715 matches
-
cu catargele și păsările călătoare pierite În imensitatea unor oceane gemene prin indiferență și adversitate. Sonoritatea fîlfîitoare, pierită cînd ca o pîlpîire stinsă, cînd ca un plesnet de bici, a leit-motivului va-lu-ri-le, vîn-tu-ri-le umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare care ar putea recupera măcar o posibilă vibrație la unison cu stihiile. GÎndul refuză, dintr-o pornire romantic-rebelă, să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații de sens și de regim existențial este chiar acela al zvonului, stihie blîndă ce destituie regimul apăsător al atonei tăceri interioare și instituie guvernarea Înfiorată, incitantă a rumorii inimii pădurii. Odată stîrnit, nu se știe de unde și Încotro, zvonul circulă și rătăcește, se propagă și se răspîndește, persistă, umple și ia În stăpînire un tărîm Împînzit de promisiunea veștilor, de aroma chemărilor. Trupul Însuși al acestui cuvînt, substanța
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al unei vocale aptă să susțină freamătul prelungit cu tonurile Înalte de orgă nazală ale ultimei consoane. Inconsistent pentru a mai alimenta cu informație pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
totuși, măcar virtual, de pereții abrupți și stîncoși ai văii. Spațiul fizic de reverberație este deja creat. Cel spiritual este asigurat de cîteva repere și opoziții: sus și jos, ariditatea și austeritatea tăcută a piscurilor Înalte și primele zvonuri ale rumorii vitale gata să izbucnească În văi. Caprele sînt În interval, suficient de sus Însă pentru a putea percepe, În tăcerea Încremenită a crestelor, primele semne, Încă firave, ale veșnicei reîntoarceri. capre negre-n pisc - din vale zvon de brume mulcom
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spune adevărul despre senzația de pace pe care ele o induc. Nici tăcerea și nici liniștea nu sînt ceva absolut. Ele sînt doar stări În care, cînd se potolesc stridențele, vacarmul, hărmălaia, larma, sonoritățile ajung la un echilibru armonios și rumoarea devine miraculos, surdinizat, murmur abia perceptibil care ne alină și urechile, și sufletul. Tăcerea este dinamism sonor perceput ca vibrație consonantă. Pacea, În acest sens, e un mimimalism sonor resimțit ca o binefacere, ca un puseu de fericire. Cei care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
subiecții unor experimente psihologice de tăcere absolută Într-o Încăpere perfect izolată fonic spun că au trăit adevărate stări de angoasă auzindu-și monstruos, abia În acea stare de suprimare a oricărui alt zgomot, tot tumultul fiziologic, acoperit altfel de rumoarea cotidiană. Orice zumzet, care la urma urmelor mimează hărnicia estivală a nenumăratelor insecte mai degrabă invizibile, este adevăratul trup al tăcerii, mîna sonoră care ne mîngîie fruntea și ne aduce În starea de benefică torpoare. Covorul roșu Apariția unei veverițe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
inovațiilor, uzura prin saturația privirii și întoarcerea finală la nediferențiatul inițial. Prea multe noutăți banalizează noul și, din cauză că se evenimențializează, spectacolul devine publicul. Un cocktail de vernisaj fără început și sfârșit, trecând dintr-o galerie în alta, învăluind într-o rumoare confuză și identică bizarerii uimitoare care se succed pe pereți cu toată viteza, fără să mai uimească pe nimeni: astfel se accelerează, de la un deceniu la altul, progresiva desuetudine a insolitului pictural. E drept că "locurile fierbinți" ale artei contemporane
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cinema nu schimbă viteza. Expresia franțuzească se faire une toile nu mai înseamnă a merge la expoziție, ci la cinema. Cel care nu-i lasă pe adolescenți să doarmă, culmea gloriei posibile, vârf strălucitor al vizibilității sociale. Domină ceea ce stârnește rumoare și surpriză. În 1831, Cromwell și Carol I, tabloul lui Paul Delaroche expus la Salon, atrăgea tot Parisul, dar în 1991 tot Parisul se duce să vadă ultimul Jean-Jacques Annaud. "În Misterele New Yorkului și în Vampirii va trebui să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Un eșec aici, la Cumpătu, ar fi același lucru. Poate că totuși vindecarea este posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
preoți stau în soare bucatele aduse la sfințire de creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși, lumânări aprinse, pungi cu grâu, cu porumb, chiar și sticle de ulei, începe predica, rumoare prin popor, la microfon Preasfinția Sa Episcopul de, îndemnul la dragoste și înțelegere, unde dragoste nu e, întoarcerea la Dumnezeu, nu intrarea în Europa e mai importantă pentru noi, românii, ca un popor creștin ce ne aflăm, ci căutarea căilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridice trenele aeriene și să se instaleze în locurile cel mai des frecventate de oameni, la muzee nu mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline de sticle și pahare, fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor stăruind deasupra capetelor noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat eu. Privirea lui Lee se focaliză pe mine. — Nu el a făcut asta. E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau la fața locului. Se formă un cordon de polițiști, care să-i țină la distanță. Am ridicat glasul pentru a mă face auzit: — A omorât în bătaie o bătrână! El e prioritatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochelari. Parcurge cu calm cam o jumătate de articol. Am timp să mă uit În jur; casă cu mobile grele În lemn masiv, cărți multe, oriunde sunt Înghesuite cărți, reviste, ziare. Nici un zgomot exterior nu pătrunde aici, nu străbate nici o rumoare de afară. Se aude doar fâșâitul hârtiei care se Îndoaie la atingerea degetelor ce o strâng, o Încleștează ca Într-o posesie erotică. „Nu-mi place tipul ăsta, Regman!“, izbucnește sec Marin Preda. „E un om rău!“, decretează scurt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dl. Geldter, care tocmai trecea prin fața ușii lor: - Bună ziua! Kara îi răspunse și, instantaneu, își aminti că atunci când mama ei a mers pentru prima dată la Stuyvesant Manor, una din cele mai bune clinici din oraș, a creat o adevărată rumoare când a fost zărită cu dl. Geldter la braț. - Ei cred că suntem împreună, îi șoptise ea fiicei sale. - Și sunteți? întrebă Kara, convinsă fiind că era timpul ca mama ei să aibă o relație după 5 ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de sac plin cu tărâțe căzut din pod și firișoarele de sânge supte de rumegușul călcat sub copitele cailor din arenă. Iar peste acrobat se așterne pelerina roșie. O, ce superb acest trup acoperit cu mantia roșie. Rumoarea sălii. Țipetele copiilor, ca și cum dintr-o dată și-ar fi pierdut părinții. Caii speriați. Orchestra care cântă un marș vesel În timp ce trupul este scos pe targă. Acest zeu cu manta roșie, acrobatul aerului, bucuria și primejdia zburând deasupra lumii, sub cupolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o neajutorare care nu se dădea niciodată de gol în statura lui puternică. Atunci îi tremurau globii oculari, se mișcau când încoace, când încolo, de parcă voiau să încerce să prindă cu privirea două lucruri venind unul spre altul, și aceeași rumoare speriată îi apăruse în ochi și în acea duminică de toamnă când am fost „convocați“ la A. Bunicul ședea în capul mesei, în jurul căreia se adunaseră cei trei fii cu nevestele și copiii, iar bunica pregătea paharele de vin, cașcavalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai chef sau atunci când poți să faci asta. Dar nu e musai să (te) și arăți. Sigur, sunt și scriitori pentru care literatura „la vedere“ contează, cu tot cu mecanismele înconjurător-propulsatoare, sunt oameni care au nevoie continuu de „băi de mulțime“, de rumoare, de frison (și, nu în ultimul rând, de bani, nu ?). Ei bine, sunt perioade în viață când nu te vezi, când nu se arată nimic sau când chiar nu se scrie. Ce frustrare!, ar spune unii. Ce eliberare! În primele
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
organizației de bază a revistei, propunând pe ordinea de zi a adunării un nou punct - alegerea unui nou birou al organizației -, și ne-am privit cu toții și nu pricepeam, ne pieriseră glasurile și pe urmă s-a iscat brusc o rumoare, fiecare vorbind mai tare sau mai încet că ce-i asta, că nu se poate, cum așa, dintr-odată? și fără să ne fi anunțat nimic? și încă altele și oamenii din prezidiu băteau cu creionașe în masa învelită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în pluș roșu de care se prinseseră nenumărate fire de praf și scame și ziceau: tovarăși, tovarăși, trebuie să votăm, și ne-am trezit, atât de uluiți de ce se întâmplă cu noi, votând și punctul ăsta nou și abia atunci rumoarea devenind aproape de nestăpânit, auzindu-se glasuri că tu ar fi trebuit să ne informezi sau că nu se poate ca tu, care ești secretară de partid, să nu fi fost informată, ne uitam la tine și te-ai ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întotdeauna - „Bine, dar chiar unii dintre ăia din prezidiu îl sprijiniseră și-mi spuseseră să-l primesc în partid!“ -, se poate, eu îți spun ce zicea și a continuat pe tema asta încă vreo câteva minute, până s-a produs rumoare în sală și au început să vorbească din mai multe direcții, repede și punând întrebări, încât abia mai pridideam să notez, iar Rodica Dumitrescu se aplecase pe umărul meu să vadă dacă apuc să scriu totul și mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele precedente. El a fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și soțul ei au fost îmbrânciți, despărțiți, înghițiți în mulțime, mângâiați, atinși și sărutați, salutați și felicitați, îmbiați cu băuturi, întrebați de noutățile din viața lor și de starea sănătății lor. Rebecca nu putea distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pe buze: - Nenia di ci aveț roșu la șapcă? Mie din tăti culorili, cel mai mult îmi plac roșu șî galbin, așa ca bluzița asta, mai zise, arătând spre una din fete. Murmurul stârnit de vorbele fetiței se transformă în rumoare și una din fete aruncă revista, apoi o prinse pe fetiță cu ambele mâini și, într-un acces de neoprit, incepu s-o întrebe: - Scumpo, vezi?! Ai început să vezi... hai, spune!, se precipitau vorbele,iar brațe calde se grăbeau
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]