985 matches
-
lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
băiatul cutremurându-se vizibil din cauza amintirii. După care am început să tremur foarte tare. Asta-i tot ce-mi mai amintesc. Se pare c-am ajuns la spital cu spume la gură. Jake a avut decența să arboreze o mină rușinată. Pe Fiona însă o apucaseră nervii. Nu din cauza lui Jake care făcuse doar o mare prostie, ci din cauza persoanei care-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să înfrunte adevărul și să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o anunțe pe soția sa, iar când aceasta veni la telefon, vocea lui sună ciudat de răgușită, aproape rușinată: — Fă-ți bagajele, iubito, îi ceru. Aș vrea să pleci pentru câteva zile la Tunis cu copiii... O să te anunț eu când să te întorci. Chiar așa de rău stau lucrurile? — încă nu știu, recunoscu. Totul depinde de ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Încercare de a se ascunde, ferindu-se În lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian Își plecă fruntea și scoase una dintre mârâiturile sale caracteristice. — Ce? l-am Întrebat, inevitabil. Totul În regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație. La ce te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el. Poate că aștepta să vadă ce se va Întâmpla. N-o Învinuiesc pentru asta. — Sam? Tu ce crezi? mă Întrebă Lou direct. Mi-am plecat ochii și n-am răspuns. — M-am purtat foarte rău cu ea, continuă Derek, rușinat. Înțeleg de ce era furioasă pe mine. Și pe Linda. M-a trecut un mic fior la auzul numelui ei și am observat că și Derek Îl pronunțase cu grijă. Era ca și cum nici unul dintre noi nu voia să rostească numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
legătură trecătoare cu una dintre cele trei gazde, să te trudești, Încetul cu Încetul, să le ocolești pe celelalte două, să le Înșeli vigilența, să le Îndepărtezi, să-ți atragi, negreșit, ostilitatea lor, să te vezi pe tine Însuți exclus, rușinat, amărât că ai stingherit, ai Întristat sau ai dezamăgit niște femei care n-au fost nici mai mult, nici mai puțin decât providențiale, iată o desfășurare de evenimente care ar fi corespuns În foarte mică măsură firii mele. Acestea fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că te duci, iar eu îmi întorc spre el fața machiată, de ce te interesează pe tine asta, Udi, mie îmi dă încredere în mine, și imediat îmi cer iertare de parcă i-aș fi fost necredincioasă, dar el continuă, vocea mea rușinată l-a stârnit, îți dă încredere să fii ridicolă, mergi la spital, înțelegi, nu la petrecere, mergi la spital pentru că nu mă pot mișca, însă tu sărbătorești deja pentru că îți imaginezi că în felul acesta vei scăpa de mine. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui alb cu găuri și pata aceea roșie, chipul pe care cu greu mi-l mai aminteam, căutam nu ca să găsesc, asemenea unei scrisori care nu își va întâlni niciodată destinatarul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care pleca și venea, lăsând în urmă satul neglijat, uneori Udi cobora acolo, mic și slăbuț, cu bretonul căzându-i pe ochi ca o coamă de cal, iar eu mă sprijineam de unul dintre pini și îl priveam dezamăgită, aproape rușinată, nu așa ar trebui să arate primul băiat de care m-am îndrăgostit, dar pașii lui erau siguri, ca și când ar fi știut că la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos, iar eu îmi spuneam în timp ce pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oră va fi asta, întreb eu, dar ea ridică din umeri serioasă, nu am idee, apoi își pipăie încheietura subțire a mâinii, de parcă încă nu s-ar fi inventat ceasul, pur și simplu simt răsăritul soarelui, iar eu o ascult rușinată, deodată mă transformasem într-o reprezentantă a progresului vulgar, căreia natura îi stârnește frică și neliniște. Te va trezi dragul tău, el știe când răsare soarele, spune ea, iar mie îmi este clar că între ei s-a stabilit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întotdeauna mai îndrăznețe decât ale mele, cu dragostea și ura lui, ce a fost înainte de el, apoi îmi amintesc, ca întâia adiere de vânt ce sparge hamsinul, amintirile se apropie de mine și îi spun pe un ton ezitant, aproape rușinată, când eram mică, îmi plăcea să stau întinsă pe câmp și să privesc norii. Ea este mulțumită de răspunsul meu, mă privește cu admirație, de parcă aș fi Buddha reîncarnat, minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tău, cât de tentant sună, ce bine ar fi dacă aș putea, dar înăuntrul meu nu există pace, Zohara, din contră, adesea am impresia că există mai multă pace în lumea amețitoare care se învârte în jurul meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
abia reușisem să adorm în patul acela străin, era ca și când aș fi fost aruncată în camera jegoasă a unui burlac și mă gândisem numai la ea, deloc la Udi sau la Noga, îi pedepsisem în mod intenționat, la pântecele ei rușinat și la ochii ei sălbatici și la destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte îmi devenea din ce în ce mai clară nevoia mea de ea, cum de poate să închidă ochii, lovitura abandonului lui îi pulsează în pântece, iar patul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ți-a trecut vreodată prin minte, al fiecărei vorbe care ți-a ieșit vreodată pe gură, al fiecărui sentiment, efectul lor asupra vremii, asupra plantelor și asupra animalelor, asupra pământului și asupra aerului, nu doar asupra ta, iar el tace rușinat, gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în dimineața aceea în care orice urmă de mișcare le părăsise, iar în clipa în care îmi amintesc de dimineața aceea, am impresia că îmi revin dintr-o boală incurabilă și toată lumea știe că așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nasturi îi încheie cu degetele sale mari, cum de rămăsese atât de albă până la sfârșitul zilei, îi trag o mână înspre mine, îi sărut unghiile, am impresia că fiecare unghie a sa are o mutriță, iar fiecare mutriță îmi zâmbește rușinată, asemenea feței lui care se apropie de mine, îi culc capul pe pieptul meu, părul lui des, parfumat îmi acoperă sânii, nu îți face griji, îi șoptesc eu, nu îți face griji, totul va fi bine. În timp ce conduc înspre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știi. Te rog fii cuminte!“ Dar tu nu te potolești. Ba mă potolesc, am zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu acum, spuse Midori. Și-apoi îmi arăți... chestia aia a ta... mare și tare. Eu îmi acopăr ochii, rușinată, dar de văzut am văzut-o o fracțiune de secundă și-ți spun: „Potolește-te! Nu vreau! Nu se poate să bagi în mine așa ceva... mare și tare.“ — Nu e mare, e normală. — Ei, nu contează, îmi fac și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt prea din cale-afară! Prea bezmetici! Apropie-te, înfruntă-ți demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
constate cât și cum s-a furat. ― Dar să nu te culci pe o ureche, nea Ioniță! adăugă plutonierul. C-apoi și dumneata dai de dracu cu mine, așa să știi! 5 Titu Herdelea, ascultând jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat și vinovat că se află pe aici ca musafir al asupritorilor norodului. Numai când Dragoș scăpa și câte o vorbă mai blândă despre Grigore Iuga, își revenea în fire zicîndu-și că în definitiv el e invitatul lui Grigore. Totuși, spre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna Eugeniei, o ajută să coboare. Câțiva servitori se învîrteau să descarce lucrurile și nu știau ce să facă. Nadina observă și zise șoferului: ― Vezi, Rudolf, să nu se piarză ceva de-a coniței Jenny! Titu Herdelea stătea deoparte foarte rușinat că nimeni nu-l băga în seamă. Grigore îl văzu, își aduse aminte de el și se grăbi să-și repare greșeala: ― Dați-mi voie!... L-am uitat, uita-l-ar necazurile!... Să vă prezint pe prietenul și musafirul meu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București să stăruie pentru Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai ocărât deunăzi aici, Trifoane, când nu știu ce făcuse... Vorbele cârciumarului căzură peste oameni ca o undă rece pe o fâlfâire de aburi. Se făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
evlavie, o cuvântare inteligentă (ca a lui, firește) fiind cea mai bună introducere pentru îndulcirea spiritelor și descoperirea adevăratelor stări. Văzând efectul vorbăriei pe care numai căpitanul, plutonierul și primarul o gustau cu entuziasmul subaltern obligator, bătrânul Miron se simțea rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că sunteți buni români și cetățeni vrednici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]