631 matches
-
Doamne, duc țara la sicriu. Eu... nu trebui s-o apăr... eu, nu trebui s-o știu? ȘT[EFAN] (supărat) E grea cimilitura, prea grea, jupân portare, O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu trebui s-o știu? ȘT[EFAN] (supărat) E grea cimilitura, prea grea, jupân portare, O, țara toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toată știe și voi să nu știți oare Că apăr crucea sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă, Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântă, crucea plină de raze. M-am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă, Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace bine un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și nu rămîne-n creieri nici suvenirea-i rece, Pe când ruina sură e-un vis încremenit, E-un basmu făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sânte; E zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare-i încă o dată că-l leagănă un înger Ce-i cântă cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negre, c-un sân de albă neauă, Și să domnească-n lume ca legea aspră vie, Averea lui un caos și viața-i o vecie. O! în bătrân și-n tânăr ruina înfierbîntă Un dor fără otară sau o durere sântă. Numai pentru un suflet stricat și pustiit Ruina e proverbul unui om nebunit, Sau o problemă tristă și fără înțeles, Un idol din vremi negre, păgâne - un eres! Eres?... Moldovă veche, iubirea pentru tine Azi e-un eres, bătrână... azi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
li era dor de covorul tronului astăzi li e dor de pustie; frunții ce visa coroană i-e dor de visătorie și comanac, inima ce dorea desfătări lumești astăzi voiește să fie acoperită de rasă și să bată în rugăciune sântă lui Dumnezeu! De el M[ăria]Ta nu aveți a vă teme. Prea[-i] bun și prea-i iubitor de moșie pentru de-a fi periculos. ȘT[EFAN] Acoperi focul cu cenușă, portare. ARB[ORE] Acopăr cenușa cu pământ, care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frică! Tu stai uimit și nu știi, să crezi or să nu crezi!... Deschide pieptu-mi rece... deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aleargă Pin arida pustie, pin val de mare largă, La îngerul ce plană-n palatul fericit Gândit de-adîncul mărei, de aer oglindit. O, de m-ar iubi, Mira, de m-ar iubi, atunce M-aș face-o filomelă ce cîntă-n sânte lunce, M-aș face-un poet-înger dintr-un tiran de fier Ce înnegrește lumea sub cel mai senin cer. {EminescuOpVIII 169} M[AIO] Poate că te iubește... de unde știi? ȘT[EFAN] Nu spune, Privirea ei e fixă ca a unei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fața-i adorată Și o iubesc... ce-mi pasă de ar iubi-o și-alții, Nu iubesc luna-n ceruri toate undele bălții?... Însă undă de undă etern nu e geloasă. E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea însă, De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sală cu mărire Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește pe-o stâncă. Eu mă duc La insula aceea scăldate-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde Și unde luna blândă varsă gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară de-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-un nume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte-mi ș-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pin sală cu mărire [2Ș-apoi cu graiu-i mare, dar răspicat și blând, Vorbea mărgăritare cu glasul tremurând. " Boieri" - le zise Domnul -" pe tronu-mi mă usuc Cum bradul învechește pe-o stâncă. Eu mă duc La insula aceea scăldată-n ape sânte Unde din arbori negri cânt sfinți cu glasuri blânde ]2 Și unde luna-i soare, vărsând gândiri de aur Pe lumea liniștită. Cum spaima-nfige-n taur A ei gheară d-aramă astfel și moartea tristă A pus mâna pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte-mi și-un cuget de profet; Răsare un luceafăr de aur și lumină În sufletu-mi ca noaptea, în inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletu-mi înceată și ochiul meu se stinge, Dar las o moștenire ce-am scris-o cu-al meu sânge, Las romînimei toate grozavul frumos vis Ca-n fruntea ei senină etern să steie scris! " Ridic cupa de aur în sânta pomenire Celui ce priceput-a înalta lui menire! {EminescuOpVIII 178} ȘT[EFAN] E!... nu cumva vei zice... că eu n-o-am înțeles. Lăsați boieri!... Bătrânii așa sînt! Sânt eu de vină cumcă lumea nu mai e cum a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scula Și el astfel li zicea: Dragi boieri, viața-i grădină Înflorită în lumină, Moartea e un munte sânt Prea departe de pământ, Luminat de-al lunei gând (O insulă de cipres negru-verde, într-un ocean cu apă tămâiată și sântă. ) 9 2254 [ARBORE] Mira, cânt al mîngîierei, Mira, înger-suflet, vis Ce cu blîndu[l] tău suris Alungi palida durere Într-al nopții orb abis, Tu, ce porți a ta privire {EminescuOpVIII 187} Peste lumea-ntunecată Cum e steaua luminată. Albe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în mâna stângă, ea aude strigătele poporului -" Trăiască Petru Rareș! " - Ea atunci se lasă un moment pradă unui vis de fericire și de amor - cu Petru. Dar din corul bisericei s-aude cântând ca din ceri Voi să fiu vergină sântă, ea soarbe paharul până-n fund și cade-n genunchi. Petru intră -" Te-am căutat, el e mort, tu ești a mea. Atunci când vrea să puie mâna pe ea, s-o ia-n brațe, ea scoate pumnalul, se repede la el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i drept. BRAD Vorbe de pe altă lume... Eu ți-o spun că mă-ngrozesc... Una numai din acele fapte daca povestesc Ce se apune cumcă Vodă le-ar fi pus [la] cale. Știi Pe-acel tânăr ce venise, ici pe la Sântă Mării, Drept la trup, mai drept [la suflet], un străvechi și nobil nume, Știi tu unde-i vere? [ARBORE] Unde-i? [BRAD] E pe cealaltă lume. [ARBORE] Și de ce? De către cine? {EminescuOpVIII 216} [BRAD] Ce știu spune? Chiar nimic. Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Îngerul muri... Satana rămase... Satana-i etern... Sufletul ieșit din crimă și virtute, din moarte și viață... ești tu... * 2258 Dracu-și trage pielița de sărbătoare. * 2254 Frineea beată de vin și vânătă de desfrânare și-a pus cununa unei sânte pe fruntea pătată, cununa virtuții murinde - și la astă nuntă - la care și Satana trebuie să se-mpielițe din nou - a ieșit masca iadului: fățărnicia - și fățărnicia întrupată ești tu. Diamantele ce strălucesc pe fruntea desfrânări încoronate sunt luminile de mormânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
margini, în raiuri de mister; Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem împrejuru-mi sororile-mi rozalbe Ca să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață - a faptei sântă dramă - Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Să văd cum își deschide palatul lui de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
istoriei îi cheamă, Să văd cum își deschide palatul lui de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să torn din vinul magic al sântei poezie Să văd cum, inspirată, vecia o învie. Să torn în cupa-mi de-aur aroma ei amară: Nu voi să fie-aievea - să fie, nu... să pară! Trecut: Apari din noapte... iluziuni din cer, Făceți a voastre umbre să pară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul iluziilor dalbe, Și azi chem fantazia cu florile-i rozalbe, Revoc trecutu-n viață - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii ei își cheamă. Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nebunită, Turnând în cupa de-aur aroma cea amară: Nu voi să fie-aievea... să fie, nu!... să pară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]