1,892 matches
-
durut imaginea focului de pe rețină gândului înghețat. În suflet îți clocoteau culorile șemineului la care se încălzea omenirea. Când s-a desprimăvărat, ne-ai pictat sufletele în culorile iernii. Atâta alb era în sufletul tău, ca obrajii ni s-au roșit instantaneu. Referință Bibliografica: Viața în roșu și alb / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul ÎI, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VIATA IN ROSU SI ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358831_a_360160]
-
Halloween-ului. Este, aici în Statele Unite, o sărbătoare cu mare succes comercial. Să sperăm că tinerii și copiii nu-și vor forma gustul pentru macabru, ocult, sadism si violență, în urma acestei sărbători necreștinești. Prima parte a spectacolului de balet Masca Morții Roșii este inspirată după poemul lui Edgar Allan Poe. În imaginația poetului, Moartea Roșie este cea care „mătură” orașele și satele Europei, în mod similar Morții Negre (ciuma bubonică) a Evului Mediu. Spectacolul începe cu Balul mascat în care Printul Prospero
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
La sfinții care-mpodobesc pereții, / Să îi însenineze darul meu, măcar / Cât îi dezmiardă zorii dimineții - // Pe drum, am întâlnit doi cerșetori: Priveau flămânzi mâncarea din vitrină,/ Și-am strâns în palmă bieții sunători, / Și nu le-am dat nimic, roșind de vină - / Pe trotuar, cerșea cu glas slăbit / O fată ce-mi bătea mătănii-n stradă, / Am strâns în mâna banii și-am pășit / Nesimțitor la biata ei corvoadă - // Dar ajungând la ușă era-nchisă - / Flămând, am cumpărat o pâine
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Rămase drept, cu fața zâmbitoare. Din ochii săi strălucitori izvora o lumină misterioasă care o învălui pe tânăra fecioară, tulburată de înfățișarea și atitudinea lui. Îl privi îndelung și simți bătăile inimii tot mai accelerate. Nu-și dădu seama că roșește în fața acestui tânăr și, cu greu își ascunse simțămintele care o cuprinseseră. Întrebă cu o voce gravă, oficială: - Cine sunteți voi, străinilor? Cum ați pătruns în grădina mea? - Prea fericită fiică a lui Soare-Împărat, vorbi cu blândețe Mărțișor, făcând o
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
pot să izgonesc din țara voastră o vrăjitoare așa de puternică și de rea. Dar, pentru că...mi-a plăcut ...felul cum m-ai rugat, accept să te ajut, rugând pe tatăl meu să îndeplinească rugămintea voastră. În schimb, zâmbi ea roșind, tu să rămâi alături de mine, să mă însoțești mereu în grădina mea. -Dar, mărită prințesă!..încercă Mărțișor să protesteze, ridicând mâinile a rugă. Însă Primăvara nu-i permise și continuă: -Alături de căpitanul Zefir și împreună cu el, veți fi protectorii
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
este vrăjit de frumusețea, gingășia și maiestatea ta. Iar eu...sunt cuprins de un simțământ care...care...pe la noi se cheamă...iubire...dacă-mi permiteți... Toți au izbucnit în râs, văzându-l pe Mărțișor cum s-a fâstâcit și cum roșește. Nu observară că și prințesa, surprinsă de vorbele lui Mărțișor, a roșit și ea, lăsând capul în jos, stingherită. A murmurat și ea, zâmbind, aruncându-i o privire galeșă: -Și la noi...și la...noi, tot așa se cheamă. Și
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
de un simțământ care...care...pe la noi se cheamă...iubire...dacă-mi permiteți... Toți au izbucnit în râs, văzându-l pe Mărțișor cum s-a fâstâcit și cum roșește. Nu observară că și prințesa, surprinsă de vorbele lui Mărțișor, a roșit și ea, lăsând capul în jos, stingherită. A murmurat și ea, zâmbind, aruncându-i o privire galeșă: -Și la noi...și la...noi, tot așa se cheamă. Și, dacă este așa...de ce mă ...refuzi? -Nu te refuz, prințesă, dar, repet
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
neplăcut ce mi s-a întâmplat: un accident destul de grav... chiar în ograda ta, pentru care te trag la răspundere! Naie a simțit că-l ia cu transpirație, deveni beat turtă, nu mai vedea nimic în fața ochilor. Se îngălbenea, se roșea ca racul și-n scurt timp fața lui căpătase culoarea pământului brun-roșcat. Îi tremurau maxilarele când se gândea că boierul o să-l pedepsească... tocmai acum când îi mergea destul de bine, dar salvarea îi veni odată cu apariția doftoroaiei Bușinca (vrăjitoarea satului
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea nici cum roșește Alina în acele momente. S-ar fi întrebat, poate, care era izvorul acestei reacții pe care biata fată nu știa cum s-o ascundă... Se întâlneau cam de două ori pe săptămână până la sărbătorile de Paște la care, nea Petrică
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
și nu de puține ori a invitat-o să servească masa la Slobozia, cu familia lui. Cu puțin timp inainte de a se întoarce la București, a întrebat-o dacă nu ar vrea să se căsătorească cu el. Didina a roșit puțin și i-a mărturisit că ar dori sa facă împreună o familie. Trebuie însă să capete acordul părinților ei. Înainte sa plece Didina, Costică se duse la Mache și îi zise: - Tată, eu și Didina am hotărât să ne
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]
-
visare un colonel pe care-l știam, din vedere, de vreo 10-15 de ani, de când veneam la revelioane aici. Înalt, uscat...e genul care-mi place...recunosc. „Cum de nu e însoțită o așa frumusețe?” zice și mă face să roșesc, ca o adolescentă. Au cătanele astea niște replici...de cucerire...care merg drept la țintă. Bâlbâi ceva că am divorțat și de aceea sunt ...singură...la care el, îmi taie răsuflarea, pe loc: „Dacă mai ai răbdare, și eu o să
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
La fel de moale... Ca semaforul roșu stai în drum. Neobosit ne însoțești mereu, Bătându-ți joc de visurile noastre. Și apa ta de verde heleșteu, Îneacă barca... cu luciri de astre... Ne ești judecător neomenos Ce faci ca vorba noastră, să roșească, Că ne cunoști atât de nemilos... Iar ura, împotrivă-ți, e...firească! Nu te dorim decât la altu-n faptă. La alții vrem, ce nouă, ni-i povară: Mereu sinceritate, vorbă dreaptă... Și te pretindem, fără să ne doară. Iar ei
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360654_a_361983]
-
-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce să-I strangeți brațul cu patimă la sân?/ Și giulgiul nou, copile, de ce-l roșiți în jale?/ Și vă răniți genunchii în pietrele din cale/ Și pentru cine-aprindeți făclii de dor păgân?/ Priviți spre cer, surioare. Cu trupul prea curat./ Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,/ Mai alb decât potirul cu binecuvântare,/ El
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dușumeaua udă a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înroșiseră, se cojeau și îl dureau. Călcâiul și talpă erau înăsprite de mii de mici perforații uscate. Picioarele i se roșeau insuportabil și se jenă să se descalțe. Avea arsuri, mâncărimi și dureri. Când toate medicamentele s-au vădit neputincioase, usturoiul s-a dovedit că e un leac sigur pentru piciorul pacietului. Metodă de față constă în a întinde puțin usturoi
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359941_a_361270]
-
partea de jos, aproape de jumătate au două benzi lațe de ornamente cusute cu mătase neagră sau alte culori sobre în motive geometrice sau florale . În Maramureș catrințele sunt țesute din lână, pe fond negru cu dungi orizontale gri (în antichitate) roșii sau portocalii (actual) . În încălțări atât femeiele cât și bărbații purtau șosete groase de lâna numite călțuni, încălțămintea tradițională fiind opincile. Portul popular femeiesc din zona Muscel se caracterizează în primul rând printr-o unitate desăvârșită, fiind cunoscut și sub
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
mă dorești, dacă de iubit nu mai poți sau nu mai vrei. Dar am uitat că nu mai port chiloței sunt prea scumpi și oricum, nu mă mai ajută la nimic. - Ce prostii poți să spui, că mă faci să roșesc în văzul lumii, îi șopteam discret cu speranța că va înțelege. Aliana însă s-a deslănțuit într-un jet de reproșuri din care eu nu mai aveam nicio șansă de scăpare. -Mereu ai stat înroșit și înroșit ai rămas. Eu
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
cules; Să-ți mai aduc un clondir? Picolița, dulce.., bălăioară - Cea mai mică - ne privește... Și-mi aleargă sprinteioară; Ah, ce ochi, cum mă vrăjește! - Păcat nu-i, că te-amețește!... Zice juna din guriță: Și o văd cum se roșește, Vrea s-ascundă sub rochiță Sânul - piersică de vară - Și genunchii rotunjori; A-nțeles că mă-nfioară: - Vai, neicuță! Vrei să mori? Și ca Venus cea divină, Ca unui prinț, îmi turna Cu mânuța ei cea fină: Mustăcioara-mi gâdila Cu
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "AM VĂZUT" "ÎNGERUL DE PAZĂ" Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut Am văzut cum se plecau Macii toți în fața Ta Și roșind de fericire, Câmpu-n verde parcă-ardea! Am văzut un crin plăpând Înflorindu-Ți chiar la tâmplă Așteptând cu luare -aminte Să primească o poruncă! Am văzut albastru cer Chiar în ochii Tăi senini Prevestind un veac de pace, Cu lumină mă
AM VĂZUT ÎNGERUL DE PAZĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359826_a_361155]
-
apele noastre de la munte pân’ la mare Ne-am creat o soartă-n viață prin istorii milenare, Printre Crișuri, printre Olturi, printre Mureșuri și Pruturi, Curg la vale valuri-valuri de eroi căzuți pe scuturi, Printre Tise, printre Nistruri s-a roșit apa de sânge, O, Moldovă, braț de țară, nu mai plânge, nu mai plânge... Basarabie iubită, stai și-așteaptă la hotare, Până domnul dintre vise, domnul tău, Ștefan cel Mare, Va uni țara lui dragă precum pofta ce-a poftit
UNDE SUNTEŢI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359931_a_361260]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > ATINGE CERUL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Crești, copile, ca o floare să-ți cauți seva și desfă petale să poți atinge lumina roșește să te răsfețe fluturele atinge cerul numai în zori să primești roua picătură cu picătură... se va înalța templu Referință Bibliografică: Atinge cerul / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
ATINGE CERUL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359933_a_361262]
-
în spital, simțea că o părăsește tot curajul și o apucă furia. Se rușina la ideea că va trebui să povestească, chiar câte puțin, momentele prin care a trecut. Până și amintirea controlului făcut de medicul legist o făcea să roșească și se enerva pentru că încă nu știa cum să procedeze. „Ce, cât și cum să povestesc colegelor despre ceea ce mi s‑a întâmplat?” O obseda faptul că nu mai este „curată” și nu va mai fi respectată de băieți, mai
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
ne mai strângem în brațe; Mai ții minte ce mult ne sărutam înainte? - Ăhă! Amintiri din copilărie! - Ce-ai zice dacă... eu acum ți-aș face o declarație de dragoste? Una, așa, adaptată la timpurile astea tâmpite... - Mă faci să roșesc, ai grijă, știi că stau prost cu inima. Hai că pun și de cafea. Să auzim: - Draga mea, deși totul este împotriva noastră: vremea, starea națiunii, criza economică, criza politică... Eu îți doresc să treci nepăsătoare pe lângă toate acestea și
DRAGA MEA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359652_a_360981]
-
și două, măi băiete, Că-i frumos, și-i Dragobete. Dar și fetele îl plac Fiindcă este pui de dac; Fără băi, c-așa e datul Darul lui e sărutatul, Strânsul de mijloc subțire Că li-e tuturora mire. Fetele roșesc un pic Dar le trece, nu-i nimic. Dragobete-ndrăgostit Pe meleag blagoslovit. Haideți să-l serbam și noi Și de miercuri până joi Să dansăm doi câte doi. Ia poftiți, vă rog și voi! CEZARINĂ ADAMESCU 24 februarie 2012 Sărbătoarea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359743_a_361072]
-
plasă cu cartofi sau un buchet de flori e cam același lucru. De aceea, de multe ori, florile sunt oferite la pachet cu cartofii. Adăpostite în plasa cu cartofi. -Uite, iubita mea soție, am cumpărat cartofi! Și flori! Iar soția, roșind ca o școlăriță, îl lovește tandru în piept: -Oo, adorabil nebun ce ești! Eu te trimit după flori, că s-au ofilit în vază, și tu, poftim, mi-aduci și cartofi! Același romantic incurabil ai rămas de când te-am cunoscut
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
ale carei personaje sunt admirabil realizate și lasă în urma lecturii o impresie puternică. Toate personajele, chiar si cele secundare, sunt foarte reale. Mă pot imagina intrând în atelierul lui Dessie, stând de vorba cu doctorul Tilson din King City sau roșind sub privirea aspra a Lizei. Cu toate astea, un personaj foarte bine conturat este Samuel. Nu am aflat, care era secretul lui Samuel. De ce s-a mutat în Valea Salinas? De ce s-a căsătorit cu Liza? Care era demonul de
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]