826 matches
-
Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar călătoria lor se sfârșește cu împlinirea unui vis, acel al întâlnirii cu îmbrățișarea tandră a pământului. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
șoptind cuvinte de taină / amintirilor”. O încercare de pastel în vers alb aduce toamna în pagină: „cu veșmânt de crizanteme / și șipot de izvor, / peste noi doar vânturile / își mai încearcă răzlețul zbor / într-un anotimp în care / pământul îmbracă / ruginia haină a dimineții” (peste noi vânturile). În cele din urmă, poetul recunoaște: „pe arcadele trupului / clădim temple de lumină / și acoperim / cu covor de noapte / geneza izvoarelor” (geneza). Cele cinci balade de început, „Somnul îngerului”, „Amintiri” - în care poetul invocă
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
a mea și îmi ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă, Cu lumina-n ochi și-n duh, Doamne, câtă amăgire! După grele-amărăciuni De dureri și rătăcire, Ești a mea și mă minuni. Ruginie ca o frunză Întomnată-n toamne reci, Iarna, de o să te-ascunză, Te-o găsi, să-mi fii pe veci. Doamne, câtă amintire Pentru câte n-or fi fost, În mirifica iubire Avem unic adăpost. Inocentă și sfioasă, Uneori cu
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
cu tine, Noaptea, ce-așteaptă ascunsă, Dincolo de norii zilei, Stă nemișcata acum, zic eu Și știu că nu-i așa, În altă parte-a lumii e acuma..., Așa cum și tu esti, prea multă vreme Și-ncep ca să regret, Cuprins de ruginiu și-albastru și pustiu. Innelrlohen, Austria duminică 13 oct 2013 Referință Bibliografica: Albastru / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1272, Anul IV, 25 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ALBASTRU de COSTI POP în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347437_a_348766]
-
Este « plămânul « orașului ne precizează V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija pe care o poartă primăria orașului pentru buna întreținere. Copacii sunt drepți, falnici, încă îmbrăcați în straiele toamnei, veșmântul ei are nuanțe de galben deschis și ruginiu. Totul este umed, pământul mustește de atâta apă. Iarba verde și « grasă » care se vede cresută de-a lungul marginii drumului aproape că nu visează că în curând va fi acoperită de zăpadă, se bucură de preaplinul binecuvântatei ape. Ieșim
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
o aprecieze. Așa că plescăia încântat și dădea de dușcă din cana de lut. Nu prea mult deoarece, peste câteva minute, era deja muci și se întinsese, gemând de plăcere, pe dușumea, ca să se odihnească. Soarele palid al toamnei lumina decorul ruginiu iar Costel afișa o privire ceva mai goală decât a unui înțelept pe drumul Nirvanei. Lângă el stătea bidonul cu trăscău, cel pentru care Costel manifesta o duioșie excesivă dar perfect motivată. Auzi în cap o voce cunoscută: - Băi, animale
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
2012 Toate Articolele Autorului (imagine preluată de pe google) omul cu ochii din lemn de abanos râde porților închise. se aruncă în zid cu fruntea bombardată de riduri. ochii lui aduc libertate gândului curat, când frunzele măturate de vânt, explodează odată cu ruginiul unei toamne în care, regăsindu-și singurătatea într-o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din abanos care se roagă blând unei zeități păgâne pentru rodul pântecului ei, să stea
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
stea nemuritoare, câmpul plin de flori, revărsarea dimineții, firul vieții, voal de neguri, firavele petale, dulcea adormire, clipe efemere, dulcea liniște a nopții, dans zglobiu, dansul apei de izvor, dulci cuvinte, surâsul cald, ( de mai multe ori folosit); blândă privire, ruginiu de toamnă, sufletu-mi pustiu; a stelelor sclipire, dansul elegant al fulgilor zglobii, voal de nea, cerul necuprins, natura prinde viață; vântul cald adie, lacrima fierbinte, ocean de vise, lacrima din suflet; gândul călător, în suflet este sărbătoare; ș.a. ca
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Momente > FĂ-MI, DOAMNE, O BUCURIE! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fă-mi, Doamne, o bucurie! Toamna lungă vreau să fie! Să mă plimb, hoinar, prin vie, Să văd frunza ruginie Cum acoperă bobița Ca o mamă grijulie Care-și apăra fetița Când e dulce dar... zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși
FĂ-MI, DOAMNE, O BUCURIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346461_a_347790]
-
sentiment accentuat de nostalgie, un dor de ... infinit și de lumină, de izvorul nesecat al desăvârșirii și frumuseții divine. În astfel de clipe, din inima mea se desprind emoții de toamnă. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în "Valsul de Adio"a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
spune o femeie căscând. Peisajul este bine-nțeles tot câmpie, iar apa galbenă a Oltului se târaște printre sate, să ajungă la Dunare. Trenul parcurge rapid o pădure care foșnește puternic și trimite o undă răcoroasă. Și aici se vede ruginiul toamnei, în covorul de frunze de pe sub copaci. Părăsind valea Oltului de la o vreme, trenul străbate ținutul Gorjului. Peisajul începe să se schimbe treptat, iar munții așteptați cu atâta nerăbdare încep să capete contur. Se simte deja aerul proaspăt de munte
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Iulia îi mulțumi omului și se grăbi să-l ajungă din urmă pe celălalt, ca să-i fie călăuză până la primar. Se lăsa seara, aerul era încărcat de mireasma finului proaspăt cosit. Soarele-și ascunsese fața dincolo de crestele dinspre apus. Mantia ruginie a toamnei aici era mai vizibilă, dar vremea era încă frumoasă în acea primă parte a lunii septembrie. Omul în uniforma de CFR-ist se înclină un moment și-i zise Iuliei: - Bine ați venit la noi, se pare că
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
ai sădit în gene; Azi, cu penelul toamnei, din ploaie mă aduni Și cu ninsori de galben mă-acoperi în poiene ... Eu te aștept cu toate tăcerile ce-mi dai Te voi primi-n albastrul pe care-l așteptai ... Clipă ruginie Mi-s toamnele aproape de suflet și ce dor Atâtea ploi de gânduri deschise peste mine! Ai aruncat năframa plecării-așa ușor Și mă pândesc furtuni și ce de toamnă vine! Ies mările din haine și-s valurile moarte; Nu mai
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
astăzi se sfârșește pe galbenul covor ... Lemnul învierii Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau ... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce sonete
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE OCTOMBRIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Aprinde-mi ruginiul din frunza toamnei, Dezmiardă-mi gândul iar cu amintiri... Lasă-mă să zbor cu vântul șoaptei... Alintă-mă cu pasiunea unei noi iubiri... Ghicește-mă în vise colorate Și spune-mi doar senzația ce te cuprinde... Să ne-nvârtim în
VIS DE OCTOMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345045_a_346374]
-
te privești în ochi și nu te regăsești, înseamnă că ai intrat pe contrasens (Cami) Misterul unei femei izvorăște din limbajul gestului ascuns în ochii bărbatului, care știe să citească alfabetul sufletului ei. (Cami) Așterne-ți pasul domol pe frunzele ruginii ale trecutului...limpezește-ți privirea în orizonturi îndepărtate.. dar sărută clipa prezentă.. se spulberă mai rapid ca iluzia unei fantezii rătăcite în ceața dorințelor. Iubește ... speră ... continuă să trăiești! (Cami) Să te bucuri de ziua ce vine.. de momentul care
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOIEMBRIE ACROSTIH- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nuanțele frunzelor devin ruginii, Ofilite de lacrimile morții. Izvoarele vuiesc de frunze sângerii. E Toamna despărțirii de darul vieții. Mai luminează în geam, câte-o gutuie, Bântuită de spirite rebele. Rămasă în a iubirii nostalgie, Inima frântă plânge de durere. Eternitatea curmând vremelnicie. © Maria
NOIEMBRIE ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376835_a_378164]
-
PLECI DEPARTE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU PLECI DEPARTE Să nu pleci departe, în vise obosite... te voi căuta, îngrijorată de toamnă ce-a venit și de frunză ruginie din copacul dezbrăcat... Suflet trecător, să nu pleci departe... prin gânduri te voi căuta, șovăind în zilele grăbite... nu pot înțelege de ce să pleci departe, când știi că te voi căuta în orice vis... în orice gând... în fiecare toamnă
SĂ NU PLECI DEPARTE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376917_a_378246]
-
DIALOG CU TIMPUL Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului a început întâi ca un arpegiu cu vântul care tremură prin crengi dezvăluind cum frunze cad elogiu alcătuind de iarnă grele cergi pământului ce-ngroapă rodnicia sub patul ruginiu care-o-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377074_a_378403]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FRUNZE RUGINII Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunze ruginii Toamna pare-o ironie De ajungi în deal la vie Și vezi strugurii sub teasc, Când licorile se nasc. Apoi când ajungi la
FRUNZE RUGINII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376362_a_377691]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FRUNZE RUGINII Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunze ruginii Toamna pare-o ironie De ajungi în deal la vie Și vezi strugurii sub teasc, Când licorile se nasc. Apoi când ajungi la cramă Toamna parcă se destramă Și spre sfânta încălzire Bei din vechile potire. Toamna parcă ia culoare
FRUNZE RUGINII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376362_a_377691]
-
ia culoare De la vinul din pahare Și de-l simți tare în picioare, N-o spune în gura mare! Toamna pare-o ironie Când se pune de chindie Și adesea uiți de casá Adormind, criță sub masá! Referință Bibliografică: Frunze ruginii / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1363, Anul IV, 24 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FRUNZE RUGINII de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376362_a_377691]
-
caută ancore pe culmile imaginației, în brațele infinite ale speranței. Versurile sale par să semene cu un amestec special de cuvinte turnate într-o urnă imensă a simțurilor din care erup întrebări ce uneori nu-și găsesc răspunsul.... VI. PICURI RUGINII PE-AL TOAMNEI OBRAZ, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. De ziua Școlii Gimnaziale Movila Miresii În fiecare an, pe 8 noiembrie, când pomii încă tremură a toamnă, la Școala Gimnazială Movila Miresii din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
-mi viață, trecuți-mi pași și drumurile goale. Prin foșnetul de toamnă doar pași-mi să se-audă Cum rătăcesc și pierd cărarea spre acum Lăsând voit să iasă miros de frunză udă Spre-a însemna cu iz de frunză ruginie dâra de drum. Sufletu-mi sfâșiat să stea ascuns sub frunze Cu clocotul durerii plutească-le-n văzduh, Iar liniștea din beznă le poarte și le-așeze Pe viața-mi și pe trupu-mi rănit, lipsit de duh. Din țărână și
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]