659 matches
-
atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din călătoria ei fără sfârșit prin ținutul umbrelor. Numele ei era Nitacrit. Când silueta ei fină și nealterată se întorcea din veacul vechi în lumea nouă, într-o noapte de lună plină, cel care avea norocul s-o zărească era săgetat de spaimă și iubire și nu mai putea viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. ― E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o arată toți ăștia care solicită audiențe, îmi pare rău, tovarășu’, asta e, zicând și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului stâng, ca pe un copil mic... Sub pielea arsă de soare, mușchii îi joacă ca niște șerpi. Văzându-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un gunoi, pur și simplu. În plus—” Loew ridică vocea - exact în momentul în care Mal simți că vocea lui începea să tremure. „Gentlemen, vă rog”. Întreruperea îi permise lui Mal să înghită, să-și ascută privirea și să-l săgeteze pe Dudley Smith. Polițistul ripostă cu un zâmbet blând, zicând: „Destulă ceartă pentru un amărât de latino mort”, apoi îi întinse mâna. Mal i-o dădu pe a lui; Smith trase cu ochiul. Ellis Loew spuse: „Așa e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley, care izbucni în râs. — Poate că a fost nedrept din partea mea, flăcău. Doar știm cum își împărțea Claire favorurile cu toți, deși mă îndoiesc să se fi înjosit cu unul de teapa voastră. Dar cu prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiete. Ai nu știu ce aranjament cu un evreu de la Procuratură. — Niles, las-o moartă! Danny privi în jur ca să vadă cine țipase, își simți gâtul vibrând și văzu că degetele lui se învinețiseră de cât de tare strângea pupitrul. Niles îl săgetă cu privirea. Danny nu reuși să-l înfrunte. Se gândi la restul discursului său și îl prezentă, cu un ușor tremurat în voce. — Ultima noastră abordare e destul de ambiguă. Toți cei trei bărbați au fost tăiați cu bețe zoot, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Herodot pare a fi întărită de date arheologice. Este vorba de o cnemidă (datată din secolul al IV-lea î.e.n.) desco perită în mor- mântul princiar getic de la Agighiol (județul Tulcea), pe care este repre zentat un călăreț arcaș săgetând un balaur uranian (7, p. 45). În secolul I e.n., autorul latin Columella (De re rustica) vorbește despre „gonitori de nori” (nubifugus). La rândul său, în secolul al IV-lea e.n., Palladius (De agricultura, I, 35) descrie felul în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sârbo-croat (cf. dicționarul lui Vuk Karad²i¾), „Vilele [...] nu fac rău nimănui, afară numai dacă sunt atinse”, și atunci îl rănesc pe cel în culpă mai ales la mâini și/sau picioare : „Ele pedepsesc în diferite chipuri pe cel vinovat, îl săgetează la picior sau la mână, la ambele membre sau la inimă și atunci moare” (127, pp. 48 și 97-98). 7. Întemeietorii înainte vreme, stabilirea pe cale magică a unui loc consacrat, precum și efectuarea riturilor adiacente întemeierii unei noi construcții (sacrificii, ofrande
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
târziu, Sf. Ilie) și stăpânindu-l prin punerea frâului și încălecarea lui (ca, mai târziu, solomonarii). Preoții zeului efectuau un act cultual pozitiv (41, p. 67), imitând și ajutând zeul fulgerelor în lupta sa cu demonul norilor de furtună, fie săgetându-l pe acesta din urmă de pe pământ (Herodot, Istorii, IV, 94), fie „legându-l” și „călărindu-l” în cer (dacă înțelegem astfel rolul jucat de preoții „călători prin nori”, amintiți de Strabon, Geografia, VII, 3, 3). Dacă privim superficial relația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei, ca substitut al gestului lovirii „duhului” ei, se întâlnește și în unele colinde românești. Plecat să răpună „duhul de mare” (întruchipare a furtunii marine), eroul nu-l săgetează pe acesta (cum se întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în unele colinde românești. Plecat să răpună „duhul de mare” (întruchipare a furtunii marine), eroul nu-l săgetează pe acesta (cum se întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care, fiind surprins de o furtună pe mare în anul 480 î.e.n., a pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i cunosc pe japonezi. Dacă aș fi numit episcop, n-aș mai repeta greșelile lor. De trei zile nu se mai vede nici urmă de insulă japoneză, dar, ce ciudat, pescăruși cu coada neagră vin în zbor, cine știe dincotro, săgetează valurile și poposesc pe catarge. Corabia înaintează către paralela de patruzeci de grade latitudine nordică, dar pesemne că acum n-am ajuns cu mult mai departe de insula japoneză Ezo. Vântul ne este prielnic, iar curenții ne ajută în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și el curioasă viața lui Iisus despre care povestea Velasco. Fără să cunoască bărbat, mama lui îl născuse într-o iesle, iar apoi devenise nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să-i dea voie să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Trecut-au anii... si iată ca în acest început de toamna, după “Probaje” - Schimbarea Domnului la Fata - odată cu primele frunze îngălbenite, ce vor troieni curând cărările si cârdurile de cocori vor pleca săgetând cerul, se aduna 54 de ani... de când, copii fiind, treceam cu emoție si sfiala, speranțe si vise, pragul renumitei scoli de la Rădăuți... Peste frumoasele noastre primăveri de atunci, s-a așternut, ca o singură clipă, povara a peste jumătate de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile în jos, sarbăd, pe când îl săgeta o arsură în piept și simțea bătăile inimii îndesite, apoi oprite parcă. Elena, fără contenență, neștiind ea singură ce a vrut, se întorsese lângă pian, de care Marcian sta rezemat, urmărind-o din ochi îngrijorat. Marcian era la curent cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Grosvenor îi recunoscu drept partizanii lui Kent. - Hai, Siedel, lasă-te de fleacuri! Spuse unul dintre ei. Un altul se arătă și mai cinic: - Nu uita că există martori în favoarea lui Kent, așa cum există și martori împotriva lui. Kent îi săgetă cu o privire rea pe cei din jur. - Avea dreptate Korita să spună că trăim într-o epocă de înaltă civilizație. Ba chiar de decadență! Dumnezeule! Exclamă el cu glas pătimaș. Nu există printre noi nimeni care să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]