23,741 matches
-
prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
care perpetuu cere ceva de la ea - iar consecințele sociale, ca efecte colaterale care nu pot murdări trăirea cu regret, indiferent ce formă torturantă ar îmbrăca. Relația care se stabilește între Anna și preotul Iacob o amintește pe aceea din Fragii sălbatici, dintre bătrînul profesor universitar și tînăra soție a fiului său, prin comunicarea reală, cu rol formativ și clarificator pentru ambele părți. Ruperea realității în cadre izolate, vorbind despre apăsătoarea singurătate a tuturor lucrurilor care există, este o altă caracteristică pe
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
cît prin sadismul auctorial, bine regizat. " Nu există personaj faulknerian care să aibă propriu-zis suflet", - îl execută scurt Gide pe prozatorul american. Destin, da; suflet însă, nu, cel puțin în tradiția europeană. Malraux e mai explicit. "O lume inegală, puternică, sălbatică, nu lipsită uneori de vulgaritate. Lume în care omul nu există decît strivit. Nu există un om al lui Faulkner, nici valori, nici chiar psihologie, în ciuda monologurilor interioare din primele cărți. În schimb, există un Destin unic, dominator, îndărătul făpturilor
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
mai moderne metode critice, dar preferința sa sinceră merge către o critică conținutistă. Luând în discuție, de pildă, romanul Cronică de familie de Petru Dumitriu, el descrie portretele făcute de prozator în loc să descrie modul lui de-a portretiza: "Zveltă, necoaptă, sălbatică, cu un nas fin, încovoiat, cu o gură palidă, deși cărnoasă, ochi negri, incendiari, umbriți de gene fine, îndoite în sus, Davida e, ca și tatăl său, o ființă retrasă, tăcută, iar când vorbește înalță fruntea într-un fel ce
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
precum și sloganul Drâng nach Ost, de unde apăru ulterior și îndemnul agresiv de spațiu vital... Intuind cu finețea extremă a rasei și cu spiritul ei tranzacțional, acestea, revoluționarul temperat de contactul dur cu Practică, le-ar fi oferit, dinadins, nemților întinderi sălbatice, necultivate, din Siberia (atât de râvnita acum de japonezi), cu profituri majore pentru ambele tabere. Defulând astfel setea de pătrundere spre est, tipic germană, potrivită unui stat cam înghesuit, geograficește... Apropo de atracția rusă... Oare Vladimir Puțin, fiind agent secret
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
s-au scris atîtea... Un vin deloc agresiv în capul consumatorului, ci prietenos, plin de voie bună. Nu vei auzi lălăituri primitive; ci numai vorbe de duh, întîmplări cu haz. Nu vei vedea fețe schimonosite, ochi holbați sub părul coborît sălbatic pe frunți; vei vedea chipuri vesele, ochi scînteind de evoluțiile oratoriei locale despre care un bucureștean ursuz ar avea cuvinte nu tocmai onorabile. Ei, nu; dînd impresia aceasta și care ar putea să se închege, pasul este anulat pe loc
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
spune destul de multe lucruri și de dincolo de spațiul artistic și așază într-o lumină specială arta lui Manoliu. Numai după acest exercițiu de un deceniu, pe jumătate anarhic, pe jumătate nesigur, într-o democrație superficială și într-o economie aproape sălbatică, mesajul lui Manoliu poate fi înțeles măcar în parte și acceptat într-o măsură care să facă posibil actul de comunicare. Și asta pentru că proiectul artistului privește nu atît disponibilitatea noastră estetică și legitima predispoziție pentru receptare, cît o realitate
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
ci și mincinoase, el a dovedit cât de mare e deruta polițiștilor plătiți cu bani serioși pentru a ne asigura liniștea. Prins cu minciuna în sac, generalul Zaharia perseverează, exhibând un aer de somnambul rătăcit într-un saloon din Vestul sălbatic. Inducând în eroare cu nonșalanță opinia publică, el face un joc extrem de periculos. După ce, la prânz, într-o conferință de presă, a anunțat, fără să clipească - precum orice bun milițist din vremurile de odinioartă - că s-a făcut expertiza balistică
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
Cît despre cititori, eu nu cred că trebuie cuceriți, ci trebuie făcut în așa fel încît cartea să redevină accesibilă. Deci subvenționată de către stat, așa cum se întîmplă în țări mai mari decît a noastră. Paradoxal, la noi a ajuns "capitalismul sălbatic" numai în cultură! Și e foarte trist. Experiența arată că aceiași oameni merg la concerte, la filme, la teatre și tot cam aceiași cumpără cărți. Mizeria a făcut ca puterea de cumpărare a acestora să scadă, însă, cu toate acestea
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
însă de sus, cu bunăvoința superioară a nobililor de altădată, ceea ce sporea farmecul tabloului feudal din holul casei. Totuși, în această casă nu intra decît cel mult factorul sau cel cu plata luminii. În mod ciudat, în Galeria cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din strada Gabroveni, strungarul pensionat și autodidact pătimaș. El care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina ș.a. Repere și provocări ale unei gesticulații poetice nedezmințite. Copilul etern, ce are încă "nostalgia raiului pierdut", dă probe de rafinament muzical în "Pedepsitoarea își dorește
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
pe el la intrare, mare, să se vaza: AICI ODIHNEȘTE COLECTIVUL FAM. ZĂVOI. Atît. Și ducînd mîna la ochiul drept, șterse de acolo o lacrima furișata pe neașteptate. * În legătură cu o scenă violență de amor... Atacul final la carotida... La animalele sălbatice mai ales, mușcătură fatală. Ea are loc uneori și în timpul mișcărilor pline de tandrețe, după joacă preliminară... Duioșia, la oameni. Pe urmă, brusc, simulat, desigur, mușcătură feroce la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
nu o înțelege, așa că mai curînd se poartă astfel de frică... S-a discutat mult, că între scriitori, la vila numărul 10, din care iarnă nici nu mai puteai să ieși de zăpadă căzută. S-a discutat despre firea ciudată, sălbatică, a cîinelui negru, ne-fidel (în definitiv) ne-credincios, știind deci numai de frică, ne-recunoscător, ne-ascultător, liber de capul lui (fără a ști măcar că e liber față de ceilalți membri ai speciei sale); despre firea să aspră de pustnic
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
Ana-Stanca Tabarasi Peisajele sălbatice, neatinse de mâna omului, și-au dobândit cu adevărat valoarea simbolică în romantism: cele două tipuri dominante fiind natura montană ("creierii munților") și parcul baroc căzut în paragină. Mai ales acest din urmă topos a făcut obiectul unei controverse dezvoltate
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
față de regulile clasiciste, exaltarea libertății și a spontaneității naturii sunt semnul unei revoluții estetice îndatorată mai ales scriitorilor secolului al XVII-lea (Bacon, Milton, Temple, câțiva poeți minori). în 1709, Shaftesbury a fost primul care declara, fără echivoc, superioritatea naturii sălbatice față de "neautenticitatea formală a grădinilor princiare": natura nu trebuie tunsă și torturată de om după metode raționale, ba e chiar un sacrilegiu să faci din ea victima teoriilor omenești. Shaftesbury mai interpreta grădina franceză și ca pe o întruchipare a
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Dumnezeu, susținând dezvoltarea firească a plantei, cu lipsa-i de simetrie. Nu e de mirare că și demoazela Agăpița sfârșește prin a ceda sentimentelor ce o îndeamnă spre un june amant - confirmare a teoriei lui Shepard (1967), după care natura sălbatică e un simbol al sexualității (greu de domolit prin reguli și limitări). De altfel, Negruzzi îl pomenește, tot ironic, pe Rousseau și în Scrisoarea V (Iepurărie): "sfintele sale percepte" devin motivația "filosofică" a unui personaj pentru a nu se bate
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat într-o viziune expresionistă, descrierile voluptuoase, minuția detaliilor tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
ale stărilor de normalitate, în vremuri tulburi, în lumi precare, sub orizonturi apăsătoare și încețoșate. în astfel de vremuri, sub semnul acestor ostilități, în lumea arogantă a fiarelor învechite, a minților împuținate, a sufletelor carbonizate și a unor adversități dezlănțuite sălbatic și-a început Ștefan Drăghici, cu mai puțin de patru ani în urmă, utopica, dar și irezistibila sa construcție. într-un spațiu arid ca acela al Călărașilor, pustiit de spiritul malefic al Combinatului siderurgic, bastard al unor minți irigate cu
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica torționarului este sălbatică: tăcerea obstinată a victimei va fi pedepsită printr-o castrare de cuvinte, oficiată de pedepsitorul autorizat. Uneori, victima este chinuită într-atât, încât își pierde vorbirea, din pricina șocului nervos și fizic. Dacă va mai comunica, totuși, ea o va mai
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol atît de nefast în istoria artei și care mai face încă victime și încă mai posedă altare. De-sacralizarea este, în ultimă instanță, redevabilă acutizării homo-centrismului
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete sălbatice își împingeau căpșoarele printre mormintele din cimitirul de lîngă casa noastră. Sindrofiile părinților noștri erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu carte din Ohio. Deși trudeau la slujbe și se luptau cu
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
intransigența și grandilocvența. Mulți compozitori "descurcăreți" își pun nevolnicia la adăpost grație obrăzniciei. Dacă îi iei din scurt ori îi repezi puțin vor păți ceva asemănător cu ceea ce se întîmplă balonului împuns cu acul. Iar dacă ar avea instinctul animalelor sălbatice, odată înțepați, nu s-ar mai reîntoarce la "descurcăreala" și neputința lor originare. Din păcate, s-au dus acele timpuri cînd, din bună-cuviință, compozitorii tăceau în privința a ceea ce nu știau și, din iscusință, erau reținuți în ceea ce spuneau. Mai nou
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
din Dante cuprinzând comparația cu un croitor care aguzza gli occhi pentru a coase ceva, adică privește printre pleoapele aproape alipite; ce imagine energică pentru supraveghetorii care nu te vor scăpa din ochi! în urma lor și pe-mprejur Cazaci, bașchiri sălbatici, Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Edgar Papu) de erotism între elementele naturii (criticul a celebrat, acum 35 de ani, uniunea "între Poetul bărbat, Eminescu, și Natura femeie" ). în viziunea antropomorfică a lui Vasile Alecsandri, bărbatul și femeia sunt amândoi de ordin stihial: Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
POARTĂ ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]