1,284 matches
-
patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci de faianță roșietice și gălbui, dezgolite aproape în întregime, de când numeroase din monumentele funerare victoriene se năruiseră în timpul războiului, în urma unui bombardament care distrusese turnul bisericii și casa parohială. Condițiile austere postbelice nu au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi ajustat o aură care-i înconjura, ca un turban, capul. Tenul ei feciorelnic era neted și translucid, nebrăzdat de nici o linie. În această seară și Pearl părea mult mai tânără. Tocmai își spălase părul castaniu, iscând în el reflexe roșietice; îi încadra acum fața, vaporos și pufos. Mâine avea să devină din nou negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apropiase de fereastră, stătea cu spatele întors spre George. — Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră oameni în grădină. Alex avusese toată viața aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de ea însăși. Privise la această grădină când fusese copil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi eu atât de abject încât să cerșesc un asemenea cuvânt?“. George ajunsese în vârful stâncii de unde i se oferea priveliștea atât de familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se deșerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea, să intre preotul și să cerceteze casa. 37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșietice, părînd mai adînci decît zidul, 38. să iasă din casă, și, cînd va ajunge la ușă, să pună să încuie casa șapte zile. 39. În ziua a șaptea, preotul să se întoarcă în ea. Și dacă va vedea că rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
o chemat... Mulțămesc, părinte, și sărut dreapta pentru grijă și pentru toate - i-am răspuns plin de recunoștință. Călugărul a dat doar din cap, fără să spună nimic altceva. Călcând moale, s-a depărtat ca o umbră. Când un colț roșiatic de lună s-a ițit deasupra pădurii, eu ședeam deja cuminte sub pledul aspru, gândind la toate câte mi s-au întâmplat, unele înțelese, dar mai multe neînțelese. Mi-a trecut prin minte să rămân cât pot de mult treaz
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din mîinile voastre scot un clinchet plăcut, orașul gigantic strălucește sub ochii tăi Într-o panoramă uimitoare proiectată pe cortina turnurilor presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina roșiatică a zilei se stinge și Întinzîndu-se peste rîu - cuprins de o bucurie Înălțătoare, vezi cum trec bărci, remorchere, șlepuri, și arcuirea ca de aripă a podurilor -, s-a lăsat noaptea și acolo sînt vapoarele... sînt vapoare... și te cuprinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ei, rămas-bun, puiule... Pe curînd! — Rămas-bun! O fereastră s-a Închis și s-a lăsat liniștea; seară și zgomote Îndepărtate și frînturi de strigăte În Brooklyn, Brooklyn, În pustiul vieții fără formă, fără număr, măcinat de vreme. Și acum lumina roșiatică se stinge iute peste zidurile de cărămidă roșie, tocite de vreme, ale caselor; În aer plutesc glasuri și undeva muzică, iar noi zăcem aici, atomi orbi În adîncuri de celulă, atomi cenușii și fără glas În tristețea furnicarului uman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În preajmă spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori și subțiri. Fața slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el Îi apărase. Se dusese să-i vadă și tocmai venise de-acolo, iar taică-tu spunea că, În clipa cînd l-a văzut, a priceput imediat de unde vine și că pantofii și marginile pantalonilor Îi erau plini de praful roșiatic din Niggertown, cum nu mai e altul pe lume. „Așa o fi, Mel“ - a zis taică-tu - „cred că nu ți-e tocmai ușor, dar tu n-ai nici o vină“— a zis. „Ai făcut tot ce se putea“ - a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe care îl iau lunar și reamintesc lumii că de-ar fi să fie totul plătit în bancnote de zece mii, sau de cinci, aș avea niscaiva dificultăți să îl strecor în buzunarul pardesiului, numai că acum, de când cu bancnotele astea roșietice de 100. 000 îmi este mult mai la îndemână și mie, dar mai ales domnului manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar unul pe lună. Mie cel mai mult îmi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
decît scînteierea ferestrelor și acoperișurilor, apoi scînteile plutiră pieziș ca fulgii de zăpadă într-un azur argintat, unde zburară în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai lucrau și aerul se curăța de fum. — Vezi Riddrie? întrebă Thaw. Pata aia roșiatică? Uită-te, acolo-i vechea mea școală primară pe-o parte și Alexandra Park pe cealaltă. Unde ți-e casa? — Garngad e prea jos, nu se zărește de-aici. încerc să văd uzinele McHarg. Ar trebui să fie pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa era încrețită de talazuri și de valuri care luceau în soare. Trecu deasupra unui triunghi verde-pal în care spuma se aduna încet; era lăsat de siajul unui petrolier lung, care se deplasa înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a lungul pîrîiașului pînă într-un loc în care acesta dispărea într-o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la picioarele lui pe o stîncă roșiatică, într-un mic lac aflat la capătul unei văi adînci, pline de tufișuri și copaci, în mare parte mesteceni, scoruși și stejari pitici. Un cuplu, parțial acoperit de rădăcinile unui frasin de munte, stătea pe un petic de iarbă lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o găsi, la circa 700 de kilometri nord de orașul New Chicago. ― Da, sunt multe fructe în zonă ― răspunse ea la următoarea întrebare. Miliarde de coacăze negre mari de 3 centimetri, niște fructe galbene mari și altele ca bananele, dar roșiatice. Ți-aș mai putea spune încă vreo zece, dar astea trei se găsesc în tot cursul anului. Dar să știi c-or să te găsească, orice drum ai apuca. Gosseyn îi cercetă gânditor expresia chipului. În cele din urmă acționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adoarmă în 30 de secunde 15 persoane instalate în incinta Centrului Muni cipal de Congrese, în prezența a peste 5 000 de spectatori. Hipnoza colectivă a durat 50 de ore și 26 de minute. 13. Sus, era tot cald. Lumina roșiatică a soarelui răzbătea pieziș prin ferestrele prăfuite ale coridorului. În lipsa mea cineva stinsese becul, cineva luase scaunul de unde îl lăsasem. M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec, e târziu și Zenobia mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
revenire la frontierele est-vest, cu consecințe spectaculoase asupra alternanței la conducerea Municipalității orașului-capitală, fusese totuși precedată de cîteva semne prevestitoare. Astfel, la legislativele din 1997, 9 circumscripții din 21 cîte are Parisul, toate situate în est, au revenit stîngii. Ascensiunea roșiatică se amplifică la alegerile europene din 1999, revendicîndu-și 14 arondismente din 20, dintre care 5 ultracentrale. Stînga confirmată La alegerile legislative din iunie 2002, alte trei noi circumscripții trec la stînga, în contra-curent cu rezultatele naționale, care asigură o largă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o găsi, la circa 700 de kilometri nord de orașul New Chicago. ― Da, sunt multe fructe în zonă ― răspunse ea la următoarea întrebare. Miliarde de coacăze negre mari de 3 centimetri, niște fructe galbene mari și altele ca bananele, dar roșiatice. Ți-aș mai putea spune încă vreo zece, dar astea trei se găsesc în tot cursul anului. Dar să știi c-or să te găsească, orice drum ai apuca. Gosseyn îi cercetă gânditor expresia chipului. În cele din urmă acționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
1978 A.E. Van Vogt The Voyage of the Space Beagle 1950 1 Corl tot dădea târcoale. Noaptea neagră, fără lună și aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
avea nici un fel de îndoială. Un om care izbutise să-și alunge spaima de moarte nu putea da greș. Soarele străpungea din ce în ce mai puternic bezna, aruncând raze în spirală. Marte părea că se retrage, devenind apoi doar un punct, un punct roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]