758 matches
-
vedea eu...” Când soarele se odihnea pe creasta Ponoarelor, Toaibă intra pe portiță. Ai ajuns, Toadere? Am ajuns, Marandă. După ce te-i spăla, ți-oi pune ceva de mâncare, că îi fi flămând. Nu prea, fiindcă pe drum am mai ronțăit o coajă de pâine. Uite colo în traistă îi pâinea. Am cumpărat, să fie și acasă. Maranda s-a grăbit să scoată la iveală cumpărăturile făcute de Toaibă. 138 Ai luat și cofeturi? N-am mai gustat de când eram mică
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cei care v-au greșit ori v-au făcut rău. Trăim într-o lume inperfectă. Când mergeți seara la culcare trebuie să fiți împăcați cu toată lumea, să nu mergeți cu supărarea în dumneavoastră la somn. Nu mâncați între mese. Nu „ronțăiți” tot felul de chestii. Fiecare om este diferit. Unii oameni s-ar descurca perfect cu o singură masă pe zi, iar alții cu mai multe, mergând până la 11 mese/zi (evident toate mesele fiind alcătuite din fructe și asta doar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat la acest spectacol de o delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trăit viața, acum, prin a doua carte, mi-a dat încă o lecție: aceea de a prețui fiecare clipă care a trecut, cu bune și rele. Citind cartea am realizat că la lansarea primei cărți, domnul profesor a știut să „ronțăie” și să judece cu acuratețe fiecare eveniment, fiecare știre și orice întâmplare din viața cotidiană. Eu recunosc că am trecut în viteză peste multe, înghițindu-le pe nemestecate și dându-le importanță doar în treacăt. Ca să rezum, că poate înflorește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să meargă și tata la târg, nu mă mișcam toată după-amiaza din pridvorul casei, de unde mă zgâiam spre capătul din jos al uliței, căci urma să-mi primesc porția obișnuită de "delicatese": câteva bucăți de zahăr candel pe care le ronțăiam fericit, de fiecare dată, neavând răbdare să aștept să se topească în gură. N-am ajuns niciodată în orașul de unde veneau, vinerea, căruțele. Mult mai târziu, când eram adolescent, am ajuns într-un târg de provincie, destul de ponosit. 20. Probabil
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Toată ziua lenevește, Dar când noaptea se ivește Pleacă iar la vânătoare, Prin case sau pe ogoare, După micul șoricel Ce ronțăie totul de fel. De toți este îndrăgită, Și mereu se cam alintă, De părinți și de copii... Cine e, spune de știi?!
Pisica by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83628_a_84953]
-
din care trebuia acum să se trezească. Se duse la apartamentul ei, ca să vadă dacă totul era în regulă și ca să-și împacheteze o garderobă mai realistă. Gunoiul nu mai fusese scos afară de săptămâni întregi, iar casa puțea. Șoarecii îi ronțăiseră setul de vase de plastic închise ermetic, iar rafturile și podeaua cea nouă și frumoasă erau acoperite de linte. Nici filodendronii, nici schefflera și nici crinul-păcii nu mai puteau fi salvate. Deretică, opri alimentarea cu apă și plăti facturile restante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Ambiția. Vechiul Testament conține tot ce poate fi pictat: peisaje universale, personaje, vise, aventuri și povești. Noul Testament e mai limitat. Nu-mi place prea mult. — Priviți iepurii ăștia de lîngă lac, domnișoară Byres, zise domnul Smail. Aproape că-i auzi cum ronțăie. Apoi reportera se uită la peretele pe care era pictat Edenul și întrebă: — Cine-i figura aceea din spatele rugului cu o șopîrlă la picioare? — Dumnezeu, spuse Thaw, uitîndu-se stînjenit la pastor și la domnul Smail. Șopîrla este șarpele, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prind, că-ți rup oasele alea medievale și le dau lupilor, să le roadă“. Ce e drept, Dragoș a trecut, dintr-un salt, pe masă, firește, cu ochii deschiși; dar mie, din clipa aceea, a început să-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia ceva, se mișcă pe scaun și lăsă furculița. Secoh, gânditor, se încruntă. Patricia Hardie își privea fratele cu un mic zâmbet. Ea vorbi prima: - Enro, ești ridicol de melodramatic. Uriașul se întoarse spre ea, cu privirea întunecată, roșu la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lăsase păcălit atâția ani. O ignorase totdeauna, o ființă fără importanță, nebună după dulciuri și curse. Nu scăpa un concurs, iar Matei îi șoptise că pariază până la ultimul leu. Când pierdea, continua să zâmbească și nu mai călca prin bucătărie. Ronțăia în odaia ei bomboane englezești, se uita la televizor și aștepta pensia... ― Du-te, fetițo! o îndemnă bătrâna. Îți garantez că... Valerica Scurtu se zvârcoli ca o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un surâs. Avea ochii plini de lacrimi. * Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor. " Aș mânca un marțipan. Un marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e frică. N-am simțit niciodată ceva asemănător. Știu că e cineva în spate. Mă întorc, și nu văd pe nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă aștepta. Aveam plumb topit în picioare, în mâini, în pleoape, dar pe măsură ce marea se înnegrea, panica punea stăpânire pe mine. Uneori mă retrăgeam în cameră devreme. Renunțam și la masă, înghițeam în grabă un ceai cu un somnifer și ronțăiam câțiva biscuiți, după care îmi trăgeam pătura peste cap, fericit că individul cu mers de pisică încă nu venise. Sosea totdeauna mai târziu și speram să pot dormi liniștit. Dar un scaun trântit pe întuneric, "cine naiba a lăsat scaunul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tocmai bun." Câteva zile, ca să se liniștească apele, am evitat întîlnirile cu bătrânii. După ce înotam, mă apucam de lucru, la piatra funerară a Tuberculosului, și ciopleam până seara, cu o scurtă întrerupere la prânz când mă opream să mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-a ei, chiar și după ce își dădu seama ce face, pentru o secundă sau două. —OK, să dăm la o parte chestiunea cu fratele. Ne vom întoarce la ea. La celălalt capăt al barului, Maggie observă un evreu ortodox, ronțăind alune și citind Jerusalem Post, ca și cum ar fi așteptat pe cineva. Nu își aducea aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aducea aminte dacă era acolo când au ajuns. —Trebuie să stau pe un scaun ca lumea. Se ridică, făcându-i semn lui Uri să o urmeze. De îndată ce găsi un loc la o oarecare distanță de bar, chiar în spatele bărbatului care ronțăia alune, puse băutura pe masă și se așeză în așa fel încât să aibă un câmp vizual deschis. Acum, dacă bărbatul voia să se uite la ei sau să le citească pe buze, trebuia să se întoarcă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
citire a viitorului, trecând pe alune, de cele mai multe ori prăjite. Familia a bănuit că la originea acestei inovații, ca și a altora, se afla pura coincidență. Cel mai probabil era faptul că mătușa Banu a fost surprinsă de o clientă ronțăind alune și i-a oferit acesteia cea mai bună explicație care Îi trecuse prin cap: putea citi În alune. Asta era convingerea Împărtășită de Întreaga familie. Toți ceilalți aveau o interpretare diferită. Fiind femeia sfântă care era, așa spuneau zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oră câțiva dintre cei de la masa Asyei Kazanci au comandat cafea, iar restul bere. La rândul al doilea, cei dintâi au băut bere, iar cei din urmă cafea. Și tot așa. Numai caricaturistul a rămas la café latte și a ronțăit biscuiții cu vanilie care Îi erau aduși la ea, deși frustrarea sa devenea deja vizibilă. Oricum, nimic nu era făcut În armonie și, totuși, În acea disonanță exista o cadență neobișnuită. Asta Îi plăcea cel mai mult Asyei la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru ea. Se Întreba cum se puteau oare aștepta ca ea să mănânce dacă ieșea În oraș În mai puțin de o oră, Însă a preferat să nu Întrebe. Să fii rațional În familia asta era o greșeală. Putea să ronțăie câte ceva astfel Încât toată lumea să fie fericită. În plus, Îi plăcea mâncarea armenească. Mama ei, care se afla În Arizona, voia s-o țină cât mai departe de granițele bucătăriei sale și se delecta extrem de mult denigrând-o În fața vecinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mere și două portocale, curățate cu grijă și, după toate aparențele, lăsate acolo ca ea să le mănânce. Armanoush a luat un măr care se Înnegrise deja pe dinafară. Își simțea inima grea. În liniștea stranie a acelei nopți a ronțăit mărul, simțindu-se tristă și obosită. În curând trebuia să se Întoarcă În Arizona, Însă nu era sigură că era În stare să se deprindă cu universul Încorsetant al maică-sii. Deși Îi plăcea San Francisco și probabil putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins lampa de pe masă, lăsând doar lumina grunjoasă răspândită de computer să lumineze Încăperea. Totuși, tocmai când era pe cale să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
puțin poziția după ce au atins altitudinea de zbor. Se simțea obosit, epuizat de călătoria aia obligatorie care abia Începea. Rose, dimpotrivă, era cuprinsă de o Încântare nervoasă. A dat pe gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită, s-a uitat la Bridget Jones: La Limita Rațiunii, deși mai văzuse filmul Înainte, s-a apucat să pălăvrăgească cu o doamnă În vârstă care stătea lângă ea (mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]