4,150 matches
-
Nicolae Manolescu Publicăm în numărul de față un Dosar cuprinzând materiale referitoare la Securitate: sentința care îi condamna la ani grei de temniță pe intelectualii, preoți, scriitori, aparținând grupării „Rugul Aprins”, ca urmare a unuia dintre cele dintâi procese politice din România comunistă (paginile 11-21) și un articol despre N. Steinhardt, deținut politic, și el, după cum se știe (paginile 22-23). De la o vreme, sunt tot mai multe voci care afirmă
Preocupări desuete? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4027_a_5352]
-
în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin pădurea de simboluri/ și m-am împiedicat doar de vreascurile/ cu care au fost și alții arși pe rug./ Acum erau doar niște turiști/ cu amărâtele lor de corturi și grătare...// Femeile, îmbrăcate sumar, îl preferau pe Giordano Bruno:/ li se părea că are nume de cântăreț” (pp. 62 - 63). Nu trimiterile înalt culturale dau farmec acestor secvențe (cu
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
rouă, un zero schimbător și cifre nouă la număr, toate mă silesc întruna să spun că sînt, cîndva c-au existat Persepolis și Roma, și că soarta le-a hotărît-o, nemiloasă, art pustiitoarei lupte, ne-ncetat. Silit sînt să-mi închipui rugul, spada din epopee, zbuciumata mare ce roade țărmul nalt, necruțătoare. Și-mi spun că toate-acestea sînt. Tăgada îndreaptă-nchipuirea: doar tu ești aievea, soartă. Tu mă povestești. Vorbește un bust al lui Ianus Cînd treci de porțile despărțitoare, cinstește a
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
ce-i memoria Proteu, n-a auzit de clipa trecătoare. Alt chin a cunoscut poznaș Proteu, nu mai puțin cumplit decît uitarea: el vede viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De-i încolțit, ia chip neașteptat de rug ori uragan dezlănțuit. în tigru se preschimbă aurit, în val ce peste val s-a revărsat. Tu ești făcut la fel, din schimbătoare înfățișări. Pesemne, cică, oare...
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
cadența ofilirilor și renașterilor atavice bard poezia scrijelată cu briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie tu cum gravezi miriade scânteile nu le numeri între cutele stâncilor aurării în fabuloase grămezi de ce ochilor mei ai rămas doar pe ei să îi bucuri anotimpuri s-au scurs în clepsidră - înșiră moartea trupuri suite
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
aripe. Fără să vreau mi-am amintit de casă și de suavii mei gutui și pruni... perforatoarele țipau, vibrând la orizontul altei viziuni. Luceafărul, nr. 19, 14 septembrie 1963 Din caietele elevilor: Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu) Cântec de femeie Ruguri au izbucnit în câmpie. Iubitule, se ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
în câmpie. Iubitule, se ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc jivine roșcate sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
sau sunt numai ruinile... Ruguri au izbucnit în câmpie. Au părul lung, luna răsare din el, dar de o viață nu mai e lună, e numai o zare de lupi înflorită, înflorită. Se aud vorbele străjilor și lăncile lucitoare, amarele... Ruguri s-au aprins în câmpie, iubitule, se ard vrăjitoarele. Decembrie Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Ninge cu femei fără trup Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă de aur
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DIADEME DE SÂNZIENE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului în astă noapte cum să dormi când patul ți-este plin cu flori iar ielele hore încing pe rug aprins în dor nestins cu gând tăcut în așternut mă tot gândesc să fac o vrajă să îmi fii strajă când voi culege și-oi alege cununile de sânziene diademe pe fruntea ta pe viața mea roua din zori a
DIADEME DE SÂNZIENE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373705_a_375034]
-
nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CINE E EA? - (partea I) spuneți-mi că nu visez galbene cosițele roșii fragi sunt buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
sărut mă vrăjește iarăși când jar devine. Ce-a fost între noi s-a numit iubire. Nu am vrut nicicând să te duci departe. Ți-ai întipărit chipu-n amintire până la moarte. Îți mai amintești primele-nceputuri când îmi aduceai ruguri fumegânde și-n timp ce ardeam m-alintai cu cnuturi ce păreau blânde? Ai îmbătrânit și-arăți obosită, dar eu te iubesc ca-n apuse vremuri findcă-n locul meu ești nefericită, suspini și tremuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Când trist
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
life: A tender hug of oak, hills, sparrows and squirrels And I woke up at midday sorrounded Not only by peace, but lots of wonders. Daniela M. Popescu, Madrid, 2015 *Mamei Iau zorii sfetnici și pășesc în noapte, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
să plângă Și să tresalte în patru zări uimirea: Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă, Și-n suflet simt un glas, care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
am mai scump când par vulcan și dragoste irump. În jurul meu În jurul meu sunt numai bucurii, o forfotă de sentimente vii și-o lume care-i de iubire plină, de unde niciodată n-am să fug pentru că ard pe-al împlinirii rug ca să devin ce-am vrut mereu,lumină. În jurul meu e un continuu dans ce mă împinge-n nedoritu-avans spre capătul care duios mă cheamă, un dans de clipe ce întruna vin fiind de fapt fărâme de destin care trecând mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
stau uimit. Și mă-ntreb întruna dacă merit tot ce mi se oferă, știind că de fapt viața e doar una și încă speră. Poate fi oricând Poate fi oricând. Însă nu contează atât timp cât sunt convins că credința este-un rug aprins care-îmi luminează toată ființa. Poate fi oricând. Dar sufletu-mi cântă fericit că-l las în mine să zburde și cu-orice dureri să se ia la trântă fiindcă-s absurde Poate fi oricând. Nu-mi pasă de asta
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE DRAGOSTE de Nicolaie Tony DINCĂ Mă despart de tine-n orice seară Și mă-ntorc în zori la tine iară; Tu-mi ești patimă și-mi ești ursită, Și-mi ești rug, femeia mea iubită. Se revoltă-n mine legea firii Când mă dor durerile iubirii; Mintea-mi zăpăcită nu mai știe Dacă-mi ești blestem sau poezie. Și mi-e dor, și te iubesc, și sufăr, Și îmi plouă ochii flori
CÂNTEC DE DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384804_a_386133]
-
pe buze alinarea; Frica mea dispare dintr-odată Când, iubito, mi te dărui toată Mă despart de tine-n orice seară Și mă-ntorc în zori la tine iară; Tu-mi ești patimă și-mi ești ursită, Și-mi ești rug, femeia mea iubită. Și mi-e dor, și te iubesc, și sufăr, Și îmi plouă ochii flori de nufăr, Și te cert, te iert cu disperare, Și de lipsa ta orice mă doare. Referință Bibliografică: CÂNTEC DE DRAGOSTE / Nicolaie Dincă
CÂNTEC DE DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384804_a_386133]
-
gurii tale-ți scriu mărunte boabe -ngenunchiate din rest de trup înmănunchiate pe-o filă de bănuți de-argint pe stropi de gemete fiori alint -mai vino tu mireasa firii mele patima de ascultări pe viu să mă salvezi din rugul rece când mă mai fângi să te descriu din seara nopților un duh albastru am încheiat la butonieră ultima lucire de obosit lucind un astru haide să ne povestim acea rugare din despletita noapte de culcare Referință Bibliografică: PE CERUL
PE CERUL GURII TALE-ŢI SCRIU de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384809_a_386138]
-
DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în mine lasă. Drumețule, sunt prizonieră într-o odaie îmi curg lacrimi stropi de ploaie de lanțuri sunt împiedicată, ard pe rug de dor sacrificată. Drumețule, sunt prizonieră în noapte în povestea de vis născută în carte, să facem în gând, o punte de speranță, să unim hotare ce sunt la distanță. Drumețule, sunt prizonieră între ziduri, trupul mi-e prins între
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
Și Cîntărețul «Florii albastre»!"), un poem este închinat lui Sadoveanu, în altul se vorbește de virtuțile dacice. La ele se adaugă pe alocuri vocabule deja tocite (cel puțin astăzi): "cîntec" (pentru poezie), "pasăre albastră", lună, stele, aripi, lacrimă, păduri, frunză, rug, foc, păsări, "semințele țării", îngerii, Orfeu, Iov, etc. în romanțe, poeme galante și chiar poezii ocazionale (specie des cultivată în no man’s land-ul literaturii noastre de raftul doi). Unele din acestea resimt puternice influențe: sunete nichitastănesciene, eminesciene, reluări
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
matriceală (Gibson, Monalisa Overdrive, 1989), acceptarea divinității ca inteligență artificială generalizată), entitatea numită aleatoriu Wintermute din Gibson, Neuromancer, 1995), perceperea globală a rețelei ca sistem nervos electronic, al Divinității (Sterling, Islands in the Net, 1989), sau chiar echivalarea Dumnezeu video, rug divin ecran electronic (Gibson, Virtual Light, 1995). Nu e mai puțin adevărat că, în anumite cazuri, teza extensibilității nelimitate a cyberspațiului fiind pusă sub semnul întrebării, și ideea nemuririi și omnipotenței unei divinități echivalate sau conținute în rețea devine chestionabilă
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
Dorul, o dulce muză... caută mângâiere, iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie, întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiere și poemul înveșmântează coala de hârtie. Cuvintele trag seva din vechi curcubeie, răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit, iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie, vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit. Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virgini și mai mereu, o celebră-ntrebare revine: (iar tăcerea-i pe drum străjuit cu măslini) ,,Ce faci la ora când mi-
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
timpului.Dorul, o dulce muză... caută mângâiere,iar gândurile se dezlănțuiesc cu frenezie,întreg alfabetul arde-n tandra învăpăiereși poemul înveșmântează coala de hârtie.Cuvintele trag seva din vechi curcubeie,răsărite după ploi, ce doru' le-a despletit,iar pe rugul trăirilor, cu parfum de femeie,vor dănțui emoțiile într-un vals introvertit.Gândurile se-mpiedică, dar pașii-s virginiși mai mereu, o celebră-ntrebare revine:(iar tăcerea-i pe drum străjuit cu măslini),,Ce faci la ora când mi-e
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
aduce la mine în pridvor, Și-n gând te am, când zorii alungă stelele. Și îți mai scriu, că aș fi vrut să fug, Cât mai departe de privirea ta iubite, Iubirea ce-nvia, cu nepăsare s-o așez pe rug, De tine, să nu- mi mai aduc aminte. Dar voi mai scrie, doar un singur rând, Și-așa, voi isprăvi a mea scrisoare, ... Citește mai mult Atunci, când fără noimă, cuvintele-am rostit,Tu mă priveai și ascultai a mea
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]