1,375 matches
-
Periculoasă, era cuvântul pe care îl folosise. Cu alte cuvinte, Govorov era un criminal. Tolkachenko înghiți saliva dispeptică și oțetoasă și citi: Vinovăția lui Protopov nu a fost niciodată pusă la îndoială. El a fost văzut intrând în apartament. Un revolver a fost auzit decărcându-se, iar la sosirea poliției, el a fost găsit stând calm lângă cadavrul proprietăresei cu arma crimei în mână. Acesta și-a recunoscut pe loc vina. Iar acum, datorită deopotrivă șireteniei avocatului său și prostiei noilor jurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
două voci înăuntru. ă Deschide ușa, ceru Salitov. Tolkachenko ezită, făcându-i loc domnului care venise cu Salitov. ă O clipă, Ilia Petrovici. Nu te gândești că poate sunt înarmați? Locotenentul Salitov își deschise haina și scoase din teacă un revolver american. Țeava lungă a armei împungea aerul. ă Am venit pregătit, Porfiri Petrovici, spuse el. ă Oh! gemu Tolkachenko. ă Cred că ar trebui să le dăm șansa să se predea, spuse Porfiri Petrovici. E foarte posibil că putem termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dura. În sfârșit Tolkachenko se dădu la o parte și se ghemui în colțul scării. Salitov stătea de o parte a ușii, Porfiri de cealaltă. Locotenentul întoarse mânerul și împinse ușa. Lumina din apartament dădu buzna afară. Încet, în urma țevii revolverului, Salitov înainta, cu Porfiri după el. Camera era rece și miroasea puternic a votcă. În ciuda gazului arzând, atmosfera era una fără viață. Erau siguri că bărbatul care zăcea cu fața în jos peste o chitară zdrobită nu avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nimic nu părea să îi mai fie de folos în lupta sa cu gravitația. Porfiri se îndreptă spre cadavru și se aplecă pentru a-i întoarce capul. Pe fața încremenită, ochii îi erau înca deschiși. Salitov inspectă restul apartamentului cu revolverul în față și se întoarse după o clipă cu expresia feței vizibil mai relaxată. ă Nu-i nimeni aici. ă Ești sigur? ă Am căutat peste tot. Mai este o încăpere legată de asta, o bucătărie mică. ă Iar ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
antiaeriene? Ce zici de gigantesca industrie a armelor care Înarmează populația de la Întemeierea republicii Încoace? Și ce zici de imensul matrapazlîc al asigurărilor care suge zilioane de dolari din frica oamenilor? Chiar și cei mai săraci dintre săraci dorm cu revolverele sub pernă. Nimic nu i-a adus Diavolului un profit mai mare ca teama de crimă: Își ia partea din fiecare armă vîndută, din fiecare poliță de asigurare, din fiecare sistem de securitate instalat, din fiecare zăvor, gard, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver, „Suveran al lumii”, arătînd chiar că „suicidul său este, în fond, un deicid”... Putem cita și alte numeroase referințe ale poeților la proza (textele) lui Urmuz, de la Aurel Rău la unii optzeciști... Centenarul Urmuz. Apoteoza omagială Asimilarea scrierilor urmuziene de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Spec cal. 45 Acp; 1 Taurus mod. PT 92 calibru 9x21; 1 Bernardelli mod. H&H finisat model țestoasă; 1 Sig Sauer semiautomată P230 Inox Sl calibru 9 scurt; 1 Mauser Luger de tir cu țeavă grea cal. 22); 1 revolver Smith & Wesson Mod. 19 cal. 357 Magnum cu țeavă de 4 inch și Încrustații lăcuite din 1956. — 3 puști, dintre care 1 Izhmash semiautomat, mod. Tigr, calibru 7,62 x 54R cu lunetă; 1 Remington 11-87 Mod. 1100 calibru 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
da, deși nu-mi aminteam, pentru că el niciodată nu-mi promisese așa ceva, și atunci bunicul a tras spre el pachetul unsuros și l-a desfăcut și a spus că acum a sosit momentul, și a scos din cârpă un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chipului. Marie țîșni Într-o parte țipînd. - Cine ești? Își Înălță lanterna la timp ca să vadă sinistrul personaj făcîndu-se nevăzut Îndărătul unui stîlp. Încercînd să se stăpînească pentru a putea Învinge senzația de apăsare care o cuprindea, tînăra polițistă scoase revolverul din toc și se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din Lands’en. Vorbea la telefon cu Morineau care Îl Înștiința, de la far, unde se găsea, că ușa cedase la focuri de revolver, trase se pare cu arma de serviciu a Mariei. Lucas Începu să urle. - Dar, pentru Dumnezeu, Morineau, unde e Marie? Stéphane Îngăimă că dispăruse, la fel ca Ryan. Lucas avu impresia că un mixer Îi măcina inima, pîntecele, creierul. Avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
controversate, atitudinea lui Bloom față de negrii americani, pe care gînditorul i‑a văzut În acțiune pe vremea cînd preda la Cornell University (1963‑1970). Acolo a asistat la revolta studențească din 1968, i‑a Întîlnit pe studenții negri radicali agitînd revolvere și chemînd la violență și anarhie. Bloom s‑a refugiat oarecum la University of Toronto (1970‑1979), după stagii mai scurte la universitățile din Tel Aviv și Paris (toamna 1969, respectiv primăvara 1970) și Înainte de a ajunge la Chicago, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
folosesc frecvent. Ce înseamnă că va fi în regulă? Că toată lumea va fi mulțumită? De ce să fiu mulțumit? Mi-ați invadat liniștea, domnule, și... în definitiv, nu sunt obligat să vă dau explicații. De asta nu-mi plac reporterii. Un revolver ieși din umbra hainei lui Frank și sclipi în soarele amiezii. Printre straturile de mușcate de pe balcon, soldații continuau să ochească. Toată lumea era determinată să acționeze în următoarele secunde, în afară de Mitch, care se foia de colo-colo, neînțelegând cum ciuruirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
următoarele secunde, în afară de Mitch, care se foia de colo-colo, neînțelegând cum ciuruirea unui reporter poate fi trecută drept accident. Poate că și Frank se gândi la același lucru când ceru ca nimeni să nu deschidă focul. Spunând acestea, trase cocoșul revolverului, ridică brațul, făcu trei pași în spate și, fără să-l slăbească din ochi pe reporter, strigă: — Mitch! Împinge-l peste balustradă! De parcă ar fi așteptat multă vreme acest ordin, caporalul se strecură prin masa de corpuri încordate și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Otilia, primi din mâinile unui comisionar o scrisoare închisă, în care citi următoarele: "Stimate domnule Pascalopol, Clipele pe care le trăiesc acum sunt decisive pentru viața mea și răspunsul dumitale poate să se încheie pentru mine cu un glonte de revolver. M-am gândit ore întregi până să iau condeiul în mână și, în sfârșit, m-am decis să apelez la inima dumitale nobilă, care înțelege toate. Existența mea este un martiriu închinat la două ființe dragi: Olimpia și fiul meu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine împreună acolo. Se îmboldeau unul pe altul, întrecîndu-se la umplutul și căratul roabelor cu pământ... - I-am tratat, în acea seară, cu tot ce-am avut mai de preț, pe vestitorii nefericirii noastre. Le-a plăcut, și-au pitit revolverele la loc și ne-au mărturisit că ei ar fi avut încă multă nevoie de el... Acum, că se întîmplase așa, nu știau cum au să se descurce. Îl sfătuiseră de multe ori să nu se sforțeze. Construiseră pe acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foști semi-demnitari, tocmai pentru a nu se stânjeni unii pe alții, ei și plutonierii Miliției populare, când aceștia din urmă le vor percheziționa locuințele în căutare de armament. Din apartamentul unui angajat al unei ambasade africane se făcură cu un revolver miniatural, de damă, placat cu fildeș, dar cu care n-ai fi putut nimeri elefantul, chiar dacă pachidermul s-ar fi lipit cu țeasta de țeava lui. La o legație capitalistă, în interiorul căreia se infiltrară escaladîndu-i zidurile dosnice dinspre grădina Ioanid
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cheltui atâta energie pentru invenția atâtor arme, care trebuie să-l apere de el însuși, mă face să am o idee precisă despre genul uman. Dacă toate armele acestui univers ar fi distruse fără urmă și ar rămâne un singur revolver, omul s-ar simți obligat față de el și, nelăsîndu-l în părăginire, istoria s-ar repeta de la început. O națiune, când începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Sărăcia și mizeria nu constituie limite ale înarmării. De sute de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o scurtă fază de intimitate, cunoscând mai de aproape pe Saferian, deveni din ce în ce mai distant. Dar acum lucrurile luau o față neplăcută. Sub tonul măsliniu al obrazului se ghicea paloarea. Sultana slăbea, căpăta cearcăne în jurul ochilor. I se găsi un mic revolver sidefat în noptieră. Ioanide și Saferian, fără multe explicații, prin aluzii, înțeleseră situația. Lui Saferian îi venea greu să facă mărturisirea, la urma urmelor era mai nimerită o legătură a Sultanei cu un om inteligent ca Ioanide, ea ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zile, domnule, înainte de găsirea mortului,cînd eram la poartă, a trecut seara, pe întuneric, ca la cinematograf, un automobil mare, negru, încet de tot, pe partea cealaltă, și șoferul a scos mâna pe fereastră și a ochit becul cu un revolver. - Curat ca la cinematograf! Și nu era nimeni pe stradă? - Nimeni, domnule. Eu eram ascuns pe după poartă, înăuntru, voiam să mă duc la cofetărie. - Și ce-ai făcut atunci? - Automobilul a luat-o repede la goană. Eu am strigattatii să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fleischlein și Tudorel au vizitat pe Dan Bogdan și Andrei Gulimănescu, au căpătat o intuiție a topografiei. Fapt este că reverberația străzii a fost studiată noaptea, din moment ce, după acest examen, Munteanu, trecând cu mașina pe stradă, a ochit becul cu revolverul. Carababă, cu semințe de floareasoarelui în buzunar, a venit cu tramvaiul 12 până în centru, unde a găsit mașina staționată în preajma Universității. Munteanu s-a dus la curs și a ieșit imediat după terminarea lui și plecarea lui Dan Bogdan, luîndu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alături, spre mirarea rarilor drumeți, care nu pricepeau ce fel de armată eram, cu cămăși cafenii și cizme de călărie. Apoi am început să învățăm tragerea. Eu am luat câteva lecții de tir, dar trebuia să ne obișnuim a mânui revolvere. Exercițiile le făceam cu toții, tot prin pădure, țintind în pomi. Când instrucția fizică a fost aproape completă, am fost supus unei probe de energie morală, dacă voiesc a accepta. Am primit. Tema era cucerirea unei mici localități prin luarea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informat asupra scopurilor noastre. Am cerut chiar la telefon primăria, ca să-mi fac o idee când se află la post autoritatea. În ziua hotărâtă am plecat îmbrăcați toți cu trench-coat, cu câte o mască neagră venețiană și cu câte un revolver de alarmă în buzunar. Acestea funcționează cu niște capse în formă de gloanțe, ca și pistoalele-jucării, însă seamănă perfect cu revolverele adevărate, sunt inofensive și fac impresie. Conducerea ne-a avertizat că toată răspunderea cade asupra noastră în caz de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În ziua hotărâtă am plecat îmbrăcați toți cu trench-coat, cu câte o mască neagră venețiană și cu câte un revolver de alarmă în buzunar. Acestea funcționează cu niște capse în formă de gloanțe, ca și pistoalele-jucării, însă seamănă perfect cu revolverele adevărate, sunt inofensive și fac impresie. Conducerea ne-a avertizat că toată răspunderea cade asupra noastră în caz de nereușită, că ne va dezavua hotărât dacă vom implica Mișcarea. Se cerea de la noi fermitate și discreție. La vremea cuvenită, conducerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]