1,196 matches
-
Urechelnița-narmată, plăpînda larva, blazon al Nemuririi; 760 Încetul melc fără de casă, lăcusta care cîntă, bea și rîde: Iarnă sosește; și-îndoaie zveltul trup fără să murmure. Acolo e Urzica, cea care-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a cărui jale-amară este crescută-n laptele-i Și care viețuiește prin disprețul față de-al său vecin; acolo toate leneșele buruieni, 765 Ce se tîrăsc prin sumbrele cotloane, multele mădulare și le-arată Goale în toată frumusețea lor, dansînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ele sunt identice. De comun acord cu Mrs. Quickly ele își exprimă într-un scurt cvartet anagajamentul lor de a l păcăli pe Falstaff. În timp ce ele se îndepărtează, își fac apariția Ford, Caius, tânărul Fenton, Bardolfo și Pistol. Ford este revoltat: cei doi tocmai i-au adus la cunoștință intențiile fostului lor stăpân. Bardolfo și Pistol pun punctul pe “i”. Alice și Ford decid fiecare să facă dovada de prudență în această afacere. Într-un scurt interludiu, cei doi tineri îndrăgostiți
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din punct de vedere psihologic să rezolvi situația. Foarte repede, numeroși educatori profesioniști, chiar și profesori universitari, au susținut păreri bine argumentate, însă niciodată acceptate de toată lumea. Așa că redacțiile au primit și opinii de la părinți, atât adeziuni, cât și fraze revoltate. Până unde pot merge sancțiunile aplicate de un cadru didactic învățăceilor săi? De la cel mai înalt nivel, procurorul Doctor Ralf Lalazor s-a pomenit cu indicația (strict secretă!) să tărăgăneze instrumentarea cazului până ce se va cristaliza o părere majoritară în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de a le deschide; apoi vrea să le pună în geantă, ezită și, în cele din urmă, deschide un dosar) Ia să vedem noi cum mă cheamă..., și cine sînt eu... (începe să răsfoiască, din ce în ce mai agitat, mai uluit și mai revoltat) Dumnezeule, să fiu al dracului dacă..., dacă dosarul ăsta nu-i decît un mare căcat! Să fiu eu al dracului dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
n-a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
făurește o unitate, prin Însăși forța refuzului. Dispersat ca persoană lipsită de principii, el va fi coerent ca personaj. Dar un personaj presupune un public; dandy-ul nu se poate impune decât opunându-se.3 Capitolul dedicat dandy-lor din Omul revoltat al lui Albert Camus ar putea fi citat (dar și comentat critic) aproape În Întregime dacă analizăm dandysmul ca formă de contestare. Sfidarea legii morale și divine care se transformă pentru dandy În program existențial Își găsește rădăcinile, după Camus
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
crimei. Pentru acești Înaintași În revoltă ai dandy-lor, granițele dintre bine și rău se abolesc, confuzia valorilor acționează ca o fatalitate, iar acel străvechi miltonian „Rău, fii binele meu!” are forța unei devize implacabile. Sunt Însă marii dandy niște autentici revoltați? Dacă ar fi să le dăm crezare lui Baudelaire, Wilde și Camus, da, pentru că În viziunea lor dandy-ul contestă toate palierele lumii. Întâi de toate, Însăși ordinea divină, prin dreptul pe care și-l arogă de a se institui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
așa, cu bunăvoință și Înțelegere, le interpretează unii feminizarea. Nu Întotdeauna Însă. Atunci când acest dublu feminin e căutat În exterior și proiectat asupra unei persoane de același sex, de obicei un adolescent sau un bărbat foarte tânăr, voci radicale denunță revoltat comportamentele sexuale deviate ale dandy-lor, incriminând În primul rând pederastia acestora (În sens extins). Aceleași glasuri Îi impută dandy-ului deficitele endocrine, impotența, sexualitatea blocată, exhibiționismul, narcisismul (ca autoerotism). Legături primejdioase tc "Legături primejdioase " Dacă femeile sunt excluse (cu cele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca un sceptru sau atunci când, urcat pe o masă, vrea să-și pună semnătura pe tavanul unui salon, În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză astfel să se lase prins În canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fi soiul de om arogant pe care numele său a ajuns să-l reprezinte, s-a dovedit un mare senior În sânul unei aristocrații care murea. Era general Într-o țară militară. Era frumos, Într-o vreme când simțurile revoltate Își Împărțeau demn domnia cu Însăși rațiunea și când moravurile nu apărau ceea ce plăcea. Ni l-am putea Închipui pe Richelieu dincolo de imaginea prea bine cunoscută. El a avut de partea sa toate forțele vieții. Dar dacă lui Brummell i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eficacitatea socială; și corporația artiștilor ocupă un loc secundar, puțin deasupra universității. E un lucru pe care cea mai mare parte a scriitorilor nu-l pot accepta. În schimbul unui Emile Augier, care-și Îndeplinește corect contractul, dimpotrivă, câți nemulțumiți și revoltați? Ce-i de făcut? Nimeni, bineînțeles, nu se gândește să ceară justificare proletariatului - ceea ce ar duce la o declasare tot atât de reală, dar În sens invers. Nimeni, de asemenea, n-are curajul să revendice marea solitudine liberă, alegerea de sine În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la apologia răului și a crimei. Lupta lui Satan cu moartea În Paradisul pierdut, poem preferat al romanticilor, simbolizează această dramă, care e cu atât mai profundă cu cât moartea este (o dată cu păcatul) copilul lui Satan. Pentru a combate răul, revoltatul, deoarece se consideră inocent, renunță la bine și creează, din nou, răul. Eroul romantic Împlinește, În primul rând, confuzia profundă, am putea spune religioasă, dintre bine și rău1. Acest erou este „fatal”, pentru că fatalitatea amestecă binele cu răul, fără ca omul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imposibil. Satan se ridică Împotriva creatorului său, pentru că acesta a folosit forța ca să-l doboare. „Egalat În inteligență, spune Satan al lui Milton, el s-a ridicat deasupra egalilor săi prin forță”. Violența divină este, astfel, condamnată În mod explicit. Revoltatul se va distanța de acest Dumnezeu agresor și nedemn 1, „cu cât mai departe de el, cu atât mai bine”, și va avea În slujba lui toate forțele ostile ordinii divine. Prințul răului nu a ales această cale decât pentru că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar Îndrăzni să-l invidieze, spune Milton, pe acela pe care poziția cea mai Înaltă Îl condamnă la un șir nesfârșit de suferințe pe care trebuie să le Îndure”. Atâtea nedreptăți suferite, o durere atât de continuă autorizează aceste excese. Revoltatul Își creează atunci câteva avantaje. Crima, desigur, nu e recomandată În sine. Dar ea se Înscrie În sfera valorii, supreme pentru romantic, a freneziei. Frenezia este reversul plictisului: Lorenzaccio visează să fie Hanul Islandei. Subtile sensibilități fac să apară furiile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
hazardului și distrus de violențele divine. Ființa care trebuie să moară strălucește, cel puțin, Înainte de a dispărea, și această splendoare constituie justificarea sa. Ea este un punct fix, singurul ce poate fi opus chipului de-acum Împietrit al Dumnezeului mâniei. Revoltatul, nemișcat, susține, fără a clipi măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează și Își păstrează, cel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adevăraților sfinți Începe să se răspândească pe pământ pentru a consfinți aceste ciudate concluzii ale revoltei. Dar Baudelaire, cu tot arsenalul lui satanic, cu gustul său pentru Sade, cu blasfemiile sale, va rămâne prea teolog pentru a fi un adevărat revoltat. Adevărata lui dramă, care a făcut din el cel mai mare poet al timpului său, e alta. Baudelaire nu poate fi evocat aici decât În măsura În care el a fost teoreticianul cel mai profund al dandysmului și a oferit formulări definitive uneia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dandy-i nu se sinucid sau nu Înnebunesc, ei fac carieră și pozează pentru posteritate. Chiar atunci când ei strigă, precum Vigny, că vor să tacă, tăcerea lor este răsunătoare. Dar, În sânul romantismului Însuși, sterilitatea acestei atitudini apare la câțiva revoltați care Întruchipează atunci un tip de tranziție Între excentricul (sau Extraordinarul) și aventurierii noștri revoluționari. Între nepotul lui Rameau și „cuceritorii” secolului XX, Byron și Shelley se bat deja, deși În mod ostentativ, pentru libertate. Și ei se expun, dar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atacat Polonia, pe 17 septembrie 1939, Molotov, șeful guvernului sovietic, d... ordin Armatei Roșii s... treac... frontieră polonez... și s... „apere viață și bunurile” populației din Volhynia și din Galiția, a c...rei soart... URSS o descrie cu același ton revoltat pe care l-au folosit naziștii un an mai devreme În cazul locuitorilor din Sudeți, În Cehoslovacia: „Limba, cultura și obiceiurile lor tradiționale c...zuser... prad... persecuțiilor (poloneze). Ucrainenii și belarușii nu aveau dreptul s... exercite funcții publice (...). Aproape tot
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și de măsura în care le acceptă ca suportabile. Deflația este insuportabilă pentru om tocmai că ea răpește încrederea și speranța în valori fundamentale în jurul cărora se plasează ființa umană. Un om lipsit de încredere și speranță este un om revoltat, gata să pună sub semnul întrebării ordinea existentă. Milton Friedman a sesizat în mod corect că oamenii preferă inflația deflației, deoarece acesta este tipul de relație acceptat în mersul economiei și societății. Aici nu este vorba despre o alegere conștientă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a luptei de clasă și a conflictelor sociale, un exercițiu de rezistență Împotriva Puterii. Manifestările carnavalești din timpul răscoalelor sau revoluțiilor ar constitui un limbaj social al contestării și schimbării: „Episoadele parodice trimit mai puțin la o inovație a maselor revoltate, cât la formele ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și de afirmare, Într-un limbaj provocator sau amenințător, a legilor lumii noi” (M. Ozouf, 1976, p. 114). M. Bristol (1985) urmărește exprimarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se integrează În familia riturilor violenței. (Textul de față reproduce sintetic demonstrația din P. Shaw, 1981, pp. 206-221.) Tipologii ale mituluitc "Tipologii ale mitului" Fixarea unor mari familii de mituri nu este o operație simplă, În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stat paristrian independent", care ar fi dăinuit timp de douăzeci de ani (1077-1097). Iorga face remarca că după ce comandantul bizantin, Nestor, încearcă să le ia în stăpânire, folosind trădători din Dârstor, în final, el însuși se va așeza în fruntea revoltaților, încercând să preia conducerea acestui "bogat colț de libertate" (Iorga). Anna Comnena scria că pe malul celălalt (nordic) al Dunării sunt "sciți" (români), care se bat cu "sarmați" (pecenegi), iar "sciții", refugiindu-se dincolo de Dunăre, se ocupă cu agricultura, semănând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Fapt este că la începutul domniei lui Alexie Comnenul (1081-1118) situația de la Dunărea de Jos și din sudul ei devenea tot mai dificilă pentru Imperiu. Valuri de pecenegi, urmate curând de cumani, se revărsau continuu în sud, îngroșând rândurile celor revoltați cărora li se alăturau bogomilii, instalați de Ioan Tzimiskes în regiunea Philipopol, aflați acum în conflict cu stăpânirea bizantină. În acest context, Anna Comnena amintește, la 1086, numele unor conducători locali, precum Tatos-Tatul (român se pare), numit și Chalis de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]