4,815 matches
-
Contrastul dintre noi nu e el oare o garanție că vom însemna o excepție în mulțimea cea multă, banală, inconștiență și pasivă?". În fond, firele tuturor acestor texte converg spre un autoportret. "Spovedania" febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
a dus aici la epigonism - excepție făcînd, poate, creația romanesca, azi uitată, a lui Octav Sulutiu 6). Cu toata oprimarea comunistă - sau poate tocmai în răspăr cu ea -, prin anul 1972, făcîndu-se o anchetă în mediul studențesc bucureștean privitoare la romancierii preferați, se ajunsese la următoarea ierarhie: 1. Dostoievski, 2. Hemingway, 3. Kafka, 4. Proust, 5. Faulkner 7). Pînă la necesară - zic eu - actualizare a unui similar sondaj de opinie, am să menționez cîteva păreri avizate asupra complexei opere dostoievskiene spre
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
distrugerii creștinismului 11). Concluzia lui Ion Ianosi nu constituie o noutate. Lucian Blaga (Dostoievski e un "profet al unui nou creștinism și al revoluției rusești, care, orice culoare ar avea, nu se poate despărți de religie"12) și Nichifor Crainic ("romancierul fără egal" este "un părinte bisericesc modern"13) îi sînt precursori. Totuși, filosoful marxist are o privire mai penetranta decît aceea a lui G. Călinescu: "În Jurnalul unui scriitor Dostoievski invocă de cîteva ori spet Don Quijote, cea mai tristă și
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
N. Berdiaev, L^esprit de Dostoievski, 1932; M. Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, 1963 ș.a. Ilustrativ pentru interesul constant, cum am mai afirmat, al românilor pentru Dostoievski este și numărul 4 al revistei "Secolul 20" din 1969, consacrat integral marelui romancier. Cedez ispitei de a reproduce din sumar cîteva repere: D. Merejkovski, Dostoievski și tragedia; M. Bahtin, Dante și românul polifonic al lui Dostoievski; Nathalie Sarraute, De la Dostoievski la Kafka; Ortega y Gasset, Confruntare cu Proust; George Steiner, De la românul gotic
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
ademenitor Frumosul divin în opera lui Dostoievski. Un fragment de scrisoare (de recomandare) ne ademenește, și el, de pe coperta a patra: "(...) lucrarea Dvs. despre Dostoievschi (sic) merită și trebuie să apară! După atatea cărți neadevărate și chiar calomnioase despre marele romancier, apariția uneia în care se afirma cu tărie că Feodor Mihailovici a fost un adevărat creștin nu poate fi decat salutara. Cu profundă stima, Valeriu Cristea". Ca si titlul, cuprinsul e incitant (citez la întîmplare): Taină omului, Sondaj pneumatologic, Paianjeni
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
un cer nou fără demoni (...)" (p. 288) și în ale pleonasmelor: "Aliosa se va întoarce înapoi, în mînăstire" (p. 198); Asta era una din cele mai principale idei de ale lui..." (p. 301) etc. Trec peste nefirească ortografiere a numelui romancierului, în răspăr cu uzanțele ("Dostoevschi"), precum și pește aceea a unora dintre personajele sale ("Caramazov"; "Smerdeacov"); dar nu pot trece, iarăși peste neconcordanta verbelor din fraze precum: "Cand, în sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
G. Călinescu, Dostoievski, în "Analele Academiei RPR", vol. VI, 1956, pp. 223-239. 11) Ion Ianosi, Dostoievski a "tragedia subteranei", Ed. pentru Literatură Universală, București, 1968. 12) Lucian Blaga, Profetul revoluției rusești, în "Voința", 7 noiembrie 1921. 13) Nichifor Crainic, Dostoievski (Romancierul ortodoxiei), în "Universul", 9 februarie 1931. 14) Ion Ianosi, op. cît., pp. 49-50. 15) N. Berdiaev, De la destination de l^homme, Paris, 1935, p. 254.
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
film având ca punct de pornire romanul. De curând, contesa se vede reeditată cu toate operele într-un volum de 1664 de pagini în Pléiade. Îl comentează Philippe Sollers în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lui iunie. Scrie eseistul și romancierul Sollers: „Madame de Lafayette ne spune multe despre erotismul feminin. Căsătoria, de acord, merge de la sine, odată cu rutina socială și cu copiii. Amanți? De ce nu, de vreme ce toate au unul sau mai mulți, dar gama nu e nesfârșită. Dragostea? Asta e
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
Reza sau Michel Tournier. Cu fiecare carte, el ne ridică moralul cu un discurs vesel și optimist, care ne face atât de bine, încât ar trebui rambursat de Asigurările de sănătate. Spre deosebire de antidepresive, el funcționează din prima. Ultima carte a romancierului, Ca un cântec de speranță, este în același timp un credo, o mică bijuterie filosofică și un manual care ne învață să ne simțim bine. Jean d’Ormesson celebrează viața «ca fiind mai puțin decât nimic și totodată totul pentru
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
Cosmin Ciotloș Simt nevoia să nuanțez (detaliind în scris) câteva din lucrurile pe care le-am spus la lansarea acestui roman cu adevărat remarcabil. Spuneam, de pildă, acolo, că Gabriel Chifu operează, ca romancier, cu straturile subiacente ale imaginarului colectiv (ajungând, pe cale de consecință, inclusiv la un sistem de aluzii vecin cu referințele culturii pop). Este, după părerea mea, motivul pentru care proza sa a nedumerit o bună parte a criticii românești de ieri
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
românești de ieri și de azi. Cel care pare cel mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu. Într-o cronică la romanul Unde se odihnesc vulturii (1987), reluată în volumul Al doilea suflu, acesta pune câteva fericite accente: „Romancierul conduce ingenios și destinul celorlalte personaje către o turnură ironică”. Chifu ar fi, așadar, un subtil satiric, ale cărui pase sensibile nu trebuie luate niciodată în serios. Aș adăuga că nici realismul (atât cât e) nu trebuie supraevaluat, îndărătul tuturor
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
Eugen Cojocaru Cine s-ar fi gândit, și totuși... S-au scris mai multe romane bune în literatura română după 1989, dar prea puține de referință și mai rar cu tematica universală a Zeitgeist-ului actual. Cunoscutul romancier Bujor Nedelcovici - locuiește din 1987 la Paris - ne-a oferit, de curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
echivalent fie și aproximativ al lui I.L. Caragiale în literaturile europene și nici un echivalent al lui Eça de Queirós. Metaforic, putem spune despre Machado de Assis că ar fi „un Eça de Queirós brazilian”, după cum, în același regim al aproximărilor, romancierul portughez a fost numit „Flaubert al Portugaliei”. De fapt, romanele lui Eça nu au corespondent nici în Portugalia, nici în lume, iar operei lui Caragiale nu-i putem găsi pereche. Îi mai apropie oare pe cei doi și altceva? La
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
prozator pe măsura lui Eça de Queirós, nici cea română un dramaturg pe măsura lui Caragiale. S-au instalat în literaturile lor naționale în regim monoic și în afara timpului. Chiar dacă în a doua jumătate a secolului al XlX-lea există romancieri portughezi care reiau temele queirosiene, care își populează romanele cu personaje inspirate de Os Maias (de exemplu Abel Botelho, Lourenço Pinto, Teixeira de Queirós), mediocritatea absolută a literaturii acestora nu face decît să lumineze distanța enormă care îi separă de
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
grup numeros de doisprezece scriitori români. Dar și de această dată prezența românească a fost remarcabilă, fiind vorba de șase personalități reprezentând diferite generații și diverse specii literare: poetul Emil Brumaru (n. 1939), prozatoarea Ileana Cudalb (n. 1951), poetul și romancierul Ioan T. Morar (n. 1956), romancierul Bogdan Suceavă (n. 1969), prozatoarea Lavinia Bălulescu (n. 1985) și poeta Krista Szöcs (n. 1990). În cursul celor patru zile ale Târgului, toți acești scriitori au avut mai multe ocazii să se întâlnească cu
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
Dar și de această dată prezența românească a fost remarcabilă, fiind vorba de șase personalități reprezentând diferite generații și diverse specii literare: poetul Emil Brumaru (n. 1939), prozatoarea Ileana Cudalb (n. 1951), poetul și romancierul Ioan T. Morar (n. 1956), romancierul Bogdan Suceavă (n. 1969), prozatoarea Lavinia Bălulescu (n. 1985) și poeta Krista Szöcs (n. 1990). În cursul celor patru zile ale Târgului, toți acești scriitori au avut mai multe ocazii să se întâlnească cu publicul din Cehia (compus nu numai
Scriitori români la Târgul de Carte de la Praga by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2510_a_3835]
-
volumul Peisaj cu Ofelia i-a fost recompensat cu prestigiosul Premiu Literar Jirí Orten, destinat autorilor în vârstă de până la 30 de ani și pe care, de-a lungul timpului, l-au mai primit nume mari ale literaturii cehe, precum romancierii Michal Viewegh și Pavel Brycz sau poetul Radek Malý. În prezent, Marie Štastná locuiește în Praga și participă la numeroase lecturi de autor și festivaluri literare pe teritoriul Cehiei (în special la Ostrava și la Brno), dar și în străinătate
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
--- Philip Roth încearcă să nu mai scrie Deja în octombrie 2012, romancierul american Philip Roth, tradus și la noi cu numeroase romane, declara: „Am decis să termin cu romanul. I-am dedicat întreaga viață. L-am studiat, l-am predat, l-am scris și l-am citit. Excluzând orice altceva. Destul! Nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
pagina albă mi se pare imposibilă”. Recent, la 81 de ani, Roth a repetat declarația într-o emisiune la BBC, adăugând: „Aceasta e ultima mea apariție televizată. Ultima mea, absolut ultima, apariție publică”. Ce-i mai rămâne de făcut marelui romancier este, spune tot el, să se obișnuiască a nu face nimic. Toți cititorii lui s-ar bucura dacă n-ar reuși. Emulii lui Tolkien Nu numai autorii de banale Fantasy continuă spiritul literaturii lui Tolkien, dar și francezul Frédéric Werst
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
care auzise toată lumea. Scriitorii polonezi care nu au norocul să poarte un nume de fost președinte de țară nu au beneficiat însă de cine știe ce atenție din partea publicului român. Păcat, pentru că erau autori interesanți, de vârste diferite și profiluri literare variate: romancieri, autori de reportaj, poeți. Dintre cărțile cu care a plecat din târg, Cronicarul vă recomandă, pe fugă, București. Praf și sânge de Malgorzata Rejmer (Polirom), o tânără autoare poloneză care a vizitat de numeroase ori Capitala noastră și care a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
cazurile „statuare”) episoadeefigie, ci îi urmărește conștiincios, informându-se atât cât e posibil și colportând atât cât e plauzibil. Serviciul pe care-l face astfel e dublu și el ar putea fi exploatat cu egal folos de cercetători și de romancieri. Exemplele sunt numeroase. Mă voi opri la trei dintre ele. Încep cu o doamnă, Ana Carenina (exact așa, și ce e mai interesant, fără să fie pseudonim !). Era descendenta unei familii de ruși albi, scria versuri (se pare că deloc
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
și ca instanță de arbitraj. Și-ar fi pierdut un ochi într-o asemenea împrejurare: o luptă cu floretele, pe întuneric. Și totuși, există în paginile acestei cărți un individ comparativ cu care chiar Dinu Nicodin ar putea părea conformist. Romancierii ar face bine să ia aminte la el. E vorba de un anume Magnificiențius, „imperator al artelor științifice” (identitate abracadabrantă îndărătul căreia se ascunde banalul Theodor Niculescu, născut la Caracal în 1876). Desenator extraordinar și virtual falsificator de bani, acesta
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
literaturii, de ieri și de azi.... A gândi romanul la Târgu Mureș, iată primul titlu pe care aș fi vrut să-l pun unei recenzii despre Marea miză. Mihai Sin, autorul remarcabilului, ambițiosului eseu din 2003, avea o experiență de romancier, de publicist, de eseist - de ins care a trăit o viață sub semnul experienței literare. A experienței literare, politice și geopolitice. Era un om al revistei „Vatra” - așa cum arăta ea pe vremea lui Romulus Guga, Dan Culcer, Mihai Sin, Cornel
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
publicistice excepționale, de solidarizări cu cei mari ai scrisului. Era format acolo. Întâmplările frumoase ale revistei n-au fost legate de transformarea echipei. Unii au murit, alții s-au dus prin alte locuri, mai apropiate sau mai depărtate. Experiența de romancier din Târgu Mureș, de la „Vatra”, din dialogul sau din competiția cu Romulus Guga, Dan Culcer, a fost completată, în cazul lui Mihai Sin, de întâlnirile de după 1989, cele care judecau într-un anume fel, rezistența, literatura de opoziție, opțiunea pentru
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
cărora dă un adevărat recital de ignoranță. Habar nu are că sunt scriitori, așa încât înghite pe nemestecate ironia celui dintâi (care se recomandă „șef de masă la Regia monopolurilor statului”). Tot așa cum, am văzut, Novicov îi atribuie dramaturgului calitatea de romancier. Întreaga desfășurare poate fi, de altfel, citită „cu adresă”. Un singur exemplu: ignarul politician explică, în salonul lui Delavrancea, metoda electorală a „suveicii” (adică a voturilor cumpărate în două etape: jumătate de bancnotă - înainte, jumătate - după). Peste câteva replici, discuția
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]