KorAP: Find »[drukola/base=roz & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...171 >

4,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

se ridică burta peste ea, și o aud pe Helen Hoover Boyle zicând: „Între două vârste. Un metru nouăzeci, cam vreo optzeci și cinci de kilograme. Caucazian. Castaniu; verzi“. O văd cum îmi face cu ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul, detaliile ar fi că pute. Bancheta e neagră și lipicioasă. E pur și simplu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a Agenției Imobiliare Helen Boyle, astea sunt marile știri de care ai parte. Niște subiecte-bombă. Pe măsuța de cafea sunt toate revistele astea pentru oameni cu bani. E și o canapea Chesterfield cu spătarul mare, tapisată cu mătase în dungi roz. Măsuța din fața ei are picioare lungi de leu, care țin în gheare niște globuri de sticlă. Nu poți să nu te întrebi dacă mobilele astea nu au ajuns aici pe bucăți, fără mânerele de la sertare și ornamentele metalice. Au ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ele poartă șiraguri de perle. N-am mai văzut în viața mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-acum înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
spun, zice. Eticheta zice că e o piesă franțuzească în stil egiptean, cu panouri de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe care o am? Poate că nu sunt cine știe ce prădător bidimensional care profită de o situație interesantă. Nu-mi dau seama de ce, dar îmi vine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate cu bandă adezivă, ca să nu poată fi folosite. Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude soneria. Mona se întoarce, traversând salonul. Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ia oala și hainele, zicând: Stridie, ți-l prezint pe domnul Streator. Prietenul meu, Stridie. Și puștiul își dă părul din ochi și se uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
uitându-te și în altă parte, dar părul ei pubian este ras. Din față, șoldurile formează două paranteze perfecte, între care se desenează acel V ras. Dintr-o parte, sânii par să se ițească, încercând să atingă lumea cu sfârcurile roz. Din spate, șalele i se despart în două fese tari, și eu continui să număr: 4, 5, 6... Stridie aduce o cutie albă de carton. O femeie pe nume Caprifoi, care poartă doar o basma albă, vorbește despre viețile anterioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
l-am omorât își întreținea părinții bătrâni, ca să nu ajungă la azil. Adoptase un copil, împreună cu soția lui. Era antrenor de fotbal, la juniori. Femeia cu walkie-talkie era însărcinată în două săptămâni. Mai beau din vin. Are gust de ruj roz. În ziarul de azi e un anunț care zice: În atenția posesorilor de veselă din porțelan Dorsett Textul anunțului zice: „Dacă aveți stări de greață sau diaree după ce ați luat masa, vă rugăm să sunați la numărul de mai jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ar mai trăi. Helen se întoarce în cameră, clătinându-se. Își apucă limba între două degete, apoi face turul încăperii, stingând conurile de tămâie cu degetele umede. Se reazemă de consola șemineului și-și ridică paharul de vin la buzele roz. Se uită la Stridie, care-mi tot dă târcoale. Are vârsta pe care care ar avea-o fiul ei, Patrick. Helen are vârsta pe care ar avea-o soția mea. Stridie e fiul pe care l-ar fi putut avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit că o fac mai puternică dacă-i pun niște pietre chinezești de ghicit. O supraenergizez, cum ar veni. Pe undeva, pe sub rucsac, în poala ei, e V-ul ras dintre picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
supraenergizez, cum ar veni. Pe undeva, pe sub rucsac, în poala ei, e V-ul ras dintre picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City Telegraph-Star. O pană roz planează în derivă pe lângă fața lui; o suflă mai încolo. Mona începe să deznoade niște sfori cu unghiile ei vopsite în negru, zicând: — E mai greu decât pare din carte. Stridie ține cu o mână telefonul la ureche. Cu cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nu le place anizanta, zice Stridie. Așa că și vacile mănâncă tot rarele smocuri de ierburi indigene. Ce-a mai rămas din ele. Cartea Monei se numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un copac drept-drept, mă-nțelegeți - zice Mona, cu o pană roz prinsă în codițe - și să fac un stâlp totemic sau cam așa ceva. — Dacă te gândești din perspectiva unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Cartea Monei se numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un copac drept-drept, mă-nțelegeți - zice Mona, cu o pană roz prinsă în codițe - și să fac un stâlp totemic sau cam așa ceva. — Dacă te gândești din perspectiva unei plante indigene, zice Stridie, Johnny Appleseed a fost un terorist biologic de cea mai joasă speță. Johnny Appleseed, zice, ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dintre Coca-Cola și Pepsi, zice Stridie. Dăm peste cap lumea întreagă cu fiecare greșeală prostească pe care o facem. Privind pe geam, Stridie scoate o brichetă de plastic din săculețul de mărgele. Scutură bricheta, lovind-o în palmă. O pană roz din carte. O duc la nas și-mi închipui că părul Monei are același miros. Răsucind pana între degete, îl întreb pe Stridie, care vorbește acum la telefon - a sunat la ziar -, ce face de fapt. Stridie își aprinde țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și o să aveți parte de o transformare de neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără șosete. Un șorț imprimat cu puișori galbeni o acoperă în față de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen își întinde brusc mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și dânsul este soțul meu, Robert Williams, zice. Astăzi vrem să va oferim un cadou deosebit. Femeia din spatele ușii de plasă se uită la trusa cosmetică pe care o țin în mână. Și Helen zice: — Putem intra? Credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
umărul lui Helen: Dar știu că te pricepi la machiaj! Deșurubând cutiuțele rotunde cu farduri, examinându-le și adulmecându-le conținutul arămiu, roz sau piersică, Helen zice: — Vine din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află pe locul dintre noi. O întreb, în timp ce străbatem Dakota de Nord și Minnesota, cum a dat de descântecul de adormire. Și, cu o unghie roz, apasă un buton, undeva, în întuneric, și trece mașina pe pilot automat. De altundeva, din întuneric, aprinde plafonierele. Pe vremea aia eram agent de vânzări la Skin Tone Cosmetics, zice. Stăteam într-o rulotă destul de amărâtă. Cu soțul meu, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de știință. În rafturile de religie. În rafturile de filosofie. De poezie. De povești populare. Am căutat prin literatura popoarelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat-o Helen. Fereastra e încă deschisă, cu perdelele atârnând un pic în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un pom, pe o stradă străjuită de copaci dintr-un cartier de case micuțe. E un copac care face flori, toată noaptea petalele trandafirii s-au scuturat și s-au lipit de mașina udă de rouă. Mașina lui Helen e roz ca un car alegoric îmbrăcat în flori, iar eu privesc afară printr-un petic de parbriz pe care florile nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]