1,007 matches
-
În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de acelea în care se amestecă ” un trup, fie chiar trădător, și o mână, fie chiar ucigașă, de femeie “.Visurile lui Ragaiac apare întotdeauna în așteptarea Rusoaicei. Este descifrabilă o confuzie care amestecă realul imaginarul. Cinismul acestuia, ca profanare sau cruzime, este aproape o componentă sadică, și pare paradoxal că în acest roman al așteptării unui ideal și al senzualității obsessive, se poate descoperii această determinare a
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
sunt localizate cu exactitate într-o biografie perfect comună și “provincială “. Jocul și pasiunea lui Niculina sunt încadrările unor tipare care apar la Sandu Aldea, Gala Galaction și Mihai Sadoveanu, nu ca influență reciprocă ci ca modă a vremii. Romanul Rusoaica este foarte puternic, aproape prin miracol, am spune.El este construit în multe secțiuni pe idea rivalității. Căpitanul Bădescu, plutonierii, Iliad, profesorul Antimov, Sergher Bălan apar într-o pedrmanentă relație de confruntare cu Ragaiac.Acesta fiind un personaj ambivalent, fiindcă
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
înainte de toate de psihologic, precum Hortensia Papadag Bengescu. În neprevăzuta trecere de la iluzionare la cruzimea vacuităților psihologice în care se demonstrează a exista Ragaiac, stă toată frumusețea acestui roman. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pasionalitatea ca reflex al imaginarului în Rusoaica de Gib I. Mihăescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
văzut acolo (și vinu' !), n-o să dăm uitării ! Și "Casa (lui) Memorială", în care-o vreme a trăit În care-a scris atâtea pagini, din care și noi am citit : " Dona Alba" și "Fantoșa", " Femeia de ciocolată" "La Grandiflora" și "Rusoaica", " O studenție-ntârziată..." Romanul "Brațul Andromedei", " Vedenia", ce m-au marcat "Pavilionul (cel) cu umbre" și multe ce l-au consacrat ! Apoi la "Bibliotecă" : gustări, cafea, acomodare C.V.-uri, relaționări și cartea cu a ei lansare : Azi "La braț cu Andromeda
LA COMEMORAREA LUI GIB MIHĂESCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373296_a_374625]
-
ne distruge valorile în 1945. Ticăloșia de a te pune în slujba Rusiei Sovietice și a distruge sistematic naționalul românesc nu a fost egalată decât de ticăloșia din Decembrie 1989, când foștii spioni ruși, cu școli la Moscova și soții rusoaice, au pus mâna pe putere. Ce șanse să ai cu acești oameni? Societatea românească de azi le seamănă, pentru că ei au creat-o, după chipul și asemănarea lor. Nimeni nu mai reprezintă nimic pentru nimeni. Fără reguli, fără scrupule, fără
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
-le, de pildă, cum putea fi îndulcit gustul cam acru al râșcovilor murați. Dar când le adresa cuvintele acelea amabile, rămânea în picioare. Iar bătrânelele limbute din curte acceptau această diferență. Toată lumea pricepea că Charlotte nu era chiar o băbuță rusoaică. Asta nu însemna că trăia ruptă de lume sau că avea vreo prejudecată socială. Dimineața devreme, eram smulși uneori din somnul nostru de copii de un strigăt ce răsuna în mijlocul curții: - Hai după lapte! Printre vise, recunoșteam vocea și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă lipsit de materialitate. În Sainte-Chapelle, un pergament zgrunțuros a trezit dorința aceea - Charlotte ne-a destăinuit că literele alungite, scrise cu mâna, fuseseră trasate, în urmă cu o mie de ani, de către o regină a Franței care era totodată rusoaică, Anna Iaroslavna, soția lui Henric I. Dar cel mai exaltant era că Atlantida se înălța sub ochii noștri. Nicolae apuca mistria de aur și împrăștia mortarul pe un bloc mare de granit - prima piatră a Podului Alexandru al III-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
schimbat cinci franci de argint (negustorul a încercat moneda cu măseaua, apoi a ciocănit-o de lama unei securi) pe două pâini mari și rotunde, care trebuiau să-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brațele unei femei” și, de acum înainte, se putea vorbi cu mine despre asemenea subiecte. De altfel, curajul și absența totală de ipocrizie din relatările Charlottei au demonstrat ceea ce știam deja: ea nu semăna cu celelalte bunici. Nu, nici o bunică rusoaică nu s-ar fi hazardat într-o astfel de discuție cu nepotul ei. Presimțeam în libertatea aceea de expresie o concepție insolită despre trup, despre dragoste, despre relațiile dintre un bărbat și o femeie - o misterioasă „privire franțuzească”. Dimineața, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pasaj despre „intimitatea” În timp de război, „dragoste”/poftă combinată cu „puterea”, ambele pe măsura vremurilor În care are loc acțiunea: „Odaia noastră era nelocuită, dar aveam totuși o mulțime de stăpîni. Noi eram chiriașii tuturor. LÎngă noi era o rusoaică blondă, destul de frumoasă, bărbatul ei era În război. Dar ea se consola cu un soldat german. Față de el cu toții aveam un respect teribil. CÎnd venea acasă, toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
toți, cu o frică caracteristică neamului nostru, ne adunam picioarele, ne făceam mai mici, tăceam, numai să nu-l supărăm pe d-nul ofițer german (așa cum Îi plăcea să-i zicem). Dar cu două zile Înainte de plecare a sosit bărbatul rusoaicei și d-nul Max s-a consolat cu sora ei, care locuia În odaia cealaltă”. Un fragment extraordinar, care, dacă l-am descifra din punct de vedere simbolic sau filmic..., dar nu cred că face să fim atît de inteligenți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ce nu se cunosc, dar se întâlnesc în timpul unei călătorii cu avionul, când își relatează unul altuia povestea vieții. Dar M. sondează și altă epocă, timpul catastrofei și destinul evreului francez Simon, prizonier în Germania, care își pierde tânăra soție rusoaică într-un bombardament. Evenimentul istoric polarizează întotdeuna spectaculos destinele. Ideea unui univers dramatic, guvernat de legea atracției elective și de încrederea în valorile umane domină proza autorei. Poeziile, unele risipite în cărțile de proză, concentrează momente de meditație lirică. Aventura
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
În primele două volume criticul urmărește consecvent mișcarea convențiilor de verosimil în ficțiune, între polul social și cel psihologic, ca și mecanismul grație căruia forul narat se mișcă între un Olimp transcendent - în modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
de frunte: Cezar Petrescu (sub pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui Max Edelstein, Cuviosul Patapie
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
ales”. US Senate, Select Committee on Intelligence, An Assessment, p. 25. 72. US Senate, Select Committee on Intelligence, An Assessment, pp. 46-53. Clayton Lonetree, un pușcaș marin care asigura paza Ambasadei Statelor Unite din Moscova, a avut o relație cu o rusoaică ce lucra la KGB. Un coleg a declarat inițial (negând ulterior) că Lonetree i-a permis KGB să pătrundă în clădirea ambasadei americane. Acest incident a produs confuzie în cadrul anchetei și a distras atenția de la posibilitatea - pe care CIA se
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
insistând mai puțin asupra tehnicilor narative și asupra rolului lor în modernizarea prozei interbelice. Romanele sunt catalogate în funcție de momentul apariției și de importanță, de la cele de început, Femeia de ciocolată și Brațul Andromedei, mai puțin apreciate, până la cele două „vârfuri”, Rusoaica și Donna Alba, un scurt capitol fiindu-le rezervat și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib. I. Mihăescu ar evolua între problematica erotică și cea socială, preponderentă fiind cea dintâi. Originalitatea scriitorului rezidă, afirmă G., în cultivarea romanului de analiză
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
romaniștilor” din universitățile germane. H. a luat pe cont propriu problema repunerii în drepturi a românei la Universitatea din Freiburg, a învățat limba română după manualul lui Ernst Erwin Lange Kowal, a citit multă literatură (nuvelele lui I.L. Caragiale, romanul Rusoaica de Gib I. Mihăescu, scrierile lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade) și s-a străduit să contribuie la lărgirea în spațiul germanofon a cunoștințelor despre români și cultura română. A scris, printre altele, studii despre chestiuni care
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
Copilul buruienilor), adulterul unui telegrafist (Hoțul) etc. - ori al unor credințe străvechi - locul rău (Calul alb), soarta (Ceasul din zid), blestemul (Hoțul), femeia fatală (Profesoara de dragoste), împăratul peștilor (Împăratul), comoara revelată de flăcări (Comoara din cetate) etc. -, anticipând întrucâtva Rusoaica lui Gib I. Mihăescu și, în același timp, proza târzie a lui V. Voiculescu. H. are un ascuțit spirit de observație, dovedit în plasticitatea unor detalii, putința de a reda dialogul viu, bogat în elemente de grai local, care îl
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
în ele predomină variația subtilă pe aceeași temă psihică sau morală. În alt capitol se urmărește modul în care motivul obsesiei, în diversele lui configurări, a funcționat în romanul românesc interbelic, examinând Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, Brațul Andromedei și Rusoaica de Gib I. Mihăescu, Simfonia fantastică de Cezar Petrescu. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt privite prin prisma „dezagregării personajului”, unul și același personaj trecând prin „multiple ipostaze”. Din aceeași perspectivă sunt analizate romanele Omul descompus de F. Aderca, Interior de C.
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
prin țări streine, și au trimis-o în țară aice, până a nu muri el. Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări streine...”?), promițând că se va întoarce, dar neținându-și făgăduiala. Cealaltă „văduvă”, Ștefana Mihailovna (rusoaică sau caucaziană?), „titulară” a patului voievodal de mai multă vreme, va emite pretenții de succesoare (își zicea „Celsissimi Mold. Principis relicta vidua ac principissa”, deși recunoaște ilegitimitatea statutului: „non sit per leges legitima uxor”). Dar a fost contestată. Ea a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al sorei lui Petru Șchiopul. între „țiitoarele” (cronicarii folosesc pluralul), din cauza cărora s-a întors în Moldova Doamna Safta (sau Ilisafta, cum își semna ea, voievodal, scrisorile) a lui Gheorghe Ștefan, trebuie să se fi aflat, categoric, și Ștefana Mihailovna, rusoaică (N. Drăganu) ori circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum a fost și acea Natalia ori Nedelea, roabă răscumpărată, care îl însoțesc întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei bărbat și, soție neglijată, se hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată de Doamna Safta, rusoaică (N. Drăganu) sau, poate, circaziană (Constantin Gane), credincioasă țiitoare a Domnului. Munteanul aflase că Voievodul „nu o iubiia [pe Doamna Safta], că avea țiitori”. La fel și Ion Neculce: „Și el ș-au luat o slujnică țiitoare dintru aceli țări
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel de-al doilea război mondial. Deși materia este dispusă în funcție de texte și nu de paradigme, criticul descoperă totuși două linii evolutive: romanul construit „pe dimensiune mitologică” (Viața la țară, Creanga de aur, Frații Jderi, Baltagul, Mara, Arhanghelii, Ion, Adela, Rusoaica, Maitreyi, Cartea nunții ș.a.) și romanul construit în jurul unui personaj puternic individualizat (Ciocoii vechi și noi, Tănase Scatiu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Romanul adolescentului miop, Huliganii, De două mii de ani, Inimi cicatrizate, Întâmplări
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
insulă uitată, „o arcă înțepenită în oceane nordice”. Alcoolul și desfrâul pun stăpânire pe oameni. Evenimente nu prea se produc, iar cronica orală înregistrează, de regulă, doar întâmplări minore. Ceva grav se petrece, totuși, o dată, la o petrecere nocturnă. Două rusoaice, surori ale unui terorist trecut la „bolșevici”, ademenesc un locotenent, într-o luntre, pe Liman, unde e împușcat de fratele lor, în confruntarea cu grănicerii români pierzându-și viața și una din fete. Dar și atunci când nu se întâmplă nimic
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
despre boli, excreții și organe interne, despre moarte și sfârșitul lumii. Babele (de fapt, femeile peste 35 de ani, prematur îmbătrânite) erau, în general, diforme, obeze și șleampete, cu coafuri „permanent” vopsite roșcat, varice și capoate slinoase. Îmi evocau bătrânele rusoaice de gubernie din romanele lui Gorki și Dostoievski. În agora masificată a cozii poveștile de viață se țeseau naturalist, scatologic și morbid. Moși clămpănitori, parkinsonieni, păpuși dezarticulate. Aproape întotdeauna se aciua câte (cel puțin) un alienat mental. Îmi aduc aminte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]