10,776 matches
-
Dar nu mi-aș fi închipuit niciodată că un om care afișează convingeri politice atât de onorabile poate folosi drept rampă de relansare politică o emisiune de televiziune girata de Adrian Păunescu! Aici s-a ajuns: crestin-democratia își dă, fără rușine, mâna cu national-comunismul! asta da, buddhism! Plecarea intempestiva din P.N.T.C.D. a lui Victor Ciorbea și a fraților Boilă (doi bătrânei căzuți din luna, incapabili să realizeze că nu mai suntem în Transilvania secolului al XIX-lea, ci într-o țară
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu turcii (și deobicei, am mâncat iarăși bătaie), noi care am fost pavăza occidentului sute de ani, cu ce ne alegem? Care ne este răsplată? Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este! asta ne-a fost destinul, să fim plasați la încrucișarea drumurilor occident-orient. Nu poți schimba soarta! E clar, există o conspirație mondială împotriva bietei noastre tărișoare. De unde provin aceste reacții umorale? DIN LIPSĂ DE RESPECT FAȚĂ DE REGULĂ
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
va mai accepta să gireze moral un astfel de comportament sinucigaș? Oare ce-l consiliază... consilierii supercalificati ai domniei sale? Chiar nu se poate învăța nimic din lecția istoriei - dacă tot e istoric consilierul-sef al Cotrocenilor? Oare acești oameni accepta rușinea și oprobriul ce se va abate asupra lor mulți ani de-aici înainte doar pentru niște salarii mai bune și pentru orgoliul (la marginea nebuniei!) de a fi serviți la masa de securiștii deghizați în chelneri? Sunt absolut sigur că
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
despre lucrările publicate în decursul anilor și ecourile lor, cuprinde și o prețioasă contribuție documentara pe tema raportului dintre politică totalitara și lingvistică. Citatele grupate - în "Scurtă cronologie...", p. 50-65, de Jana Balacciu-Matei, si mai ales în secțiunea "Documentar. Memorialul rușinii...", p. 66-97, de Mioara Avram - sînt extrem de grăitoare; voi incerca în continuare doar să selectez cîte ceva din materialul respectiv, interpretabil azi că mostră de umor involuntar și destul de negru; nu voi indică de fiecare dată sursele documentelor, ci doar
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea lui Zaharia Sângeorzan: "Sunt un neghiob bătrân și un vechi ticălos căruia, prin harul Domnului, i s-au deschis, spre sfârșit, ochii și a dobândit nițica elementară înțelepciune (și nițica rușine). Nu mă căutați la niveluri înalte - la al mării înțelepciuni, al metafizicii etc., etc. -, ci la nivelul elementar al pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
diligente pentru a recapătă corespondență ei de la celălalt. ("Dl. în chestiune (e vorba de Caragiale, n.m.) poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seama că e de rea-credință!... El mi-a mărturisit că-i este rușine să-mi spună pînă la ce punct mă iubește și e gelos și se teme că mă va pierde"). Și a mai venit, curînd, episodul sentimental Iuliu Roșca, care răspîndea zvonul că nutrea gînduri matrimoniale. Dar la 26 decembrie 1881
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
și tu după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi umplea toate născocirile. Cînd se juca singur, vorbea cu ea și împărțea nisipul. O visa, ura grădiniță, pentru că-l ținea departe și fugea ca s-o vadă trecînd. Rușinea îl podidea de dincolo de puterea lui, la fel ca si ghemul acela de sub coaste, care-l făcea să plîngă din senin. Rîdeau de el într-un fel ticălos și-i venea să dea cu picioarele. A doua zi era Paștele
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
unu decît altu. Cu tot șunt uneltele satanei. Le pare rau și după mîncarea ce o mînc." În februarie 1927 revenea cu cererile ei de bani, amintindu-i: "nu pretinde să te răfuiești cu 2500 pe an, că mi/i/ rușine de ginere?" Așadar, o sumă anuală varsă scriitorul în contul mamei sale. Dar ei i se părea prea mică, cerînd augmentarea ei. Ba solicită să-i împrumute, periodic, si permisul de cale ferată și chiar un carnet de călătorie pe
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
Mihăieș și nici reducerea "tuturor nenorocirilor noastre" la prestația prezidențială. Sînt de acord cu ultima observație. Doar că dl Mihăieș n-a spus niciodată altceva. Cum eu cred în carismă stilului d-sale, nu văd de ce l-ar face de rușine o frază oricît de vehement anti ar fi ea. D-na profesoară Dorina Neculau se declară, la rîndul d-sale, stînjenita de "înverșunarea cu care dl Mihăieș a purces la demolarea președintelui Constantinescu", deși este și d-sa dezamăgită de
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
a nației dusă de autorii loviturii de stat din decembrie 1989. Cand însă un Nastase, ori un Văcăroiu - ba chiar și un ins rudimentar, cu un limbaj de-o sărăcie lexicala înspăimântătoare, precum Miron Mitrea - îți explică fără pic de rușine că pe vremea lor o duceam ca-n paradis, iar acum pro-occidentalii ne-au zvârlit în infern, lucrurile trebuie puse de urgență la punct. Altminteri, ar însemna să uităm noi înșine ceea ce făceam și spuneam în vremurile mării trădări naționale
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
batalioane ale morții" minerești, aflate sub comanda lui Miron Cozma, istoria României de azi e marcată de persistentă tragică a râului. Am tresărit parcurgând paginile lui Rebreanu în care, evocând anul 1941, se vorbește de "echipele morții" și de listele rușinii. Oare nu în același fel proceda Corneliu Vadim Tudor, cu puțină vreme în urmă, cănd publică numele personalităților care ar fi trebuit, la o adică, lichidate? De asemenea, e greu să nu vezi echivalente șocante între atitudinea recentă în fața justiției
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
zece dimineață, postul de televiziune francez TV 5 transmitea un documentar despre România (coproducție a unor Centre culturale franceze, dar și a vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei națiuni care e oarecare, unei colectivități de învinși, asupra originii cărora nu-mi era îngăduita nici o iluzie. Credeam, si poate nu mă înșelam, ca noi ne tragem din drojdia barbarilor, din pleava marilor năvăliri din
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea a resemnării: un adevărat om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer ne amenință pe toți. fiecare poartă în sine o unicitate productivă, ca sâmbure al ființei sale; și dacă devine conștient de această unicitate, o aură stranie, acea a omului neobișnuit, apare în
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
imbecil al cîte unui nevropat, măsurați cu centimetrul, salariați ca niște slugi și dați afară la telefon". E aceeași reacție a sensibilității "sufletului simplu", a "muncitorului cu cuvîntul" ultragiat, care sublinia, cu un orgoliu ambivalent, ca "putem fără nici o falsă rușine să clasificam muncă literară între meserii". Aidoma unui "sărman Dionis" mai ofensiv și mai truculent, Arghezi rumina astfel de amărăciuni cu privire la postura scriitorului: "Rolul nu era destul de bine precizat între lăutari, chelneri și dame, dar scriitorul putea să consume la
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Barbu Cioculescu A SPUNE că în România comunismul s-a prăbușit tocmai când nația se obișnuise mai bine cu el, ar fi o ironie destul de amară, lipsită de haz, daca nu de rușine, nu însă și de un oarecare adevăr. Anume pentru că era la culme de incomod pentru cei mai mulți și chiar din rândurile partidului, fiecare om întreprinsese în timp un efort complicat și maximal de adaptare, pe fundalul impresiei de stabilitate a regimului
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
prelua puterea și instaură o dictatură în care fiecare miner - sau ca si miner - să primească cei zece mii de dolari râvniți i s-a înfipt în creier. Judecătorul care l-a slobozit își dă demisia din magistratură, nu covârșit de rușine, ci clamând că o face în urmă presiunilor. Cei care îl judeca pe Miron Cozma în procesele pe rol sunt, de la natură, înzestrați cu o răbdare îngereasca. Așteaptă să-l aibă legat în față, cum ar vrea să dea nas
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
frumosul palat al națiunii propus pentru export e un jalnic, detestabil coteț! Pe ultima sută de metri, ca și cum mizeria guvernanților n-ar fi plutit ca osânza pe burta mitocanilor, două noi sfidări ale bunului simț se adaugă infinitului lanț al rușinii publice care a dominat anul 1999. Mai întâi, primirea lui Teoctist Arăpașu ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
Și încă "de onoare"! După zece ani în care am învățat să nu mă surprindă nimic, mărturisesc spășit că inițiativa "nemuritorilor" m-a uluit! Nu mi-aș fi imaginat că instituția care pe vremea comunismului s-a umplut de atâta rușine va avea curajul (da, pentru că la mijloc e un curaj al sfidării!) s-o ia de la început cu mișmașurile, minciuna și nesimțirea. Nu mi-ar fi trecut prin minte că președintele Academiei e atât de orbit de patimi încât să
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
o muncă organizată. Ea are cadre, funcțiuni, debușeuri, oferte, cereri, contracte, obligații. E o mașinărie care trebuie să funcționeze, pentru că există. O masinarie ce trebuie alimentată. Odată angrenat an această industrie, un scriitor scrie inevitabil. Nu e, de altfel, nici o rușine. Așa scria Molière, care crea pe masura ce trupa să avea nevoie de repertoriu. Așa scria Balzac. Nici Molière, nici Balzac nu s-au considerat vreodată ăblestematiă. Poate că nici la București nu se scrie, ăn definitiv, altfel. Supunem această bănuiala modestă
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
se disociază de Adam, întrupîndu-se din coasta lui. Se produce astfel "prima cădere". Cei doi nu au, în această etapă, constiinta despărțirii lor. De-abia după ce musca din mărul cunoașterii, devin conștienți de nuditatea lor și se lasă cuprinși de rușine. Aceasta e "a doua cădere". Cele două "căderi" constituie fazele de-căderii din puterea Ideii divine, care conține androginia, ipostază în care omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise de noi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Mineralov, care, într-un eseu publicat în 1991, relevă în acest tip de judecați un caracteristic procedeu de falsificare a memoriei practicat de comuniști, deoarece "dacă omul este convins că viața înaintașilor săi a fost doar o îngrămădire de gunoi, rușine, obtuzitate și absurditate perpetua, el se va simți în mod sincer obligat binefăcătorilor săi, pentru că l-au scos la lumină din condiția să esențială de vită". Să recunoaștem că, într-adevăr, comuniștii au asigurat, inițial, scriitorilor dispuși a li se
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
cu picioare de argilă, dobîndește o interpretare pozitivă, pe cît de fățarnica, pe atîta de pretins pacifica: "INTERNAȚIONALISM = doctrina care preconizează solidaritatea, colaborarea, cooperarea liber consimțita (sic!) între națiuni, popoare, țări, pe baza unor interese și vederi comune (vezi Zidul Rușinii înălțat între R.D.G. și R.F.G.? - n.n.). Internaționalismul proletar - principiu fundamental al ideologiei marxist-leniniste, care exprimă (ediția din 1975 - n.n.) unitatea și solidaritatea de clasă, internațională, a oamenilor muncii din toate țările, în lupta împotriva exploatării și asupririi, pentru înlăturarea capitalismului
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
adăugîndu-se și inovațiile de ordin vizual, grafice. Dealtminteri, într-un interviu mai vechi, Gabriel García Márquez mărturisește la un moment dat că fantezia nu-l interesează deloc, căci dacă i se spune că are o fantezie bogată, i se face rușine. În nici una din cărțile sale nu are fantezie, totul, dar absolut totul se sprijină pe un fundament real, ca dealtminteri și Federico Fellini care se întreba cîndva, defel retoric: Unde începe viața, unde artă?" Avînd în vedere această dilemă, de ce
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]