3,374 matches
-
nordul și înmulțirea cu șapte. et j'en passe. După ce a pătruns toate tainele, Șerban Foarță se scuză pentru „surplusul x-ilor în tălmăcire (anume opt, pe lângă șase câți numără originalul)", dar realizează turul de forță de a păstra toate rimele: „onix, lampadophore, Phénix, amphore, nulptyx, sonore, au Styx, s'honore, un or, décor, nixe, encor, se fixe, le septuof ', devin „onix, lampadofore, și fix, devore, un ptyx, sonore, la Styx, sonor e, un nor, decor, nixe, magma lor, prolixe, în
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
sens numai în măsura în care, în momentele de inspirație, simte cum un imbold de vehemență prozodică îi inundă pagina. A-i cere să-și privească arta ca pe o manufactură zeloasă de încropire a versurilor după criteriu metric și pe temei de rimă i se pare un afront personal și o pîngărire simbolică a muzelor. De aceea, chiar dacă n-o spune de-a dreptul, un poet care se ia în serios se privește pe sine ca un coribant aflat la pîndă de energii
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
Ana Ularu și Istvan Teglas vă arată evoluția prieteniei în comedia "În parc", vineri 25 iulie, ora 22:00, Godot Cafe-teatru, str. Blănari nr 14. Printr-o succesiune de patru scene de un ceas, publicul ia parte la certurile în rime ale Veronicăi Micle cu Eminescu, la strategiile de război pe care i le propunea Mița Biciclista Regelui Ferdinand, la confesiunile unui criminal față de fata de la restaurant și problemele actuale cu care se confruntă generația de azi. În teatru, prietenia este
"În Parc". Vezi strategiile de război pe care i le propunea Mița Biciclista Regelui Ferdinand by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/47506_a_48831]
-
dintre pionierii genului și este surprinzător faptul că reușește o cronică relaxată, dar argumentată, foarte precisă și categorică, lipsită de inhibiții și de eufemisme. Rubrica se numește chiar „Micul ecran” și vorbește în primul rînd despre muzica ușoară, marcată de „rime ieftine și neizbutitite, interpretare dusă pînă la vulgaritate” și cere o „regie mai fină și mai îndrăzneață a programelor de muzică ușoară”. Și explică Baruțu Arghezi: „Cîntărețele nu prea știu să armonizeze cu melodia pasul, mișcarea mîinilor, mimica figurii...”. În
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5032_a_6357]
-
tac-Take (Ionescu): „Ce-o fi având tacul ăsta, Sire? Iar dădui chix! - Dacă vrei să câștigi partida la sigur, poftim tomn Carp: asta Tak e bun!” (nr. 37, mai 1910). De multe ori, chix era folosit, în versificațiile umoristice, ca rimă pentru X: „Sperând să-i prinză, păgubașul/ Merge la secție. Dar.... chix! Don comisar zice: «Pungașul / Îl știu: este pungașul X!»” (Furnica, 51, august 1910, p. 8). Cu o asemenea lungă și frumoasă istorie, cuvântul merită oarece respect - măcar o
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
sec și fără poantă. Pe potriva, într-un fel, a lui Hasdeu, pe care-l ironizează sub chipul filozofului atoatecuprinzător. Vremea subtilităț ilor se pare că trecuse, după 1900, scopul fiind, cum am spus, doar să fixeze mai bine, prin virtuțile rimei, niște invective care se cuveneau aruncate: „Toate cărțile din lume, de când lumea, câte-au fost,/ Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost;/ Tot ce mintea omenească până astăzi a știut,/ În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat și
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre vechi, începută în 1976 la o întrunire organizată de Irina Petraș, și soldată, din punctul meu de vedere, cu traducerea celor șapte mu’allaqate prin menținerea monorimei originale, chiar dacă uneori pe sute de
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Liber Scalae, despre ascensiunea la cer a Profetului Muhammad, care circula într-o versiune latină. M-am bucurat deci să regăsesc aproape întru totul cuvintele sale, l-am reauzit parcă pe Marian Papahagi vorbindu-mi de teoria „firelor” trasate prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
pe Marian Papahagi vorbindu-mi de teoria „firelor” trasate prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și de-alungul întregii călătorii. Cred că nu este inutil să amintesc centralitatea imaginii simbolice a pădurii, căreia îi sunt corelate pierderea și spaima. Substantivele care susțin această imagine a «patimilor
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
care e cuprins. Psihanalizat acum (sic), transferă cu succes versurile în mintea acestuia, astfel că Mark se vindecă și se reîntoarce la viața sa normală. După câteva zile, reverendul îl vizitează pe scriitor, e într-o stare deplorabilă, ritmul și rimele îi umblă prin cap, provocându-i probleme de memorie și concentrare. Îi povestește acestuia câteva incidente în care sunetul (jingle) îi influențează munca, cum ar fi momentul din timpul slujbei când credincioșii își fac rugăciunile dând din cap în cadența
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
alb. Pentru cursa care costă Douăzeci biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț ! făcând perforatorul, Face gaură în bilet. Cor Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți.” „Poezia” tradusă se îndepărtează de originalul englezesc, lipsesc rimele în a doua parte a ei, este ceva mai amplă, iar culorile cât și prețul biletelor s-ar putea să fi fost autohtonizate. Unii contemporani mai pudibonzi i-au imputat cuvântul „gaură” din ultimul vers („Faceți găuri unde știți”), care
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
râzând cu atâta poftă!” Apoi tot textul, de după strofă, continuă cu aceeași precizie, originalului englezesc, inclusiv cu respectarea punctuației. A avut oare Eminescu originalul în față? Să mai luăm câteva fraze: „Am dat mai deunăzi într-o gazetă de aceste rime sunătoare și le-am citit de vreo câteva ori dupăolaltă. Ei bine, versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune. În timpul dejunului îmi valsau prin crieri; și, când am început a-mi împătura șervetul, nu mai știam de am
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
or not. I had carefully laid out my day’s work the day before - thrilling tragedy in the novel which I am writing.” Să ne uităm peste câteva cuvinte. Într-adevăr „to come across” înseamnă „a da peste”; „jingle rhymes” = „rime sunătoare”; „a little time ago” = „mai deunăzi”. În propoziția: „They took instant and entire possession of me”, Eminescu introduce un colocvial „Ei bine” și reține foarte aproape echivalentul englezesc: „Ei bine,versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul ei. Or, nu acesta este cazul poeziei lui Ivănescu. Ea te înhață din clipa în care gândul începe să simtă tonurile și semitonurile unei teme ce clipocește la nesfârșit în ochiurile de apă ale vorbelor care se
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
atentă a poeziei. Și când le-am cerut s-o recitească. Când i-am invitat să spună ce văd ei cu ochiul liber în poezie (mă refeream la faptul că poezia respecta prozodia, că ritmul era iambic, că versurile aveau rimă și erau grupate în strofe de câte patru și așa mai departe), nici unul nu s-a dovedit în stare să remarce o particularitate, vizibilă cu ochiul liber, extrem de rară în poezia lirică de factură tradițională și anume ghilimelele, adică, prezența
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
plus, Iulia Militaru are o pasiune pentru aproximație. Îi plac cuvintele care-și seamănă, care aduc unele cu altele, crezând că, numaidecât, acestea se-ngână și-și răspund. În prima parte a cărții, putem număra pe degetele de la o mână rimele autentice. De obicei, ele sunt simple asonanțe. Iar asta în situațiile fericite! Fără îndoială că efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
par scrise din amintiri. Ca să zic așa, de data aceasta Mircea Dinescu își ține minte talentul. Altădată era purtat pe brațe de talent. Destule din imaginile memorabile din noua carte (fie că vin pe filiera metaforei, fie pe aceea a rimei, Dinescu excelând în ambele) sunt, din nefericire, coruptéle ale unora mai vechi. Că, astăzi, ele le fac un rău acelora de ieri, e indiscutabil. Câteva situații numai. Așa începea, de pildă, un Mic descântec pentru femeia mâncată de ploaie din
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
cu un Cântec de locomotivă mai degrabă amorf: „te-am iubit de-a lungul liniei ferate/ ca termocentrala un energofag/ lăcomos și singur simt și-acum cum bate/ bronzul bucii tale toaca mea de fag.” (p. 77) Alteori sunt reluate rime rare, cândva insolite și zburdalnice, acum doar arbitrare. „Să vă-ntrebați și voi sub ursa bleagă/ ca un contabil vizitat de-o stea/ ce-i trebuie norvegului norveagă/ și lupului ce-i trebuie cățea”, scria Dinescu într-un poem din
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
aur În tempul său cel mare, A fi imagini însuși nespusei lui splendoare: Reprezentați pe Domnul, narați a lui putere Și gloria-i divină prin legea ce vă puse. Lumină vă e vocea, prin ea vorbiți vederii. “ (Anatolida, II, 4) Rima a dispărut, strofa clasică de asemenea, Heliade urcă spre originile poeziei. Lumea concretă rămîne și ea în urmă; dacă va fi existat vreodată, îi supraviețuiesc doar vagi imagini și amintiri. Vocea poetului-profet Heliade se stinge pe o acută prelungită, într-
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Cosmin Ciotloș Sub un titlu modest, profesorul Mihai Dinu publică o carte excepțională. Nu e prima oară în ce-l privește. Ritm și rimă în poezia românească (1986), Personalitatea limbii române (1996), Cronosophia (2002), E ușor a scrie versuri (2004) sau Bătrânul poet dintâi, incursiune în poezia și poetica dosofteiană (2007) sunt, și ele, studii de primă importanță. (Nemaipunându-le la socoteală pe acelea
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au în comun vertijurile de rime, au în comun, în sfârșit, structura voit confuză a poeziilor. Poezii? Foarte rar autorul le numește astfel. De obicei le spune, simplist, versuri. Adică fragmente. Din ce în ce mai mici. Infinitezimale. Parcurgând volumul Orice și urmărind apoi cuprinsul, veți avea surpriza să constatați
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
discriminărilor de culoare, s-ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]