1,226 matches
-
descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește Dumnezeul apelor în Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-ntunecoasă-a morții, Deși toate acele-ntruchipări senine a' desăvîrșirii, pe care oamenii doar după nume le cunosc, 275 Îi apăreau în minunate chipuri avînd substanță și îi slujeau Că hrană ori că băutură ori podoaba, ori în lucrări încîntătoare Sălașurile să-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
armonie-n glas! Privește cum razele-arată dinainte nălțárea vreunei putéri de slávă! Soarele-i al tău, merge nainte în maiestuoasa-i strălucire. 400 O tu, zămislitoare voce care chemi! și cine-ți va răspunde?" Încotro fugi, O-ncîntătoareo? unde îți cauți sălașul fericit?" " Spre strălucirea cea de colo, eu într-acolo mă grăbesc, căci ne-ndoielnic de acolo am venit Altfel pesemne că aș fi dormit pe veci, și nici n-aș fi simțit a dimineții roua". "Pe veci pesemne că ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Oothoon: iubirea îngrădita, reprimata; ar derivă din numele Oithona (cf. Erdman) GAELICA Oithona numele unei eroine din pomele lui Ossian (Macpherson) Orc: Principiul Revoluției, Prometeu; pulsul temporal (fiul Timpului-Los și Spațiului-Enitharmon) LATINĂ GREACĂ/ LATINĂ NORV. Orcus subst. Lumea de Jos, sălașul morților; Orcus subst. zeu român al morții (echivalent cu Hades grec, Pluton român și Satan din creștinism); orcus este înrudit cu grecescul ekros și latinescul urgeo: ceea ce îndeamnă, forțează, constrînge, propulsează, îngrădește; (poet.)moarte; ork subst. putere ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a purificat), omul își așeza capul între genunchi, recitind în șoaptă spre pămînt imnuri și cîntări; prin această omul percepea interior sălile celor șapte palate divine (ebr. H K L "palat"; Hekalot "palate divine"; tratatele numite Hekalot se referă la "sălașurile/palatele divine"), ca și cînd ar intra în aceste spații transcendente, văzînd ce se află în ele. (Vezi descrierile lui Constantin Daniel, Scripta Aramaica, 1980, pp. 242-244, 266). Prin această tehnică, așadar, se dobîndea o stare mentală de "transimanență" / "endoexterioritate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întregului după o „Împrăștiere” de moment! Și de puternic devine omul după o temporară risipire! 8. Învățarea „locuirii” și a petrecerii timpului 8.1. Laudă căminului - cu tot ce este-n el! Cu toții avem nevoie de o locuință, de un sălaș. Oricât de expansivi sau risipiți am fi, resimțim la un moment dat nevoia unei retrageri, a unei Însingurări În interiorul unui spațiu care este doar al nostru. Înainte de a explora lumea dinafară, trebuie să ți-o cunoști pe cea dinăuntru. Înainte de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
moment dat nevoia unei retrageri, a unei Însingurări În interiorul unui spațiu care este doar al nostru. Înainte de a explora lumea dinafară, trebuie să ți-o cunoști pe cea dinăuntru. Înainte de a te aventura În exterior, trebuie să guști din liniștea sălașului tău. Vei purta În afară ceea ce dobândești Înăuntru. Experiența relațională Învățată În acest mediu o vei amplifica atunci când ești pus să acționezi pe o scară socială mai largă. „Locuirea” este un mod propriu al omului de a-și apropria viața
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fost și cei ce sunt, un loc al joncțiunii trecutului cu prezentul, spațiul În care te manifești prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E un axis mundi, centru al universului din care totul poate fi revalorizat, pregustat. E sălașul iubirii față cei de jos și față de Cel de Sus. E refugiu și perimetru al regăsirii sinelui și al aflării celorlalți. E puntea de legătură dintre ceea ce a fost și ceea ce va fi. E pâinea caldă din cuptor, pe care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
această așezare a avut loc acum mai bine de opt ani, când eu și mai mulți colegi am fost invitați la aniversarea unui distins și venerabil profesor. Tocmai Își amenajase locuința de la țară, prin transformarea unei case obișnuite Într-un sălaș primitor și cu gust. Pe atunci nu realizam că voi avea (cu toate că nădăjduiam) și eu așa ceva, chiar În Bârnova, lângă colegul invocat. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat (În bine), leafa s-a mărit, pretențiile au crescut și a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
fi copil, cu toate gesturile pe care le faci, nu-i chiar pe gustul unui om mare, dar poate semnala puterea de a Înfrunta viața și „măreția” ce se vor ivi mai târziu. Ai vreo șase anișori, Îți cunoști deja sălașul, megieșii, ascunzișurile din grădină, găurile din garduri prin care te poți strecura spre alte zări. Afli de una și de alta, că nu tot ce-ți dorești se Împlinește, că nu tot ce zboară se mănâncă și că viața e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cele pentru folosul pândarului, al primarului și al contribuabilului, niște nerozii În comparație cu un tratat privitor la MODĂ? Nu ar fi de un imens folos publicarea principiilor de viață poetică? Atâta vreme cât la țară, de pildă, o bună parte dintre ferme, conace, sălașe, case, căscioare, cocioabe etc. sunt adevărate cocini; atâta vreme cât animalele, și mai ales caii, sunt tratate În Franța Într-un mod nedemn din partea unui popor creștin; atâta vreme cât știința confortului, cât bricheta nemuritorului Fumade, cât cafetiera lui Lemare, cât covoarele deloc scumpe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la marginea nord-estică a kaganatului. Unii cercetători susțin că imediat după înfrângerea gepizilor, în 567, o parte a oastei avare a pătruns în Transilvania, de-a lungul Mureșului, pentru a proteja populația avară, rămasă în timpul evenimentelor din 567-568 în așezările (sălașurile) de la Dunărea de Jos, care au pătruns în Transilvania prin defileul Oltului. Dar această susținere este prea puțin verosimilă. În afară de regiunile umede și joase din vest și nord-vest, care au fost integrate efectiv teritoriilor pe care avarii le stăpâneau, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au dus la descoperirea unor vestigii slave certe înainte de mijlocul secolului al VI-lea. O explicație posibilă ar fi că, în prima jumătate a acestui secol, expedițiile de jaf împotriva Imperiului erau întreprinse de cete militare slave, care își aveau sălașurile în teritoriile de la est de Nistru, unde reveneau după atac, ei, practic, nu erau instalați în nordul Dunării. Nici prezența unor grupuri de slavi neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
neînarmați, pașnici, din prima jumătate a secolului al VI-lea, nu este atestată arheologic. Numai în jurul lui 550, izvoarele scrise bizantine vorbesc despre o așezare reală a slavilor în nordul Dunării de Jos. Astfel, Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de Dunăre, nu departe de țărm".4 Dar precizări importante în legătură cu prezența reală a slavilor în regiunile carpato-dunărene au adus cercetările arheologice. Vestigiile slave arhaice, alcătuite din ceramică, unelte, obiecte de îmbrăcăminte și podoabă au putut fi separate de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre continuă sub Mauriciu (582-602), împărat capabil și energic, sub conducerea generalului Priscus. Următoarea expediție a lui Mauriciu este împotriva avarilor, cărora împăratul nu le mai plătește "tribut". Barbarii avari se pare că mai aveau, pe lângă ringul panonic, un alt sălaș în Bugeac (sudul Basarabiei). Ca răspuns la atacul avar, urmează expediția peste Dunăre a lui Priscus, descrisă de Teofilact și Teofan, care a avut loc în 584 sau 585-toate "puterile romane" merg spre Dunăre, scopul fiind "împiedicarea semințiilor slave de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ce se întindeau între Volga mijlocie și Munții Urali. Mai târziu, după câteva secole de viețuire aici, ei au continuat să înainteze spre apus, instalându-se în estul (marginea) Europei. Prin secolele VII-VIII, ungurii, popor nomad de stepă, își aveau sălașele (așezările) în zona bazinului mijlociu al Volgăi, unde au intrat în contact cu bulgarii și cu alte triburi de neam turcic. Dar, prin secolul al VIII-lea, ei au coborât pe cursul inferior al Volgăi și s-au stabilit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încheiat pace cu Bizanțul. Dar, ca să se răzbune pe unguri, el s-a aliat apoi cu pecenegii, vechii lor dușmani, și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în luptă, alții luați prizonieri, o mare parte din turme capturate, ungurii au hotărât, încă o dată, să-și caute o nouă patrie. Confruntați cu primejdia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce răspândește în sensul unității, în părțile Pindului, ca și în acelea ale Carpaților, păstorul transhumant, care amestecă și armonizează graiul.39 În sudul Dunării, se menține deosebirea între limba orașelor din apusul regiunii (coasta dalmată) și limba muntelui, a sălașelor de păstori, în timp ce limba agricultorilor dispare în Balcani. Dimpotrivă, limba aceasta se păstrează într-o regiune unde orașele mor, dar unde păstorul nu este atoatestăpânitor, adică pe malul stâng al Dunării. Însemnătatea părăsirii oficiale a Daciei este, în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ființe umane". Robii puteau fi vânduți, dăruiți sau transmiși ca moștenire, erau proprietatea exclusivă a stăpânului feudal. Ei erau de trei categorii: cei ai regelui, cei ai bisericii și cei ai nobililor. Robii puteau fi domestici și beneficiari-ei trăiau în sălașe proprii pe moșiile stăpânilor lor. Robia a dispărut, treptat, prin transformarea ei în șerbie: toți robii au fost declarați șerbi.42 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania În decursul secolelor, pe pământul transilvan, s-au așezat, din inițiativa regalitățiii, unele grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
afla în război. Dar ei au renunțat în acel moment la acțiune, urmarea fiind că bulgarii au înfrânt pe bizantini, în 917. În ciuda acestei renunțări momentane, pecenegii n-au abandonat planurile lor de a organiza incursiuni în sudul Dunării, cu toate că sălașele lor se aflau la mare distanță. Despre incursiunile lor întâlnim referiri în lucrările lui Masudi: în 932, poate și mai târziu, aflăm că năvălitorii erau patru popoare turce nomade, printre care Pacinak, aliați cu bulgarii, deducem că ar fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al X-lea, susținea că, la nordul Dunării de Jos, supremația politică și militară era deținută de pecenegi, lumea lor (Patzinakia) era situată în nordul Bulgariei, la Dunăre.2 Astfel, sudul Moldovei și estul Munteniei au devenit, pentru multă vreme, sălașul puterii pecenege, baza de atac, în invaziile lor în sudul Dunării. Relațiile pecenegilor cu statul kievean au fost încordate, dar ei au acționat deseori alături de cetele cnejilor ruși. După vechiul letopiseț rus, în anul 944, pecenegii au însoțit pe Igor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă sub urmașii lui Arpad, în prima jumătate a secolului al X-lea. Dar între cele două etnii asiatice au existat și conflicte, astfel, sub regele Ștefan cel Sfânt, izvoarele au înregistrat un raid al pecenegilor în Transilvania, pornit din sălașele (bazele) lor extra-carpatice. Această incursiune este situată de izvoare în 1028. Dar astfel de atacuri au putut avea loc și mai înainte. După încheierea luptelor cu rușii și bulgarii la Dunărea de Jos, împăratul Ioan Tzimiskes a urmărit încheierea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în stânga Dunării. În acest moment, mijlocul secolului al XI-lea, pecenegii au migrat dincolo de Dunăre, în sud, și s-au instalat în provinciile nordice ale Imperiului. Motivul real al migrației lor a fost șocul provocat de atacurile uzilor, care primejduiau sălașele lor. Pentru o populație nomadă de stepă, amenințarea cea mai puternică nu venea din partea comunităților sedentare pașnice, ci de la alte populații nomade, cu același mod de viață, care le râvneau pășunile și turmele. Numărul pecenegilor migrați (transferați) în sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de arabi, ouzoi de bizantini și morki de ruși. Ca și celelalte neamuri nomade turce, și uzii erau originari din Asia Centrală. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, ei sunt semnalați între Marea Aral și Volga inferioară, unde și-au stabilit sălașele și unde au rămas până în prima jumătate a secolului al XI-lea. La sfârșitul acestei perioade, sub presiunea cumanilor, ei se divizează în două grupuri etnice principale: primul, cunoscut sub numele de selgiucizi, se îndreaptă spre sud, iar al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din est și sud. Era probabil o infiltrare a lor în această zonă, ei fiind puțin numeroși acum, de aceea acționau în compania pecenegilor. În același timp, alte triburi cumane erau implicate în conflictele interne din Rusia, unde își aveau sălașele cetele ce acționau în sudul Dunării. Să precizăm că, între Nipru și gurile Dunării, locuiau cumanii lui Kutek. Aceștia au năvălit, în 1085-1086, în Ungaria, la îndemnul regelui detronat Solomon, care le-a făgăduit Transilvania. Ei au pătruns în nord-vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]