KorAP: Find »[drukola/base=rublă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...65 >

1,620 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o carieră adevărată, spuse generalul. Știți, prințe, pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că, prințe, să punem treburile la punct, pentru că trebuie să mă grăbesc și e posibil să nu vă mai întâlnesc astăzi! Luați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
evitați banii de buzunar și, îndeobște, banii în buzunar. V-o spun, pentru că aceasta este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul începutului, permiteți-mi să vă ofer aceste douăzeci și cinci de ruble. Firește, ne vom socoti și, dacă sunteți un om atât de sincer și cordial, cum păreți în vorbe, nu pot apărea nici un fel de dificultăți între noi. Căci, dacă mă interesez atât de mult de dumneavoastră, o fac cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
încheie spunând că nu poate renunța la speranța că Nastasia Filippovna nu-l va trata cu dispreț dacă el își va exprima dorința sinceră de a-i asigura viitorul și-i va oferi o sumă de șaptezeci și cinci de mii de ruble. Mai adăugă precizarea că oricum această sumă îi era destinată în testamentul său; într-un cuvânt, nu-i nici într-un caz vorba de vreo despăgubire... și, în sfârșit, de ce nu i-ar admite și i-ar scuza dorința omenească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
are niște crize de boală; tocmai s-a întors din Elveția, a venit direct de la gară, e îmbrăcat ciudat, parcă nemțește, și pe deasupra n-are literalmente nici o copeică în buzunar; mai că nu plânge. I-am dat eu douăzeci și cinci de ruble și vreau să-i găsesc o slujbă de copist la noi la cancelarie. Iar pe voi, mesdames, vă rog să-l serviți cu ceva pentru că pare și flămând... — Mă uimești, continuă generăleasa pe același ton, e flămând și are crize

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
o știe precis! Însă e murdar la suflet: știe și nu se poate hotărî ; știe și totuși cere garanții. Nu e în stare să se decidă având doar încrederea drept garanție. Vrea ca, în locul a o sută de mii de ruble, să-i dau o speranță în ce mă privește. Cât despre cuvântul de altădată, despre care scrie în bilet că i-ar fi luminat viața, minte cu nerușinare. Pur și simplu, odată mi-a fost milă de el. Însă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de la prima întâlnire, cum e în cazul nostru, și întrucât ne aflăm chiar la o intersecție, cred că ar fi mai bine să ne despărțim; dumneavoastră vă duceți acasă, la dreapta, iar eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
curată, luminoasă și largă, și era alcătuit din șase sau șapte camere și cămăruțe, foarte obișnuite de altminteri, dar în tot cazul prea scumpe pentru buzunarul unui funcționar familist, chiar dacă ar fi avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și fusese ocupat de familia lor doar de două luni, spre marea nemulțumire a lui Ganea, la insistența și rugămințile Ninei Alexandrovna și Varvarei Ardalionovna, care doriseră la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
privindu-l în același fel. — Vreți să facem cunoștință? — Îhî ! rosti oaspetele, ciufulindu-și părul și oftând, după care începu să privească în colțul opus. Aveți bani? întrebă el brusc, răsucindu-se spre prinț. — Nu prea mulți. — Câți? — Douăzeci și cinci de ruble. — Arătați-mi-i. Din buzunarul vestei, prințul scoase bancnota și i-o întinse lui Ferdâșcenko. Acesta o despături, o examină, apoi o întoarse pe partea cealaltă, o privi la lumină. — E destul de ciudat, spuse el parcă meditând la ceva, de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
recunoaște! rânji cu ură Rogojin, rămânând pe loc. Pe Rogojin nu l-ai recunoscut? — Să zicem că v-am întâlnit undeva, dar... — Vezi, ne-am întâlnit undeva! Păi nu-s nici trei luni de când am pierdut la tine două sute de ruble de-ale tatii; noroc că a murit bătrânul și nu a apucat să afle; tu m-ai momit, iar Knif m-a jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că a murit bătrânul și nu a apucat să afle; tu m-ai momit, iar Knif m-a jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-aș arăta acum trei ruble, dacă le-aș scoate din buzunar, ai fi în stare, de dragul lor, să te târăști în patru labe până la Vasilievski Ostrov! Ăsta-mi ești! Așa ți-e sufletul! Și acum am venit ca să te cumpăr cu bani, nu te uita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de bucurie. Adică nu?! Dar mie ăștia mi-au spus... Ah! Oh!... Nastasia Filippovna! Ăștia mi-au spus că v-ați logodit cu Ganka! Cu ăsta? Păi se poate? (Le spun tuturor!) Păi îl cumpăr numai cu o sută de ruble, îi dau o mie, hai trei, ca să se lase păgubaș și e în stare s-o ia la fugă în ajunul nunții și să-mi lase mie mireasa! Știi bine că-i așa, Ganka, ticălosule! Doar ai lua trei mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în mână Indépendance Belge. Îl aștepta pe prinț; de îndată ce-l văzu, lăsă ziarul deoparte și se lansă într-o explicație înflăcărată și prolixă, din care, de altfel, prințul nu înțelesese aproape nimic, pentru că generalul era de-acum binișor afumat. — Zece ruble nu am, îl întrerupse prințul, luați această bancnotă de douăzeci și cinci, schimbați-o și dați-mi restul de cincisprezece, pentru că altminteri rămân lefter. — O, fără îndoială; și fiți sigur că imediat... Pe lângă asta, generale, am o rugăminte. N-ați fost niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
una, ci două, chiar trei fete, podoabele capitalei și ale lumii bune: frumusețe, educație, orientare... problema feminină, versuri, toate acestea reunite într-o fericită și variată combinație, ca să nu ținem cont și de cele cel puțin optzeci de mii de ruble, bani peșin ca zestre pentru fiecare, sumă ce nu strică niciodată, oricât de importante ar fi problemele emancipării femeii sau cele de ordin social... într-un cuvânt, trebuie negreșit și sunt obligat să vă introduc. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-mi hrănesc orfanii? Uite-l că vine beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că informații interesante asupra lui Rogojin putea da Ptițân, care avusese de furcă cu el și cu treburile lui până aproape de ora nouă seara. Rogojin insista categoric să i se facă rost chiar astăzi de o sută de mii de ruble. „Ce-i drept, era beat, observă Ptițân, însă, oricât de greu ar fi, se pare că va face rost de suta de mii; nu știu, totuși, dacă chiar astăzi și dacă va avea toți banii; de acționat, acționează mulți: Kinder

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
face din asta un petit jeu? continuă Toțki, din ce în ce mai neliniștit. Vă asigur că asemenea lucruri nu reușesc niciodată; chiar dumneavoastră ați spus că rândul trecut a dat greș. — Cum să dea greș? Rândul trecut am povestit cum am șterpelit trei ruble, da, m-am apucat și am povestit! — Să admitem. Însă nu-i așa că n-ați avut posibilitatea să povestiți în așa fel încât destăinuirea dumneavoastră să semene a adevăr și să fie crezută? Iar Gavrila Ardalionovici a remarcat pe bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a trecut prin cap s-o rog pe fiica lui, domnișoara Maria Semionovna, să ne cânte ceva la pian. Trec prin camera din colț și văd că pe masa de lucru a Mariei Ivanovna zace uitată o hârtie de trei ruble: o fi scos-o să plătească cine știe ce trebuință a casei. În odaie, nimeni. Am luat bancnota și am pus-o în buzunar, fără să știu nici eu de ce o fac. Ce m-o fi lovit, nu știu. Numai că m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție neobișnuită tocmai pentru faptul că țineam această predică, în timp ce bancnota era în buzunarul meu. Cele trei ruble le-am băut în aceeași seară la un restaurant. Am intrat și am cerut o sticlă de Laffitte 32; până atunci nu mai comandasem niciodată o sticlă întreagă de vin așa, fără nici o gustare; voiam să cheltuiesc banii cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de ora unu, dar mie povestea asta tot îmi mai dă ghes. Voisem chiar să mă culc, însă deodată îmi trece prin cap o idee foarte originală! Mă duc îndată la bucătărie, îl trezesc pe vizitiul Saveli, îi dau cincisprezece ruble, zicându-i: „Înhamă caii la trăsură într-o jumătate de oră!“ Firește, peste o jumătate de oră trăsura e la poartă; aflu că Anfisa Petrovna are migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
la mijloc e viață de om!“ strig eu. „Da’ ia-le, dacă-i așa, și Dumnezeu să-ți ajute.“ Îndată am tăiat toate cameliile roșii. Erau o minune în mica lui seră! Oftează bătrânul. Scot la iveală o sută de ruble. „Nu, domnul meu, nu mă jigni cu banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Erau o minune în mica lui seră! Oftează bătrânul. Scot la iveală o sută de ruble. „Nu, domnul meu, nu mă jigni cu banii tăi“, zice moșul. „Dacă-i așa, zic eu, stimabile, fii bun și depune suta asta de ruble la spitalul din oraș, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a hranei.“ „Asta, domnule, zice el, e altceva, e o faptă bună, generoasă și plăcută lui Dumnezeu; am să-i depun întru sănătatea dumitale.“ Și, știți dumneavoastră, mi-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sublocotenent nimeni din bandă nu-l cunoștea; îl adunaseră de pe stradă, pe partea însorită a bulevardului Nevski Prospekt, unde-i oprea pe trecători și, în stilul lui Marlinski,33 cerea pomană sub pretextul subtil că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de față, s-a târguit pentru mine, iar tu, după asta, ai venit în pețit și mai că n-ai adus-o și pe soră-ta! Oare Rogojin a avut dreptate când a zis că ești în stare, pentru trei ruble, să te târăști până la Vasilievski Ostrov? — Se târăște, spuse deodată Rogojin, încet, dar cu un aer de profundă convingere. — Și măcar dacă ai muri de foame, dar se zise că ai leafă frumoasă! Și, pe lângă rușine, mai erai în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Rogojin, ești gata? — Gata! Nu te-apropia! — Gata! se auziră câteva glasuri. Ne-așteaptă troicile cu zurgălăi! Nastasia Filippovna înșfăcă pachetul. — Ganka, mi-a venit o idee; vreau să te răsplătesc; de ce să pierzi totul? Rogojin, se târăște pentru trei ruble până la Vasilievski Ostrov! — Se târăște! Ei bine, ascultă, Ganea, vreau să-ți privesc sufletul pentru ultima oară; m-ai chinuit și tu trei luni încheiate; acum e rândul meu. Uite pachetul ăsta, în el sunt o sută de mii! Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]