1,115 matches
-
demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și ducă mobilele, lucrurile din casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de țigani din toată țara care curăță locul. Cu roabe și cărucioare improvizate, nefericiții aceștia izgoniți din casele lor cară, pe furiș, câte o bârnă întreagă, câte un pachet de parchet sau altceva, ce cred că le-ar putea fi de folos. S-a procedat cu sălbăticie, fără milă și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu Duhan, decît că mi-i silă de el, pentru că este un nesimțit și jumătate. Trebuie să vă spun cinstit că eu nu sînt imparțial cînd vorbesc de dobitocul ăsta nenorocit. Asta ca să judecați dumneavoastră imparțial. Deci, Duhan a umplut roaba cu gobăi pierite și a pornit spre bulboană. Pe drum se întîlnește cu învățătorul Luca, un om simțit aproape la fel de mult ca și mine. Domnule Duhan, îngroapă-le, nu le arunca la bulboană. Sînt bolnave, o să transmită boala peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mama de câteva ori să-l vedem cum arată după operație. La anul o să se ducă iar la serviciu. Mama lucrează pe calculator și face acte pentru firme. Mama a pus în curte o groază de flori. Și-ntr-o roabă a pus. Io nu știu cum le cheamă pe toate. Acuma s-au ofilit, dar vara e foarte frumos. Și cel mai frumos e seara, când e lună plină. Răsare pe dealul din fața casei. Io am zis prima dată că e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Și de aici reciprocitatea în furt. Furăm statul, că și el ne jefuiește, furăm unul de la altul. Circulația furtului în natură. Foarte bine, i-am urat veterinarului, să caute un om serios. Unul la optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a apărut printre noi cu celular. Nici profesorii n-aveau pe vremea aia. Prin ’96-’97, era un lux inutil. Nici oamenii de afaceri, parlamentarii nu prea aveau. Sau, mă rog, puțini dintre ei. Era moda mobilelor gigantice. Transportate cu roaba. Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi grețos și oribil pe care l-am dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și, de aceea, a fortiori de aceia care conduc poporul. Oricum, acest acord implică și un mare pericol, căci poate deveni o obligație 152, poate deveni un favor suveran, căci în acest caz Biserica liberă prin har ajunge să fie roabă prin justiție 153; iar harul din natura sa este arbitrar; astfel încît faptul că Biserica are sau nu are păstorii cei mai demni ar fi lăsat pe seama capriciului și voinței aceleiași persoane laice fiindcă ea deține puterea și capătă din ce în ce mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Roma, nu știam să vorbesc, am sunat și, când a răspuns, m-am intimidat și am închis. Ei bine, într-o seară am ieșit afară din casa Concettei și l-am sunat din nou. În acea zi cărasem pietriș cu roaba și fuse sem fericită că o fac. Apoi mi-am zis că nu se poate, trebuie să fie și o altă lume... I-am spus la telefon că sunt româncă și că sunt foarte izolată și că aș vrea să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran tânăr, înalt și voinic a venit lângă mine și, fără o vorbă, simplu, m-a ajutat să-mi repun vehicolul pe drumul cel bun (de scânduri) de pe care mă abătusem. Apoi m-am obișnuit, a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prin redacție și amoroase cu stăpânul lor comun În felul fiecăreia și după gustul sau temperamentul lor divers. (Iară el - mai tare ca patriarhul Abraham din Biblie, carele avea numai două femei, pe Sara ca nevastă și pe Agar, frumoasa roabă egip teancă, numai bună să se culce cu stăpânul ei de nouă zeci și nouă de ani.) Dispariția prematură a unora dintre ele de pe această lume plină de bucurii, dar și de tristeți, și În Împrejurări chibzuite și alese numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază de Grigorie al IX-lea, spre a asigura victoria cruciaților care luptau în Asia pentru liberarea locurilor Sfinte, a mai adăugat întreitul verset: „Îngerul Domnului a vestit Mariei”; „Iată roaba Domnului” și „Și Cuvântul s-a făcut trup”. Nu se poate spune entuziasmul cu care a fost primită această rugăciune de credincioșii din acele timpuri. Cronicile contemporane ne spun că ei nu se rușinau să se pună în genunchi în mijlocul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care se va naște din tine, va fi sfânt și se va numi Fiul lui Dumnezeu. Totul este cu putință la Domnul”. Și atunci lumea întreagă a ascultat un cuvânt mare când Fecioara a vorbit la rândul ei zicând: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. O, răspuns de umilință și de credință! Sf. Treime se bucură și plecându-se către ea cu un gest de dragoste. O aude și o ascultă. Pentru această clipă au fost făcute toate veacurile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1964 prin grațierea pedepsei conf. decret. 310/1964. Menționez că la eliberare cântarul a arătat sub 40 kg. La această greutate reușeam să fac normele republicane pentru deținuți 3 m3 și 200 kg pământ săpat și transportat pe diguri cu roaba pe rampă. Dacă m-am eliberat prin grațiere cu interdicție am putut ajuta în funcția de preot auxiliar în satul Buruienești din 1964-1966. În anul 1967-1968 în satul Pildești în aceeași calitate de ajutor parohial. În 1969 am fost numit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de muncă și oameni care să fie duși la locuri de sacrificiu și grele. Am fost trimiși în Balta Brăilei în punctul Salcia la diguri. Un deținut trebuia să sape și să transporte pe diguri 3 m3 de pământ cu roaba pe ziua de muncă. Această muncă alternativă între diguri și agricultură a durat 5 ani cu o hrană care ne-a redus puterile de muncă și totuși majoritatea deținuților executau aceste norme. Dacă azi am 70 de kg., în detenție
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu ocazia vreunei izolări. Părintele Ioan Butnaru, fire unică, în felul său, cu prețul multor suferințe nimeni nu-l putea scoate din ritmul său. De pildă, într-o zi s-a oprit din lucru și s-a așezat pe marginea roabei. La apostrofarea brigadierului Zubrinschi (poate cel mai fioros dintre toți, „Il Capo” de la canal): „Ce faci acolo, Butnarule?”, spre mirarea tuturor a răspuns: „Domnule brigadier, mă găsesc la o intersecție de planuri și nu știu pe care s-o apuc
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Doamne-ferește!... Mă zvârcolesc nopțile. Și ziua mă zvârcolesc. Ce va fi cu Moldova? Cum se va sfârși nebunia asta? Atâta sânge... Mi-e teamă. Și Bogdan e atât de mititel... Ce va fi cu noi? Mă visez când pribeagă, când roabă la Stambul. N-aș supraviețui... Mă frământă și pe mine. Într-o zi, mi-am luat inima-n dinți și l-am întrebat, așa, într-o doară, chipurile "Ce facem dacă...?" S-a uitat urât la mine: "Nici nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Te iubește cu disperare. Ești crudă. Maria mi te-a cerut pentru el, că doar i-i frate... Și... și m-ai dat?! M-ai dat?! țipă ea revoltată. Cred că trebuia să fiu și eu întrebată! Nu-s roabă! Poți să te pui de-a curmezișul dragostei? o întărâtă Ștefan cu zâmbetul lui ascuns în mustață. Va să zică, m-ai dat!! M-ai dat!! Sigur!! Mă alungi!! strigă ea în culmea disperării. Voichiță! Lasă! O să plec singură! Plec la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înainte de anii '50... Ningea atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile în mână, la deszăpezit aleile și drumul din fața porților. Noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
foc (în livadă). O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam cu covoarele, pe tărăboanță (roabă), luam un scăunel mic sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mănăstire Hlincea, și le-am vândut un iaz de moară ce l-am iezit eu pe locul svintei mănăstiri, și doao părechi de hiară de moară.” Mănăstirea Hlincea a făcut afaceri, dacă putem spune așa, dragule, și cu o fostă roabă. Afacerea a fost întărită de Gheorghe Duca voievod la 27 oct.1669 (7178). Mănăstirea cumpăra de la Hapca - fostă roabă - un loc de casă de pe Ulița Hierbinte. - Pe lângă cumpărăturile făcute cu sârg de mănăstire, apare și o danie. Dania cuprindea niște
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și doao părechi de hiară de moară.” Mănăstirea Hlincea a făcut afaceri, dacă putem spune așa, dragule, și cu o fostă roabă. Afacerea a fost întărită de Gheorghe Duca voievod la 27 oct.1669 (7178). Mănăstirea cumpăra de la Hapca - fostă roabă - un loc de casă de pe Ulița Hierbinte. - Pe lângă cumpărăturile făcute cu sârg de mănăstire, apare și o danie. Dania cuprindea niște locuri de dugheni aflate lângă Curtea domnească din Iași. Dania a fost făcută la 28 martie 1660 (7168) de către
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
țigancă părințască, anume Anița, carii au luat un țigan a mănăstirii Dancului și făcând ei șase suflete, am stătut la împărțală...și am împărțit drept.” La urmă, Radul postelnicul a lăsat pe Anița - „țiganca părințască” - „să fie de acum vecinică roabă la mănăstire.” - Ar mai fi de luat în seamă, dragule, și poslușnicii. Oameni de mare trebuință la o mănăstire. Apoi scutirile de dări acordate mănăstirii nu erau de ici de colo. Voievozii răspundeau la toate „jalobele” egumenilor. Grigorie Ghica voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o inscripție latină pe un mormânt uitat, imaginația poetică poate fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare o roabă de 18 ani”. Domniței de la Sâmbăta de Sus i-a rămas doar numele pe o piatră de mormânt ; tinerei roabe nici atât : „Cum o cheamă pe fată nu știe nici pământul/ Pe care nu rămase dovadă peste ani/ Semn funerar ”. De ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]