1,020 matches
-
Republica Populară Ucraineană, acreditarea ambasadorilor polonezi în Caucaz și de propunerea "Moțiunii Republicii Crimeea" la Liga Națiunilor (17 mai 1920), prin care se propunea protectoratul polonez asupra sus-numitei republici. În timpul celei de-a doua perioade prometeiste (1921-1923), după Tratatul de la Riga, Polonia și-a continuat viața ca stat independent în cadrul granițelor naționale stabilite cu ocazia semnării tratatului. Statele bazinelor pontic și caspic și-au pierdut independența, fiind absorbite de soviete. Guvernele și reprezentanții legitimi ai popoarelor prometeiene au emigrat: În această
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
păstrând și Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise o regiune organizată în , o structură descentralizată și divizată religios. Teritoriul să consta din ramura Livoniană a Ordinului Cavalerilor Teutoni, din , , precum și din Curlanda, și orașul Riga. Împreună cu Riga, orașele Dorpat și Reval (Tallinn), împreună cu domeniile regale, se bucurau de privilegii ce le permiteau să acționeze aproape independent. Singurele instituții comune la nivelul întregii Livonii erau adunările stărilor generale, ținute regulat și denumite "landtaguri". Ca și o
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise o regiune organizată în , o structură descentralizată și divizată religios. Teritoriul să consta din ramura Livoniană a Ordinului Cavalerilor Teutoni, din , , precum și din Curlanda, și orașul Riga. Împreună cu Riga, orașele Dorpat și Reval (Tallinn), împreună cu domeniile regale, se bucurau de privilegii ce le permiteau să acționeze aproape independent. Singurele instituții comune la nivelul întregii Livonii erau adunările stărilor generale, ținute regulat și denumite "landtaguri". Ca și o administrație politică
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
bucurau de privilegii ce le permiteau să acționeze aproape independent. Singurele instituții comune la nivelul întregii Livonii erau adunările stărilor generale, ținute regulat și denumite "landtaguri". Ca și o administrație politică divizată, existau și rivalități persistente pentru hegemonie între arhiepiscopul Rigăi și "landmeister" Ordinului Teuton. În sânul Ordinului existase o schismă încă de când Reforma se răspândise în Livonia în anii 1520, deși luteranizarea țării era un proces treptat, căruia îi opunea rezistență o parte a Ordinului care rămăsese mai mult sau
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Livonia nu era în stare să reziste unui atac.” "Landmeisterul" și "gebietigerul" Ordinului, precum și proprietarii de moșii din Livonia, erau toți mici nobili care își păzeau privilegiile și influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
precum și proprietarii de moșii din Livonia, erau toți mici nobili care își păzeau privilegiile și influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
europene, mai ales din cele Șaptesprezece Provincii Olandeze și din Franța. Vasele hanseatice nu se comparau cu navele de război contemporane, și, deoarece Liga nu putea întreține o marină mare din cauza scăderii cotei de piață, orașele sale membre din Livonia, Riga, Reval și partenerul comercial Narva, au rămas fără o protecție adecvată. Marina daneză, cea mai puternică din Marea Baltică, controla intrarea în Marea Baltică, colecta și deținea importantele insule strategice din Marea Baltică Bornholm și Gotland. Un lung baraj de teritorii daneze din
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
-lea August se temea de aspirațiile expansioniste ale Rusiei. Expansiunea Rusiei în Livonia ar fi însemnat nu doar un rival politic mai puternic, ci și pierderea unor rute comerciale profitabile. Ca urmare, Sigismund îl susținea pe vărul său , arhiepiscop al Rigăi, în conflictul său cu Wilhelm von Fürstenberg, "landmeisterul "Ordinului Livonian. Sigismund spera că Livonia, ca și Ducatul Prusiei sub ducele Albert, va deveni vasal al Poloniei și Lituaniei. Cu o susținere slabă în Livonia, von Brandenburg era obligat să conteze
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
a ezitat însă să participe la această acțiune, de teama că ar rămâne expus la un posibil atac rusesc. Când von Fürstenberg a aflat de acest plan, a adunat o forță armată în fruntea căreia a pătruns pe teritoriul Arhiepiscopiei Rigăi și a capturat în iunie 1556 principalele cetăți Kokenhusen și Ronneburg. Jasper von Munster a fugit în Lituania, dar von Brandenburg și Christoph von Mecklenburg au fost capturați și închiși la Adsel și Treiden. Urmarea a fost o misiune diplomatică
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii istorici cred că boierimea rusă era divizată în ce privește momentul în care Livonia urma să fie invadată. Eric al XIV-lea
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
al II-lea deja protestase împotriva prezenței suedeze la Reval, revendicând un drept istoric legat de Estonia Daneză. Când forțele lui Erik al XIV-lea au cucerit Pernau în iunie 1562, diplomații acestuia au încercat să aranjeze protecție suedeză pentru Riga, ceea ce l-a adus în conflict cu Sigismund. Sigismund întreținea relații apropiate cu fratele lui Erik al XIV-lea, Ioan, duce al Finlandei (ulterior Ioan al III-lea) și, în octombrie 1562, Ioan s-a căsătorit cu sora lui Sigismund
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
era pregătită să împartă Livonia cu Rusia în ideea că o ofensivă comună va îndepărta Suedia din regiune. Diplomații ruși au luat aceasta ca pe un semn de slăbiciune, și l-au sfătuit pe Ivan să cucerească toată Livonia, inclusiv Riga, cedând în schimb doar Curlanda din sudul Livoniei și Polotskul de la frontiera ruso-lituaniană. Transferul Rigăi și al gurilorDvinei îi îngrijora pe lituanieni, întrucât mare parte din comerțul lor depindea de libera trecere prin acest coridor de transport și ei deja
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Suedia din regiune. Diplomații ruși au luat aceasta ca pe un semn de slăbiciune, și l-au sfătuit pe Ivan să cucerească toată Livonia, inclusiv Riga, cedând în schimb doar Curlanda din sudul Livoniei și Polotskul de la frontiera ruso-lituaniană. Transferul Rigăi și al gurilorDvinei îi îngrijora pe lituanieni, întrucât mare parte din comerțul lor depindea de libera trecere prin acest coridor de transport și ei deja ridicaseră fortificații pentru a-l apăra. Ivan și-a extins cererile în iulie, cerând și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
convenit asupra unei pauze de zece zile în negocieri, timp în care s-au ținut diverse întâlniri între ruși (incluziv "zemski sobor", "Adunarea Țării") pentru a discuta problemele curente. În cadrul Adunării, reprezentanții bisericii au insistat pe necesitatea de a „păstra” Riga (care nu fusese încă cucerită) în timp ce boierii se fereau să accepte o pace cuprinzătoare cu Lituania, temându-se de pericolul reprezentat de un stat polono-lituanian. Discuțiile au fost apoi oprite și ostilitățile reluate după întoarcerea solilor în Lituania. În 1569
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
din 1561, modificat apoi în 1617 de "Formula regiminis" și "Statuta Curlandiæ", care au acordat nobililor autohtoni drepturi suplimentare în raport cu ducele. Pe malul nordic al Dünei, Bathory a redus privilegiile acordate de Sigismund , considerând teritoriul recucerit pradă de război. Privilegiile Rigăi fuseseră deja reduse prin din 1581. Poloneza a înlocuit treptat germana ca limbă administrativă și înființarea voivodatelor a redus influența . Clerul local și iezuiții din Livonia au îmbrățișat contrareforma într-un proces încuviințat de Bathory, care a acordat Bisericii Romano-Catolice
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fost oficial cedate Suediei prin din 1617 împreună cu grosul Ducatului Livoniei. În 1617, când Suedia și-a revenit din , purtat cu Danemarca, mai multe orașe livoniene au fost capturate, numai Pernau rămânând sub control suedez după o . începută cu capturarea Rigăi în 1621 s-a încheiat expulzarea forțelor polono-lituaniene din mare parte din Livonia, unde a fost înființat . Forțele suedeze au înaintat apoi prin Prusia Regală și Polonia-Lituania a acceptat cuceririle suedeze din Livonia prin din 1629.
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1919. Părțile Sileziei și orașul Katowice s-au alăturat în urma unui plebiscit și a trei revolte în 1921. În cele din urmă, teritoriul estic ce cuprindea orașele cu Liov, Brest, Hrodna și Vilnius a fost adăugat Poloniei conform tratatului de la Riga din 18 martie 1921. Silezia poloneză a avut statutul de regiune autonomă numită voievodatul Silezia, cu reședința la Katowice și dotată cu un parlament propriu. Statul polonez, alături de Germania Nazistă și Ungaria, a participat la împărțirea Cehoslovaciei în anul 1938
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
-lea cu scopul creștinării popoarelor din Livonia, până atunci încă păgâne, având drept consecință intrarea efectivă în procesul politic european a popoarelor baltice, până atunci rămase izolate de restul Europei. Livonia antică corespundea regiunii baltice care se extinde în jurul Golfului Riga, cuprinsă între Estonia la nord și Letonia la sud. Către sfârșitul secolului al XII-lea această regiune din sud-estul Mării Baltice a început să prezinte un interes religios pentru lumea catolică, la început sub Papa Celestin al III-lea, apoi sub
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
1186, Meinardo ajunge până la Uexküll, construește aici prima biserică și o fortificație, ambele din piatră. Livonienii încearcă să le distrugă, trăgându-le cu funii, dar constată că erau prea solide pentru posibilitățile lor. În anul 1201 dioceza se mută la Riga, o cetate de construcție recentă. Episcopul Bertoldo este prins și masacrat de populația locală. În anul 1202, Albert von Appeldern, numit arhiepiscop al Livoniei de către Papa Inocențiu al III-lea, înființează "Ordinul Cavaleresc al Purtătorilor de Spadă" ("Fratres Militiae Christi
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
început neînarmați, fură masacrați. Papa Inocențiu III decise atunci proclamarea unei "cruciade" și însărcină Ordinul cavalerilor Purtători de Spadă să cucerească și să controleze regiunea respectivă. În anul 1206, Vinne de Rorbach, primul Mare Maestru al Ordinului, câștigă bătălia de la Riga și reușește să convertească - de voie dar și cu forța - la creștinism populațiile locale. Rorbach primește titlul de principe de Livonia ("Fürst von Livland"). Aderarea Livoniei la Sfântul Imperiu Roman în anul 1225 consacră intrarea țărilor baltice în orbita de
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
Monumentul Libertății (în letonă "Brīvības Piemineklis") este un monument de 42 de metri înălțime, în al cărui vârf se găsește o statuie a libertății. Monumentul se găsește pe strada Libertății (în letonă "Brīvības iela") din vechiul oraș Riga. Statuia, uneori numită Milda (zeița dragostei în mitologia baltică), înfățișează o femeie ținând în mâinile înălțate spre cer trei stele, simbolizând cele trei regiuni istorice ale Letoniei: Vidzeme, Latgale și Curlanda-Semigalia. Aceleași trei stele formează și coronamentul de pe stema Letoniei
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
numită Milda (zeița dragostei în mitologia baltică), înfățișează o femeie ținând în mâinile înălțate spre cer trei stele, simbolizând cele trei regiuni istorice ale Letoniei: Vidzeme, Latgale și Curlanda-Semigalia. Aceleași trei stele formează și coronamentul de pe stema Letoniei. Întrucât orașul Riga este unul dintre cele mai faimoase "scene deschise" ale curentului artistic Art Nouveau din Europa și din lume, numeroase clădiri și străzi fiind realizate în această manieră de o întreagă pleiadă de arhitecți și constructori, aspectul general al Monumentului Libertății
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
care au capete plecate și sunt înlănțuite privesc către est. Partea centrală a piedestalului poartă inscripția "Pentru Patrie și Libertate", ceea ce în letonă apare ca "Tēvzemei un Brīvībai". Datorită valorii sale artistice și monumentalității sale armonios integrate în farmecul orașului Riga, monumentul a rămas practic neatins atât în timpul ocupației germane a Letoniei, dintre 1940 și 1945, cât și a celei sovietice, care a fost un pic mai lungă, 1945 - 1991. Deși au existat mai multe intenții clare ale sovieticilor de demolare
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
multor factori. Un element esențial ar fi fost apărarea monumentului, chiar în fața lui Stalin, de către faimoasă sculptoriță sovietică Vera Muhina (1889 - 1953), care fusese nu numai o fostă studentă a lui Kărlis Zăle, dar fusese de asemenea o fiică a Rigăi, fiind născută în acest oraș. Un alt element esențial a fost înșelarea deliberată a cenzurii ocupantului sovietic prin prezentarea unei simbolistici care era perfect posibilă, dar nu fusese niciodată prezentă în mintea realizatorului monumentului. Spre exemplu, cele trei stele din
Monumentul Libertății din Riga () [Corola-website/Science/306065_a_307394]
-
A făcut acest lucru trimițând o scrisoare deschisă pe care presa a publicat-o drept "Apelul reginei". La vârsta de 29 de ani, în mod tragic, regina Astrid a murit într-un accident de mașină în munți la Küssnacht am Rigi în aprpiere de Lacul Lucerna, Elveția, la 29 august 1935. A fost planșa atât de soțul ei regele Leopold cât și de belgieni și suedezi. În Elveția a fost construită o capelă comemorativa la locul accidentului. Regina Astrid este înmormântata
Astrid a Suediei () [Corola-website/Science/317901_a_319230]