricina ta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
asigurare tehnică cu armanent și muniție. S. B.: Era un mustăcios și cu căpitanul Andrei, alt mustăcios. Voinea a venit, a întors mașina și a stat de vorbă cu cei doi în fața Comandamentului și a plecat. Purcaru era plin de reverențe, a cerut permisiunea să se retragă. După plecarea lui, Voinea i-a spus lui Andrei: "Vezi, ți-am spus, îmi propui un om, dar să fie unul de-al nostru, trebuie să fie un băiat bun!" I-a cerut lui
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Cotruș îi evocă, nostalgic, tinerețea clujeană, motiv de a-și exprima admirația față de personalitatea soțului dispărut prematur: "Delia, nu fac un act de politețe. Puiu e prea aproape de mine și de destinul meu ca să mă simt obligat a-i face reverențe. Spirit total, o inteligență și un condei de mare cultură și în același timp de formidabil caracter (s.a.)"8. Cu Ovidiu Cotruș nu fusese Ion D. Sîrbu niciodată prea apropiat. Îi despărțeau, în tinerețe, atât temperamentul, cât și convingerile politice
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
frumos și o ținută nobilă. Fio renza însă l-a anihilat, dar a găsit terenul pregătit, pentru că el era foarte comod. Când ea venea să salute, că era la Arenă sau la Scala sau oriunde, se așeza în genunchi, făcea reverențe și în stânga, și în dreapta, apoi se făcea că se ridică, după care, vezi Doamne copleșită de atâtea ovații, iar se punea în ge nunchi... Până când Ghiaurov, într-o zi, se înfurie și zice: Da’ asta nu mai pleacă? Mai trebuie
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
al V-lea, pe care l-am cunoscut în timpul activității diplomatice la Bagdad (Irak). Într-un spațiu în care era o liniște perfectă și unde vizitatorii veneau mai rar, am îndrăznit să mă îndrept spre "Sepulcru"' și a face o reverență și a mă închina în legea mea creștină (ortodoxă); spre surprinderea celor care asigurau și supravegheau acțiunea, am pierdut din vedere că mă aflam într-un spațiu musulman și am intrat încălțat. A urmat o scurtă discuție cu unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cazul peștelui tetrodon fugu, care, se zice, ar avea un gust delicios, dar care, dacă nu e curățat cum trebuie, poate constitui o otravă mortală). Carnea va figura în meniu în condiții excepționale. Va fi consumată cu același amestec de reverență pioasă și anxietate care, potrivit călătorilor din vechime, impregna ospețele canibale ale anumitor popoare. În ambele cazuri, este vorba de o comuniune cu strămoșii și totodată de încorporarea, cu asumarea tuturor riscurilor, a substanței primejdioase a unor ființe vii care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
constituia însă decât o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un Homer al gramaticii. Acesta comprimase legile unei limbi complexe precum sanscrita în formule de o lapidaritate algebrică. Apropo de limbi, graiuri și dialecte: ele reprezintă familia rostirii omenești, cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
asigurare tehnică cu armanent și muniție. S. B.: Era un mustăcios și cu căpitanul Andrei, alt mustăcios. Voinea a venit, a întors mașina și a stat de vorbă cu cei doi în fața Comandamentului și a plecat. Purcaru era plin de reverențe, a cerut permisiunea să se retragă. După plecarea lui, Voinea i-a spus lui Andrei: "Vezi, ți-am spus, îmi propui un om, dar să fie unul de-al nostru, trebuie să fie un băiat bun!" I-a cerut lui
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ideile celor cu care au conviețuit până atunci. E nevoie, dacă ne gândim mai bine, de un act „ritualic” de „sacrificare” a fondatorilor și a „părinților” spirituali - dar adoptivi. Cine (dintre dascăli) mai crede că este acceptat după aceea cu reverență de discipoli se Îmbată cu apă rece ori este un profesor aerian, decuplat de la realitate, care nu-și dă seama În ce a intrat și care este rolul lui. De cele mai multe ori, foștii Învățăcei nu vor să mai audă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să dai ce e mai bun din tine și realizezi că nu ești, totuși, decât un suflet de om, cu limite inerente? Vor Înțelege această „dramă” cei din afară, care nu au de-a face cu acest exercițiu oarecum „demiurgic”? Reverența acordată maestrului nu este una personală, asumată, concretă, ce este inspirată de tradiție, de conveniențe, de un model de respect Încetățenit. Ne raportăm la dascăli cu respect, că așa se cade. Respectul e firav și evanescent, ca de altfel și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
fim mai apropiați de preotul din parohia noastră. La cele bune sau ușoare, dar și la cele rele sau grele. Înțelegi dumneata, părinte? 12. Evocări pedagogice 12.1. Elogiu unui dascăl modest de țară Am avut și am o mare reverență față de dascălii care m-au format. După părinți, ei sunt persoanele care m-au plămădit spiritual și m-au marcat pentru totdeauna existențial. Este drept că nu toți au avut același impact asupra traiectului meu evolutiv. Remarc Însă varietatea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
107. Promotorii eugeniei menționați În rândurile anterioare sesizaseră schimbarea definitivă În orientarea politică a statului român de după război. Alții au avut Încredere În manifestările de bunăvoință ale noului guvern și au continuat să militeze pentru eugenie, fără nici un fel de reverență față de prezența sovietică din România. Moldovan și Râmneanțu au continuat să publice lucrări care susțineau nevoia unei reforme sanitare ghidate de principii eugeniste fără nici o referință la noțiuni de clasă. Împreună cu alți câțiva colaboratori, adepți ai eugeniei, cei doi autori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
critica trebuie să fie deopotrivă conștientă de faptul că "interpretare absolută nu există", astfel că pericolul senzației de putere se diminuează. Cel de-al doilea avertisment al autoarei Salonului de literatură poartă titlul explicit Doctrina criticului și face o frumoasă reverență "școlii postume lăsate în scris" de Călinescu: "un fel de vade mecum călinescian". Arta criticii pe care acesta din urmă a ilustrat-o superlativ devine cheia perenității interpretării literare, care, în afara forței estetice proprii, riscă să sucombe o dată cu prilejurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ci lucidă, și astfel substanțială și autentică. Toate acestea s-au rânduit într-un parcurs al unei munci râvnitoare. Aceasta a făptuit minunea metamorfozării darurilor din părinți în părinți într-o lucrare temeinică și roditoare. Înaintea acesteia ne plecăm cu reverența cuvenită bunelor tocmiri. Povești cu tâlc Ioan Milică Îmi face plăcere să scriu aceste rânduri despre o carte pe care am folosit-o ca izvor de alte povești decât cele prinse în culegerea fraților Grimm. Îi rog pe cititori să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acum al domniei-sale, bogat în fapte cât pentru mai multe vieți de om, se împletește cu al atâtora dintre noi, cei pe care, vorba unui poet ieșean de astăzi, "ne-a crescut" și câți nu s-ar putea așeza, cu reverență, în rândurile celor desemnați prin această sintagmă... La (neverosimilul!) octogenat, ar fi îndreptățită să primească daruri simbolice pe măsura celor pe care le-a revărsat în jur atâta timp. Nu ne stă în putere să i le facem; paginile următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în plan interacțional, în timp ce culturile unde clima este mai caldă tind să se orienteze mai degrabă spre construirea relațiilor interpersonale, care sunt mai calde. Când se salută, bărbații din Marea Britanie dau mâna, în timp ce femeile fac un pas înapoi schițând o reverență și o mișcare a mâinii, iar în Germania, atât bărbații, cât și femeile stabilesc contactul comunicativ dând mâna; în Franța și România, domnii sărută mâna doamnelor; în timp ce în Europa Occidentală bărbații nu se salută între ei pupându-se pe obraz
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ceva mai apropiată de cea reală a cruntului luptător care a condus Moldova timp de 47 de ani"9. Pledoaria pentru trecut a venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și lipsa de reverență față de un asemenea simbol istoric și spiritual 10. Un grupaj de opinii ale istoricilor din România și din Republica Moldova, solicitați să argumenteze posteritatea pozitivă a voievodului, constituie poate cel mai reprezentativ răspuns al istoriei la solicitările politicii, mass-mediei și memoriei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de regulat precum "Ziua Eroilor". Locațiile (Mărășești, Oituz) sau momentele memorabile (noiembrie 1916, iulie-august 1917), acțiunile cele mai eroice (șarja de la Robănești) sau nevoia fiecărei comunități (sat, regiment, școală) de a-și marca pierderile proprii au prilejuit nenumărate gesturi de reverență. Toate acestea pot face obiectul unei investigații laborioase, pledând "pentru o istorie culturală a primului război mondial" și a posterității sale (vezi demonstrația lui Stéphane Audoin-Rouzeau și Annette Becker, Vers une histoire culturelle de la première guerre mondiale, în "Vingtième Siècle
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]