896 matches
-
europene, fiind subsumate acelorași tactici subversive și ideologii radicale. Contactele reale existente Între cele două mișcări sunt subliniate cu insistență. Gazeta de limbă germană din București, de exemplu, semnala legăturile dintre mișcarea din străinătate condusă de Kossuth XE "Kossuth" și revoluționarii italieni, ca și planurile insurgente maghiare cu privire la Transilvania. Cu altă ocazie, Gazeta Transilvaniei va publica o serie de comentarii pe marginea unei proclamații comune a lui Kossuth și Mazzini XE "Mazzini" , din septembrie 1855. La fel, știrile referitoare la activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În această conjunctură, poziția rezervată față de mișcarea mazziniană, afișată În presa ardeleană, nu mai poate fi pusă numai pe seama diferențelor ideologice de principiu. Ea se datorează, cel puțin În aceeași măsură, altor motive, care țineau de colaborarea italo-maghiară. Apropierile dintre revoluționarii italieni și cei maghiari, cu care liderii români se confruntaseră acerb În timpul revoluției, nu le puteau inspira ardelenilor simpatii deosebite față de demersul mazzinian. Această schemă relativ simplă (nu Îi simpatizăm pe italieni, deoarece ei sunt aliați cu adversarii noștri maghiari
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ardeleni, fiind mai apropiat de poziția maghiară. Papiu va reproșa mereu italienilor colaborarea lor cu maghiarii. De pe această poziție, el se va opune proiectelor de acțiune comună italo-maghiaro-română, Înaintate principelui Cuza de emigranții maghiari, și va purta polemici dure cu revoluționarii maghiari sau chiar cu românii aflați În proximitatea mișcării italiene. 13. Revoluționarii „internaționaliști” Cu totul alta va fi poziția voluntarilor români ardeleni aflați În serviciul cauzei italiene, a căror atitudine marchează punctul de maximă receptivitate față de mișcarea risorgimentală. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
colaborarea lor cu maghiarii. De pe această poziție, el se va opune proiectelor de acțiune comună italo-maghiaro-română, Înaintate principelui Cuza de emigranții maghiari, și va purta polemici dure cu revoluționarii maghiari sau chiar cu românii aflați În proximitatea mișcării italiene. 13. Revoluționarii „internaționaliști” Cu totul alta va fi poziția voluntarilor români ardeleni aflați În serviciul cauzei italiene, a căror atitudine marchează punctul de maximă receptivitate față de mișcarea risorgimentală. În cazul lor, mentalitatea revoluționară specifică epocii romantice Îi determină să subsumeze sau să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
determina pe țăranii români să se supună recrutărilor În armata maghiară! Ca Întotdeauna, retorica generoasă a limbajului revoluționar putea fi manipulată În folosul oricărei cauze ideologice, fiecare prezentându-se drept singura exponentă a „voinței poporului” În numele căreia pretind că acționează toți revoluționarii. Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" , Nașterea unei biserici. Biserica greco-catolică din Sătmar În primul ei secol de existență (1667-1761), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p. 217. Mircea Eliade XE "Eliade" , Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București, 1995, p. 61. Ernest Bernea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Cf. Cornelia Bodea, op. cit., p. 42 (cu un punct de vedere diferit, pentru anul 1851); ibidem, p. 52 (cu o poziție identică, pentru anul 1852). Referirile de aici se fac Însă În special la raporturile lui Mazzini XE "Mazzini" cu revoluționarii din Principate. Alexandru Marcu, op. cit., p. 65. Ștefan Delureanu, „Români alături de Garibaldi XE "Garibaldi" În expediția «celor o mie»”, Revista de istorie, 1982, 35, nr. 10, pp. 1124-1138. Alexandru Marcu, op. cit., p. 44. Militär-Schematismus des Österreichischen Kaiserthums, Wien, 1850, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aștepta. Chiar la Timișoara a trebuit să-și amâne o vizită la un moment dat pentru că exista o situație conflictuală, nu așa cum se Întâmplase În 1990, pe fondul opoziției, ci din cauza unor oameni care Îi fuseseră aliați, o parte dintre revoluționarii care Îl așteptaseră cu o lungă listă de „revindecări”, de doleanțe. Iliescu a tras, cred, anumite Învățăminte. Pe de altă parte, iată că substitutul său, Adrian Năstase, nu a Învățat absolut nimic din cei patru ani la conducerea țării. El
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
socială cu specific „balcanic”, inaugurată de Ciocoii vechi și noi. Protagoniști sunt profitorii de pe urma evenimentelor din decembrie 1989, iviți, pe de o parte, dintre foști privilegiați ai regimului comunist, care au știut să se adapteze, iar pe de alta dintre „revoluționarii” cu „fitanție”, ca nea Niță, isnaful, personajul lui I. L. Caragiale. Sub nume și porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
fusese declanșată grevă generală), reprezentanți ai Armatei fraternizează cu protestatarii, iar gestul acestora este înțeles simbolic ca o capitulare a armatei în fața revoluției care nu mai putea fi negată; trebuie precizat însă că nu Armata în general a pactizat cu revoluționarii, ci ostașii simpli, conducerea Armatei rămânând în expectativă, adică prudentă și încă loială, parțial, lui Ceaușescu (Mioc, 1995, p. 19). În 20 decembrie, trupele MApN sunt retrase în cazărmi, pentru că la Timișoara lucrurile luaseră o turnură inevitabilă; unele voci (Costache
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și deloc mitizată a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care lumile, cei buni și cei răi, s-au amestecat și în care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a anunțat trecerea Securității în subordinea Ministerului Apărării Naționale, tocmai pentru că Securitatea ajutase la căderea și arestarea lui Ceaușescu. Echipa lui Iliescu a fost creată în 22 decembrie, dintr-un număr dinainte constituit de persoane, aflându-se în opoziție cu revoluționarii care luptaseră în Piața Universității în 21 decembrie 1989. Fără nici o explicație, Ion Iliescu a fost recunoscut ca lider, pentru a fi propulsat la conducere; echipa lui Iliescu a fost susținută nu doar de puciști, ci și de angajați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
conjurație internă prin intermediul căreia au funcționat chiar comandouri speciale, cu misiunea de a-i ucide pe tinerii revoluționari din fosta clădire a Comitetului Central, astfel încât Armata și Securitatea să preia controlul absolut asupra revoluției. Acesta este și motivul pentru care revoluționarii au fost, mai târziu, trimiși acasă, luându-se la nivel înalt decizia ca Armata și Securitatea să controleze evenimentele fără amestecul unor civili care ar fi monitorizat activitățile celor două instituții. Atmosfera revoluției era însă, admite autorul, haotică: la comandamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fie pro-sovietice, fie naționaliste, au devenit interesate de o posibilă schimbare a lui Ceaușescu. Conspirația nu ar fi izbutit fără o susținere politică din partea Marilor Puteri, URSS și SUA. Destinul României s-a jucat în ziua de 22 decembrie, când revoluționarii dezorganizați și fără un plan strategic (care au intrat în fosta clădire a Comitetului Central), exaltați, dar și derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați, ofițeri din Armată și Securitate; cu timpul, revoluționarii au fost izolați, disidenții s-au retras, așa încât puterea a revenit conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după 22 decembrie 1989 au fost instrumentate de noua Putere și au
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nici un caz nu ar fi tras în populație la întâmplare. De aceea, Cernăianu afirmă că „teroriștii” au fost confecționați din cadre militare și securiști aflați la ordinele grupării Iliescu (prin diferiți generali), pentru a crea falsa impresie că armata și revoluționarii luptă împotriva unui inamic puternic pe care îl vor înfrânge împreună. Misiunea „teroriștilor” a fost explicită: să ucidă civili ori chiar cadre militare (care luptau alături de civili) la întâmplare și nu în număr foarte mare. 9. Cel mai radical susținător
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
precum și acțiunea de intoxicare a militarilor (înaintea scoaterii lor în stradă) cu informații false care îi considerau pe manifestanții anticomuniști niște „huligani”, „iredentiști”, „fasciști” ori „legionari”. În mod special, Durac face portretele unor ofițeri zeloși în a-i lichida pe revoluționarii timișoreni, apoi subliniază cameleonismul acestor ofițeri, după epuizarea revoluției. Dezamăgit de impuritatea morală a Armatei, autorul a făcut parte din Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), al cărui scop principal a fost tocmai înlăturarea ofițerilor din MApN compromiși în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
această perioadă, criticul se oprește la trei figuri emblematice: Sorin Titel, D.R. Popescu și Paul Georgescu. Cel mai deschis inovației, experimentului naratologic este considerat Sorin Titel, care a înțeles printre primii că adâncirea viziunii realiste nu se poate face fără revoluționarea scriiturii. Bine scris și documentat, studiul îl situează pe P. în rândul comentatorilor avizați ai romanului românesc postbelic. SCRIERI: Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă, Timișoara, 1993; Fragmentarium, Timișoara, 1995; Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, pref. Iosif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
nota adresată țarului, la 24 iunie, se afirma intenția de a se face apel la Europa, punându-se “sub a ei de-a dreptul protecție”, în eventualitatea în care nu s-ar recunoaște drepturile și “starea lucrurilor”, generată de revoluție. Revoluționarii pașoptiști susțineau că statutul juridic internațional al Principatelor trebuia să se bazeze pe principul suveranității naționale. Ei nu atacau direct suzeranitatea otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care i-a cerut să facă uz de influența sa pe lângă guvernatorul în exercițiu al orașului, Mavrogheni, pentru ca prizonierii să nu fie trimiși peste Dunăre. Consulul englez ar fi dat curs rugăminții lui Ghica, dar Mavrogheni ar fi replicat că revoluționarii nu se află sub autoritatea sa, ci sub cea a poliției. Mai târziu, într-o întâlnire la care au participat viceconsulul austriac, Hüber, cel rus, Colo și Ghica, s-ar fi vehiculat ideea unei eliberări prin forță, idee la care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a fi soluționate în cadrul unei conferințe. în urma alegerii lui Cuza și în Țara Românească, Colquhoun sublinia că domnul Moldovei a primit „unanimitate de voturi”, descriind atmosfera din București, orașul fiind luminat și domnind o mare „bucurie populară”. El arăta că revoluționarii de la 1848 și-au atins scopul și că „ei vor continua să acționeze pe aceeași cale atunci când vor avea posibilitatea să o facă”. În același raport din 6 februarie 1859, adresat lui Malmesbury, Colquhoun arăta că „nu pot să spun
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o veche familie din Oltenia. După studii urmate în particular la Craiova și un bacalaureat în litere obținut, probabil, în Franța, C. frecventează, la Collège de France, cursuri de drept și literatură. Precoce și activ, la 1848 asigură legătura dintre revoluționarii craioveni și comandamentul trupelor turcești, care îl folosea ca dragoman. El face, pe ascuns, și oficiul de curier al pașoptiștilor exilați. Pe la 1855 scria la gazeta unionistă „Naționalul”, apoi la „Timpul” lui Gr. R. Bosssueceanu, unde își publică și primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
de fundal culegerea datelor metodologie participanți procedură munca în echipă relatare regresivă relatare stabilă relații de familie perspectiva categoriilor de conținut continuitate/schimbare în ∼ continuitate neconștientizată originile familiei continuitatea intenționată în ∼ contribuția părinților la educația copiilor perceperea părinților copiii intervievaților revoluționarii intervievații care au reușit prin forțele proprii asemănările între frați persoane semnificative continuitate neintenționată în satiră tipologie narativă tragedie Amia Lieblich este profesoară de psihologie la Universitatea din Ierusalim, a cărei președintă a fost între anii 1982 și 1985. Lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Nu avem o estimare completă a pierderilor irevocabile suferite de tradiție - în planul reperelor religioase, al exigențelor academice, al esteticii urbane, al cunoașterii tehnice protejate în interiorul breslelor, al obiceiurilor sezoniere păzite prin riturile de trecere. Tradiția a fost emancipată de revoluționarii de profesie așa încât a fi mai bun a ajuns să se confunde, pentru unii, cu amnezia. Încrederea în sine a unei adevărate inteligențe nu se poate disocia de exigența unui dialog constant cu bogățiile de gând și vis care o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
denumirea sugera existența unei grupări formate din lideri politici aflați în emigrație sau în țară care militau în favoarea schimbărilor fundamentale. Dar poate cel mai important era faptul că principiile menționate în documentul amintit se regăseau și în actele promovate de revoluționarii din Țara Românească 19. Remarcabili deveneau cei care-și desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, de formație liberală, și care din perspectiva mentalității lor, a modului în care vedeau raportarea la marile provocări ale perioadei puteau fi numiți legaliști. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
acesteia, cu multă forță a intereselor micilor centre urbane. Prin propuneri precum cele menționate se producea alăturarea lui I.C. Brătianu unui grup din care mai făceau parte: C.A. Rosetti, N. Bălcescu, I. Ghica 30. Dincolo de propuneri precum cele amintite, revoluționarii radicali reușeau să transmită mesajele și proiectele lor de modernizare a societății cu ajutorul comisarilor de propagandă, dar și al unor documente precum "Proclamația de la Islaz" sau "Dorințele Partidei Naționale" (acceptată ca fiind creația lui M. Kogălniceanu), ambele meritorii, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]