727 matches
-
că cel mai performant guvern de după revoluție a fost cel condus de Nicolae Văcăroiu, dar nu este întrebat în legătură cu imensele datorii externe ale acestuia care au adus România la un pas de incapacitate de plată și de colaps economic. Cum rimează lupta împotriva corupției cu soborul de fruntași PSD, în frunte cu Adrian Năstase, care l-a însoțit la parchet pe deputatul infractor Grabriel Bivolaru? Iată doar cîteva probleme nepuse în discuție și întrebări rămase fără răspuns. Să fim bine înțeleși
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
dev, mai întâi prin unitarizare divizionară (cu același numitor comun, cât mai simplu), iar apoi, pe cât cu putință, prin egalizarea dev în șir, ceea ce corespunde aspectului de periodizare dev. Formal, aceasta se constituie prin asocierea dev în formule repetabile minim-asemănător, rimând pe diferite niveluri Fmz. La rându-le, nivelurile Fmz diferă cantitativ, prin numărul dev împerecheate într-o formulă. Rezultă astfel un aspect de regularitate formală prin dev așezate colinear, asemănându-se prin cel puțin aceeași durată periodică. Succesiunea constituită astfel
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sgm diferind de cele cuprinse în perechea de referință, aspectează Sdpc pe coordonata de suprafață<footnote Suprafața este coordonata interpretativ-teoretică de caracterizare a dinamicii Fmz sub aspectul instabilității, prin neasemănarea unor sgm succesive. Figurativ-analitic, sgm diferind pe un nivel sau rimă (din adâncime) se înșiră orizontal spre dreapta, în rând cu nivelul respectiv, ca extensii (dilatări) deformând coloana adâncimii prin abatare de la rimă, ori ca momente de suspendare (intervalizare) pe consecvențialitatea unei coloane. Aceste obiecte-eveniment pot avea și ele propriile adâncimi
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
număr de articulații segmențiale avem: R1/Model = 3 sgm; Etp I = 7 sgm distribuite în trei rime, din (4+1+2) sgm; Etp II = 7 sgm distribuite în patru rime, din (1+1+3+1+1) sgm. Narativ, modelul ABC rimat prin AB are o expresie de deschidere - dezvoltată prin B(-d-e)/R2-4 și accentuată maxim prin sgm f/R4 -, prin rimarea cu AC comportând un profil închizător, finalizat punctual pe sgm C/R9. Tot din perspectiva narativității Sdpc mai putem
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum precizează autorul într-un interviu). Însă „esența actului sexual, natura lui... filosofică, ha, este contrarietatea, tensiunea, conflictul care se cere rezolvat. Or, toate astea rimează cu lupta, ostilitatea, rivalitatea, competiția, pericolul.” Altfel spus, cu politica. În orice clipă, este legitimă coborârea în subsolul istoriei depănate pe înțeles. Cel de-al doilea roman, România pe înțelesul tuturor, răspunde aticului într-un ecou sobru, dar, prin devierile
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
nu mai știau unde trebuie să-l pună! Stimate domnule Nicolae Manolescu, Întrucît autorul scrisorii a doua v-a solicitat indirect sprijinul evocîndu-vă calitatea de membru al Academiei, mă văd obligat să-i semnalez faptul că demnitatea dumneavoastră intelectuală nu rimează cu gesturile de lașitate sau obediență: articolele din România literară ale lui Nicolae Manolescu nu se supun ortografiei academice, așa cum, poate, va fi băgat de seamă și semnatarul scrisorii precedente. Vorba lui Pristanda, supusă unor mici adaptări de circumstanță: "Îmi
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
abătut asupra contemporanilor, ținta lui predilectă fiind Eminescu, și de lecțiile predate, cu vocație pedagogică, învățăceilor întru ale poeziei în ședințele de la ,Literatorul", unde o cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
cu vocație pedagogică, învățăceilor întru ale poeziei în ședințele de la ,Literatorul", unde o cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu atât mai impardonabilă cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
Mircea C. Popescu (UȘA), Rodica Zafiu, Ioan Morar, ss. indescifrabil (și-a însemnat fragmentul următor. "Cu glasul lui răsunător... Și el pingea, plîngea de zor", Cartea I, p. 44), Ion Cocor(a), Dorin Dumbrăviceanu, Iulia (Blaga), Cătălin Strat care a rimat cu ce-a citat: "O, ce păcat, o ce păcat", Simona Kessler, iar ss. Indescifrabil (A doua carte..., p. 11: Dacă vezi că nu e chip/ Să faci plajă pe nisip...), Vlad Russo, Liviu Papadima, ss. Indescifrabil ( A doua carte
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
Cronicar Canoane dincolo de prietenii... Bucureștiul cultural, suplimentul revistei 22, ia, și în numărul 10, cotele literaturii "la zi". Discuția despre canon, un fel de cover-story în care cuvintele "ș-am încălecat pe-o șa" (sau, ca să rimeze mai bine, pe-o căpșună...) nu-și găsesc niciodată locul, este "formalizată" pe rînduri și coloane de tabel. Sînt scriitori (n-aș putea spune cîți, dar sînt) care cred că le-ar pica oarecum mai bine o critică "pe puncte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i? E o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată. Tabla nu o ștergi cu ei, Dar îi fierbi și pui mujdei. Cine stă într-un
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
aibă atâtea conotații nebănuite și să fie purtătoare modestă a unor asemenea adevăruri uluitoare. Pentru că, în mod cert, poezia nu fusese întoarsă din condei de dragul rimei, așa cum se întâmplă cel mai adesea în genul acesta literar. Baltă cu caldă nu rimează nici de acum într-o mie de ani. Asta o poate constata oricine, fără a fi specialist în rime. O singură concluzie putea fi deci cea corectă: melcii beau apă caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a face o linie, o melodie sau un pas de dans, nu mai suntem pe pământ. Suntem la ju mătatea drumului dintre viață și moarte. Nu avem aceeași respirație atunci când trasăm o linie orizontală ca atunci când trasăm o verticală. Caligrafia rimează cu respirația caligrafului. Și dacă vorbim despre caligrafia vie pentru a desemna o caligrafie bună, atunci este pentru că lucrarea conține suflarea artistului“. Superb. În fine, „caligrafia a luat locul picturii în civilizația arabo-musulmană, pentru că este în același timp cuvânt și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu reflecții pe care mi le propun pentru a îngropa infinitul spațiului în strâmta cușcă în care sunt condamnat să trăiesc. Da, deja știu că ne așezăm să scriem versuri libere, acelea la care nu ne iese în mod liber rima, incapabili de a produce izvoare de asocieri de idei ale rimei generatoare, cum facem proză liberă sau vorbire liberă prin intermediul sangriei 34 (s.t.), noi, incapabilii adevăratei libertăți, cea care este conștiința legii. În acest scop, îmi amintesc că acum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se dusese să vadă și ea un fragment din Psycho în 24 de ore și că intrase în vorbă cu Finley care avea să se simtă, la închiderea muzeului, „asimilat por cu por, dizolvat în figura lui Alan Bates". Totul rimează, toate vin de se leagă în - totuși antrenantul, captivantul - roman-pitic care trage cu ochiul la haiku și face o reverență adâncă artei cinematografice, lăsându-se ghidat mai curând de legile acesteia decât de legile literaturii.
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
deși nimic din titlul lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
decorative, stări poetice neelaborate, mimetice, manierism, iată o seamă de defecte tipice poeților prolifici, ispitiți când și când, în numele propriei reputații orfice, de a poetiza, de a-și expune talentul unor prea numeroase motive și solicitări de moment ce nu rimează cu clipa de grație. În impresionante rețele prozodice verslibriste se aude biografia interioară a poetului înfrățit cu marea și deci cu toată mitologia și recuzita aferentă. Un love story fără soluție de continuitate, de fapt un repertoriu al adorației oferă
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a purtat foarte urît cu Toal, zise el. — Știi, era cam încordată, observă Rima. — De ce? Are aceleași sentimente față de Sludden ca și Nan. Ori de cîte ori Sludden și Gay pleacă împreună, Nan plînge și Frankie se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe stradă, dar, ori de cîte ori treceau de un tramvai sau de vreun trecător, McPake claxona strident. Lanark întrebă: — Rima, se va dansa la petrecerea asta? Presupun că da. — Vrei să dansezi cu mine? Presupun că da. De obicei nu stau să aleg. Lanark își încleștă pumnul și-și mușcă adînc buricul degetului mare. După o clipă simți cum cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă el, aruncîndu-i doar o privire scurtă. El alergă după ea și o strigă bucuros: Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată ca și cum ar fi pus mai degrabă capăt conversației decît s-o încurajeze. El i se alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcu să se simtă mai calm și mai puternic. Ajunseră la un colț de stradă. Ceața era extrem de deasă. Un tramvai zăngăni la cîțiva metri de ei, dar nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e paltonul? îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în urmă îi spuse lui Sludden că era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se dezbrăcă. După ce-și scoase haina și jerseul, observă că mîneca dreaptă îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît niște gulere pe care bărbații ți le prind de gît ca să te tragă unde vor ei. Nu găsi nici un cuvînt prin care să-i răspundă. Un ecou îndepărtat al unei bufnituri umplu tăcerea, pînă cînd vocea spuse: — Cine era Rima? — O fată care îmi plăcea. A încercat și ea să mă placă puțin. — Atunci nu eram eu. — Ai niște aripi superbe. — Mi-aș dori să fie țepi, atunci n-aș mai fi nevoită să vorbesc aiurea cu ticăloși ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă fuseseră și înainte. încercă să apuce mîna care se mișca, dar aceasta se încleștă. — Da, sînt lipsită de apărare în partea aceea. De ce nu faci uz de forță? — Rima! — Nu sînt Rima ta. Continuă să citești. M-am plictisit de cartea asta. N-ai vrea să stai de vorbă cu mine? Probabil că te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dura pe scări. Corpul și membrele de argint se crăpară și căzură acoperind podeaua ca niște fiare vechi ornamentale. în mijloc stătea o fată goală, ghemuită care plîngea și-și freca obrajii cu mîinile. Era blondă și înaltă, dar era Rima, pentru că își clătină capul spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]