1,948 matches
-
de baie exterioară) fuseseră șterse de o educație nordamericană și de iubirea pentru romanul european. Acum era democrat liberal și purta banderole negre ca să susțină cauzele radicale. Ținea și școala de duminică la biserica episcopală din localitate. Avea o față rozalie, cultivată, și păr blond Închis, care Îi cădea În ochi atunci când recita poezii. Uneori culegea scaieți sau flori sălbatice de pe pajiște și le purta la butoniera hainei. Avea un corp scund, solid, și adesea făcea exerciții de gimnastică simple Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridicat privirea. În prag stătea o fată roșcată. Doi nori s-au ciocnit deasupra, trecând unul pe lângă celălalt, și au trimis o rază de lumină. Raza a lovit tavanul de sticlă al serei. Trecând printre mușcatele suspendate, a cules lumina rozalie care acum o Învăluia pe fată ca un fel de membrană. Se prea poate și ca soarele să nu fi făcut nimic din toate acestea, ci să fi fost o intensitate anume, o rază a sufletului emanând din ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de narcise din straturi, și Calliope simțea ceva Îmbobocind. Un obiect obscur numai al ei, care, alături de nevoia de intimitate, era responsabil pentru coborârea În toaleta de la subsol. Un fel de brândușă și el, chiar Înainte de a Înflori. O tulpină rozalie ieșind din noul mușchi Întunecat. Dar o floare ciudată, Într-adevăr, pentru că părea să treacă prin mai multe anotimpuri Într-o singură zi. Își petrecea iarna hibernând și dormea sub pământ. Cinci minute mai târziu, fremăta În primăvara sa privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mintea Îmi era ciudat de goală. Era golul supunerii. Cu instinctul infailibil al copiilor, ghicisem ce voiau părinții mei de la mine. Voiau să rămân așa cum eram. Și asta promitea acum doctorul Luce. M-a scos din Îngândurarea mea un nor rozaliu care trecea pe cer. M-am ridicat și m-am dus la geam ca să mă uit la râu. Mi-am lipit obrazul de geam ca să văd cât mai departe spre sud, unde se Înălțau zgârie-norii. Îmi spuneam că atunci când voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja primăvară. Migdalii care mărgineau ogoarele își deschiseseră florile rozalii. Un țăran dădea cu sapa. Cu ochii cât cepele de uimire se uită lung după alaiul de japonezi cu înfățișare neobișnuită. După cum erau îmbrăcați, cu haine lungi ca arabii, încinși cu brâie și cu părul strâns la spate, țăranul socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
O, am crezut la un moment dat că Stefan Cheval simțea acest lucru pentru mine - da, acel Stefan Cheval, cel faimos, cu nota de subsol controversată. Asta se Întâmpla acum o mie de ani, Înainte ca acel congresman cu pielea rozalie să-i declare picturile „obscene și ne-americane“. Părerea mea? Sinceră să fiu, seria lui „Libertatea de alegere“ mi s-a părut artificială și clișeizată. O știți și voi: straturi de guașe reprezentând steaguri ale Statelor Unite drapate peste animale sacrificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de mătase au confirmat că i-au văzut pe străini. Toate femeile care lucrau la primul etaj al clădirii dărăpănate de lemn erau bătrâne, iar treaba lor era să toarcă firul de mătase. Negresa și o altă femeie cu păr rozaliu, au spus ele, erau foarte curioase și le-au pus Întrebări ciudate. Le-au Întrebat câte ore muncesc. „Cât timp e lumină afară“, răspunseseră cele care torceau, „din zori până la apus, În fiecare zi“. Și cât sunt plătite? „Două-trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla din mână, de culoare rozalie, ciocolatie, stătută și sugerând puternic nou-născutul pe care era menit să-l facă. Urât, odios; hilar, și totuși important. Iar domnul Sammler Însuși (una dintre acele invazii mintale pe care nu mai avea rost să Încerci să o Înfrunți) era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Emil să meargă Înainte. Nu, cred că ați vrea să oprim, domnule Sammler. Îl văd pe ginerele dumneavoastră acolo. Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un autobuz care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și în decembrie. Eram îngrijorată pentru situației Shebei, sigur. Dar principala mea grijă a fost sănătatea în declin a Portiei. Într-o vineri seara la mijlocul lui noiembrie m-am întors acasă și am găsit o grămăjoară de vomă de culoare rozalie pe pat. După o serie de investigații, a fost diagnosticată cu cancer la colon, iar acum urma o terapie intensivă cu radiații. Veterinarul vorbea sigur pe el despre o posibilă vindecare completă, iar eu îmi doream cu disperare să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a sosit la șase dimineața a doua zi. Doamna Taylor era încă în cămașă de noapte când ne-a condus la ușă să-și ia la revedere. În timp ce mașina a pornit-o pe stradă, Polly, care avea încă o pată rozalie pe obrazul stâng, a îngenuncheat pe bancheta din spate și i-a făcut puternic cu mâna doamnei Taylor care se pierdea în depărtare. Sheba, care stătea pe scaunul din față, se uita cu încăpățânare înainte. Când am ajuns la Highgate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
O auzeam pe Helen tușind într-un dormitor de la etaj și priveam ca prin vis florile drăgălașe legănându-se spre stânga în adierea vântului, apoi spre dreapta și din nou spre stânga... Erau narcise galbene târzii, lalele și alte flori rozalii al căror nume nu-l știam. Ciudat, mi-am amintit eu ca prin ceață, cândva aveam o grădină înfiorătoare, cea mai urâtă de pe toată strada, poate din întreg Blackrock-ul1. Ani de zile se aruncau acolo bicicletele ruginite (ale noastre) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și se întoarse fotograful orașului. Fotograful se urcă în copac cu mai multe camere și o bucată de pânză pictată cu peisaje pe ambele părți. Pe o parte era o imagine cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a binelea din cauza grijii și a nervilor, incapabil să mănânce și să doarmă. Mama lui încerca asta și aialaltă ca să-i trezească pofta de mâncare, ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi somnoroși, așa un zâmbet somnoros de bun-simț... Nu putea să-și creadă ochilor! Sariul ei avea culoarea bobocilor de trandafir, gura îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
împlini sorocul, când va suna de recreația mare. Sper să nu mă recreeze de tot, marea mea recreație... Descindem deci din taxiuri, îmbrăcați în pardesiurile noastre din cașmir, cu umeri largi. Fata în costum de lesbiană și cu o cravată rozalie în ape (mi-am spus că, dacă aș vrea, aș putea să mă culc cu ea, deși s-ar putea ca tocmai stilul ei de profesionistă să mă facă să mă răzgândesc) ne-a condus îndatoritoare până la masă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i se potrivea, iar ea ura toate diminutivele. — Un nume e un nume, spunea ea. Cum avea fața delicată și statura unui elf, nici nu s-ar fi putut găsi un alt nume pentru doamna Gribb. Pielea-i delicat de rozalie se întindea perfect peste protuberanțele și adânciturile fine ale cărnii. Gura îi era mică și ușor țuguiată, iar ochii ca apa scânteietoare. Hainele-i erau din dantelă veche, șalul brodat cu flori de crin și pălăria cu boruri la fel de largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stârnit multe controverse printre noi. —Mulțumesc, i-am răspuns. Cred. —Numele meu este James Rattray-Potter. Cred că nu mi-ai reținut numele mai devreme. Era înalt și lat, cu o alură clasică Sloane: părul negru și des deasupra unei figuri rozalii sănătoase, cu trăsături puternice, și un nas care deja începuse să se umfle ușor de la băutură. James Rattray-Potter mi s-a părut a fi unul dintre acei bărbați care nu se simt bine fiind tineri și care sunt ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un lănțug chiar deasupra hăului, strălucind în tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se răsuci, iar încheieturile degetelor îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că se retrase. Limba lui Claire îi alunecă febrilă pe dinți. Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele acestora, sunt bărbați voinici, legați laolaltă în sariuri de nuntă, garnisite cu aur sau închiși până la gât în achkan-uri îngrijite, cu fețele rozalii ca fructele moi, înmugurind din gulerele înalte. Fetele din curte apar câte trei sau patru, plutind deasupra patului, invitându-l să se joace. Acestea sunt singurele vizite care-i fac plăcere, cu toate că-l lasă întotdeauna dezamăgit, fetele făcându-se nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]