1,724 matches
-
Epigrame disponibile *Lumina se odihneșe în lacrimi. Noaptea se cuibărește în zâmbete, tristețe și... femei! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Noaptea (ne)firesc Să nu fiu singur iubito mă trezesc monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele * Rugul din rucsac Tăceri care toată noaptea Ți-au pus bețe-n roate Iată-le acum împreună Punând în mișcare Mașina infernală a poemului poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz Referință Bibliografică: DESPRE NOAPTE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
uluit de apariția ei războinică. S‑a oprit doar la un pas de el, privindu‑l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele de-părta-te la lărgimea umerilor, a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l‑a întrebat printre dinți: - De ce te ții după mine pe ascuns, domnule avocat? Ce dorești să știi? - Eu nu, nu mă țin după
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
baschet, am fost și în discoteci, dar la liceu am avut o mare problemă: eram plin de coșuri pe față și nu eram agreat de fete. Așa că sâmbăta și duminica eu eram cu mingea de baschet sau cu corzile în rucsac, duhnind a transpirație, pe când colegii mei erau îmbrăcați frumos, se plimbau pe centru sau mergeau la discotecă. Reporter: Alpinismul era un fel de încercare de a-ți demonstra puterea, în ciuda coșurilor de pe față? Dan Glazer: Sufeream sincer în sufletul meu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
să plecăm pentru câteva zile? întreabă Clara, să luăm un tren fără destinație, ar fi o provocare! Imprevizibilul constă în lucruri pe care ajungi să le faci spontan și să le crezi până să descoperi simplul și umilul adevăr. Cu rucsacul în spate am ieșit pe ușă. Afară era senin, strada cu agitațiile sale de zi cu zi. Soarele îmi încălzește spatele. Mă îndrept către stația de troleibuz cu destinația Gara de Nord, locul unde va sosi și Clara. Ne urcăm în trenul
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
orașul acesta ca o conservă comunistă părăsită în soare. Așa simțeam că locuiesc ca o sardină. Vagonul de tren era aproape gol. Băncile îmbrăcate în mușama încălzită ce ți se lipea de corp, câtă transpirație au adunat în ele!Așezăm rucsacurile pe raftul din compartiment. Ne ocupăm locuri la fereastra de pe coridor preferând să călătorim în picioare! Aprindem o nouă țigară, privim pe geam, nimic special. Vântul ce te lovește în față, liniile de curent și verdele ce ne însoțește. Trenul
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul I Vise spulberate / 3 În timpul ăsta, după o noapte aproape albă în care mai mult a stat la pândă, în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise, cu spatele la el, strângând cu teamă un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s a asigurat că
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
apropiere și de supunere a trupului ei. Când s a trezit, afară se luminase deja. S a asigurat că fata este lângă el. Convingându se că doarme, a coborât din pat și a ieșit afară din casă, luând cu el rucsacul fetei pe care l a aruncat pe bancheta din spate a mașinii. S a întors după mai bine de o oră. A schimbat apa din lighean, a adus un prosop curat și câteva cârpe pe care le a aruncat neglijent
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
cui păcate le plătesc eu? Doamne, iartă mă și apără mă!”. Dorea, din toată ființa ei, să trăiască. Să scape cu viață. Să și revadă părinții și să i îmbrățișeze. Și toate speranțele ei se rezumau doar la telefonul din rucsac. Atâta doar că nu a găsit rucsacul când s a trezit în dimineața în aceea. A iscodit cu priviri furișe prin toate cotloanele camerei și pe sub pat. Nu l a găsit și era tare îngrijorată. Ca să nu dea de bănuit
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
mă și apără mă!”. Dorea, din toată ființa ei, să trăiască. Să scape cu viață. Să și revadă părinții și să i îmbrățișeze. Și toate speranțele ei se rezumau doar la telefonul din rucsac. Atâta doar că nu a găsit rucsacul când s a trezit în dimineața în aceea. A iscodit cu priviri furișe prin toate cotloanele camerei și pe sub pat. Nu l a găsit și era tare îngrijorată. Ca să nu dea de bănuit, nu l a întrebat pe el și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
ori altă unealtă pentru a si împlini gândul ce i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată încăperea. Nici rucsacul ei, în care avea speranța împlinirii celui de al doilea plan, nu era de găsit... Când toată așezarea era cuprinsă de întuneric, bărbatul a tras o de mână și a dus o în mașină, avertizând o să stea întinsă pe canapeaua
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
dea seama în ce direcție se îndreaptă. A realizat doar că nu traversează o localitate și că se întâlnesc destul de des cu mașini de tot felul, după zgomotul motoarelor și lumina farurilor. Când s a întins pe canapea, a simțit rucsacul aruncat cândva acolo și l a mângâiat plină de speranță, rugându se Domnului să aibă posibilitatea de a găsi telefonul și de a l folosi. Nu avea curaj să umble în el. Ochii omului de la volan se opreau adeseori asupra
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
salute, după care a deschis portiera și s a răstit la fată: - Aștepți să te iau de mână, toanto? Hai mai repede! Iuliana a coborât după ce a mai stat un moment pentru a se hotărî dacă să ia ori nu rucsacul cu ea. A întins mâna în ultima clipă și l a apucat strâns, târându l peste pragul portierei. Atâta doar că a văzut și el. I l a smuls din mână și l a aruncat în mașină. - Ești nebună sau
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
și parcă mai curată, cu mai mult mobilier. Iuliana nu își dădea seama câte camere are. Nici nu o interesa. A descoperit, de cum a intrat, că mirosul de mucegai se simțea și aici. Ea nu era cu gândul decât la rucsac. Regreta dureros de mult că nu a putut să l ia, dar o nouă speranță, legată de femeia pe care o văzuse în curte, se născuse și parcă i dădea curaj. Pentru puțin timp doar, pentru că, ascultând la ușă, a
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
petrecere întindem! Să te faci frumoasă, târfulițo. Spălată, rimelată, rujată, că altfel draci mănânci și nu te saturi! - Eu...eu nu am... - Să ai! Este apă la baie și săpun. N ai ruj? - Nu am...dar, dar am ceva. În rucsac... Și cremă am... - Bine, o să ți l aduc. Să mi spui ce ți mai trebuie și ți cumpăr eu, a încheiat el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s a întors repede cu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
Și cremă am... - Bine, o să ți l aduc. Să mi spui ce ți mai trebuie și ți cumpăr eu, a încheiat el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s a întors repede cu rucsacul pe care l a aruncat pe pat. Iuliana a întins mâinile să l ia, înfrigurată și cu inima zvâcnindu i de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s a ridicat
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
aruncat pe pat. Iuliana a întins mâinile să l ia, înfrigurată și cu inima zvâcnindu i de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s a ridicat pentru a i smulge rucsacul din mâini. L a întors cu fața în jos și l a scuturat până ce toate lucrurile au căzut. Când a luat primul caiet și l a aruncat scârbit pe masă, s a auzit lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în poarta de lemn. S a ridicat și s a uitat pe fereastră. - Ce paștele mă sii vrea și prostu' ăsta acuma, băi?! A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s a repezit la rucsac, a scos telefonul din buzunărelul secret și l a ascuns sub saltea. Apoi, a alergat la fereastră să vadă unde este bărbatul, nerăbdătoare să sune acasă. Era deja la poartă și gesticula. Când a văzut pentru o clipă omul cu
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
din autobuz, mai avea doar circa două sute de pași până în fața blocului în care locuia. În seara aceea, încă marcată de incidentul provocat de acel „bădăran” dintr‑o clasă paralelă, mergea încet, gânditoare, cu geaca desfăcută la nasturi și cu rucsacul agățat pe spate. Purta în el vreo trei caiete și articole de cosmetică. Avea nevoie imperioasă de relaxare. Ca să uite incidentul și să se curețe de urâciunea expresiilor folosite. Se gândea cu destulă hotărâre cum să‑și schimbe felul de
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
mâna dreaptă de șofer. S‑a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Cuprinsă de panică, s‑a îndoit și s‑a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul ce încă stătea fixat pe spatele ei. Realizase deja pericolul situației în care se afla și gândea cum să scape. A căutat cu privirea clanțele interioa �re ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit să înțeleagă mare lucru
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Își aducea aminte că a simțit când i l‑a smuls din mână. „Oare îl mai are sau l‑a aruncat?” Mai avea unul într‑un buzunar discret din rucsac și se ruga Domnului să nu fie găsit de cel ce o răpise de pe stradă. Încărcase bateria în seara precedentă. Spera să‑l poată folosi cât mai repede. Acum nu îndrăznea. Era singura ei speranță. Autoturismul se întâlnea, după zgomotul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
că o să cadă într‑un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva, dar a întâlnit mâna bărbatului care a strâns‑o cu putere și a început să râdă batjocoritor. - Hei, târfă, faci scene cu mine ?! I‑a smuls rucsacul și l‑a aruncat într‑un colț al camerei, după care i‑a desfăcut fermoarul de la pantaloni. Și pentru că nu nimerea să‑i deschidă cureaua lată și fata se opunea cât putea, apărându‑se cu picioarele, a lovit‑o cu
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
ce au trudit în galerii să le scoată la suprafață, să strălucească pentru alții, departe de această țară. Cerule Mare, de câte ori am colindat prin munții aceștia atât de frumoși cu oameni cu suflet din lacrimi. Am început din studenție cu rucsacul în spate pe jos, pe platformele trenurilor înguste trase de mocăniță, cuvânt ce derivă de la mocan cum li se mai spun oamenilor de la munte, cu camioane de ocazie ce miroseau puternic a benzină și se stricau des, lăsându-ne în
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
le-a șterpelit?! De ce simt oare că aș vrea să mănânc, cu toate că abia mi-am luat micul dejun? Trag cu coada ochiului spre domnișoara cu covrigul. L-a terminat, dar vizavi de ea, un băiat dolofan stă pe scaun, cu rucsacul de școală în spate și mușcă vârtos dintr-o tartină. Mușcă și privește spre ușă, către un alt băiat, ceva mai mare ca vârstă și mai grăsuț, cu un rucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-o rână, rezemat de uși
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
vizavi de ea, un băiat dolofan stă pe scaun, cu rucsacul de școală în spate și mușcă vârtos dintr-o tartină. Mușcă și privește spre ușă, către un alt băiat, ceva mai mare ca vârstă și mai grăsuț, cu un rucsac aidoma pe umăr. Acesta, într-o rână, rezemat de uși, îl fixează cu privirea pe mâncăcios. Parcă ar semăna unul cu celălalt. Or fi frați? Lângă cel care devorează șandvișul dormitează o femeie trupeșă, cu părul slinos și ochelari rotunzi
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
el, lângă un brăduț a cărui creangă de jos îl atingea și îl gâdila silindu-l să se întrebe iar cum de ajunsese așa. Foșnet de pădure, miros de rășină. O teamă ușoară îl cuprinsese când își văzu hainele răvășite, rucsacul ceva mai la o parte, iar în tot corpul avea o senzație de arsură și o stare de leșin. Ce se petrecuse ?! De ce se afla în starea aceasta? Încă odată voia un răspuns la întrebarea chinuitoare. Cum a ajuns acolo
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]