809 matches
-
241, 281, 285 A fost prietenul meu (1961) 111, 115 A trăi pentru a trăi (Vivre pour vivre) (1967) 180 A unsprezecea poruncă (1991) 240 Acasă (1985) 234, 246 Accident (1976) 196 Acordați circumstanțe atenuante? (1984) 234, 243-244 Actorul și sălbaticii (1975) 108 Adio, dragă Nela (1972) 198, 263 Aelita (1924) 48-49 Agentul straniu (1974) 192, 194 Al treilea salt mortal (1980) 192 Alarmă în munți (1955) 61, 68, 72, 91-92 Aleksandr Nevski (1938) 199 Alexandra și infernul (1975) 192-193 Alo
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
era considerat “ normal “ și față de care se manifestă o tendință de distanțare, de excludere din viața socială. Istoria științifică a autismului se poate considera că începe cu relatarea unui caz celebru de către doctoral Itard, în 1799. Este vorba despre Victor, “ sălbaticul din Aveyron “. Observațiile făcute de doctorul Itard în legătură cu simptomele pe care Victor le prezenta, cu un secol si jumătate înainte de descrierea autismului de către Kanner sunt o dovadă a asemănării dintre cazul acestui copil “ sălbatic “ din Aveyron și ceea ce știința a
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
să știi că nu ai voie să faci asta!” * Oferirea de soluții: ”Eu în locul tău m-aș apuca de lucru.” * Critica, blamarea, acuzarea: ”Tu ești întotdeauna cel care face gălăgie”; „Ești prost crescut!” * Ridiculizarea, utilizarea de clișee: „Vă comportați ca sălbaticii!” * Interpretarea, analiza, diagnosticare: Faci asta numai ca să atragi atenția!”; „Ai probleme psihice!” Atitudinea de superioritate determină formarea unor relații defectuoase în comunicare și încurajează dezvoltarea conflictelor. Cadrul didactic nu trebuie să adopte o atitudine de neutralitate față de elevi, ci să
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
de mijloace, de profituri, de legea cererii și a ofertei, de vânzare, de cumpărare, de credit, preț, salariu, capital etc. După descoperirea, în diverse locuri din lume, a unor ceremonii spectaculoase care provocau distribuiri și distrugeri masive de bunuri, imaginea "sălbaticului" constrâns de simpla supraviețuire se deteriora. Franz Boas în 1909, Bronislaw Malonowski în 1922 și Marcel Mauss în 1924 inaugurau o teorie a schimburilor și a darului, care modifica în mod considerabil modalitatea de înțelegere a economiilor "primitive". Ne dăm
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Era nespus de ascultător, fidel stăpânului, supus oamenilor inofensivi și avea o sete de viață infinită. Deși neantrenat cât a fost pui, răspundea la cel mai mic semn din cap al stăpânului, iar când era asmuțit devenea necruțător ca un sălbatic. S-a acordat deosebită importanță Împerecherii cu acest câine, căutându-și cățele cu o mare variabilitate a caracterelor, care să Întrunească toate variațiile de tipuri ce se creșteau, din care se spera să se obțină un tip similar cu a
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
Această identificare intimă nu se mai produce Într-o stare socială În care domnesc rațiunea și inegalitatea dintre oameni. În starea naturală, mila și compasiunea au meritul remarcabil de a permite o legătură Între aceștia, păstrând În același timp interioritatea sălbaticului. Căci sălbaticul, subliniază Rousseau, „trăiește În el Însuși”, pe când „omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna În afara propriei persoane” (ibidem, p. 329). Acest prim sentiment uman, cel al milei, este un „sentiment care, moderând În interiorul fiecărui individ acțiunea amorului propriu, contribuie la conservarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intimă nu se mai produce Într-o stare socială În care domnesc rațiunea și inegalitatea dintre oameni. În starea naturală, mila și compasiunea au meritul remarcabil de a permite o legătură Între aceștia, păstrând În același timp interioritatea sălbaticului. Căci sălbaticul, subliniază Rousseau, „trăiește În el Însuși”, pe când „omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna În afara propriei persoane” (ibidem, p. 329). Acest prim sentiment uman, cel al milei, este un „sentiment care, moderând În interiorul fiecărui individ acțiunea amorului propriu, contribuie la conservarea naturală a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creștinismul a organizat și creat o legătură „non-relațională” care va deveni forma de acosmism a popoarelor paria. Or, foarte ciudat, analiza omului modern „aruncat În el Însuși” pe care ne-o propune Arendt seamănă aproape cuvânt cu cuvânt cu descrierea sălbaticului de către Rousseau În Discurs asupra originii inegalității Între oameni: „Sălbaticul trăiește În el Însuși, pe când omul sociabil ștrăieșteț Întotdeauna În afara propriei persoane”. Diferența absolută este Însă aceea că Rousseau consideră faptul de a trăi În sine Însuși un ideal de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu aproapele, sub forma milei și compasiunii, nu produce decât o reflectare de sine. Atunci când interioritatea compătimitoare se transformă În doctrină politică, ea devine cerc de fier al terorii din care nu se mai poate ieși, căci În acest cerc, sălbaticul, adică omul modern, continuă să trăiască În sine Însuși. Interioritatea inimii este echivalentă cu nelimitarea sa sau cu o logică a ambivalenței. Astfel, compasiunea, care este un sentiment pozitiv, devine cruzime atunci când se dezvăluie În legătură cu nefericiții În general. Deasemenea, atunci când
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a populației dominante Peul. Numele prin care se autodesemnează un grup (Inuit, Bantu = oamenii) poate fi diferit de acela, peiorativ, prin care Îl desemnează vecinii. Pentru un tonkinez, cuvântul moi, folosit pentru a desemna membrii unor minorități din Vietnam, semnifică „sălbaticul”. Anumite etnii sunt grupări formate pentru nevoile administrației coloniale (populația Bété din Coasta de Fildeș). Altele și-au reconstituit unitatea după cuceriri, migrări, federalizări sau alianțe. De asemenea, un teritoriu poate fi Împărțit de mai multe etnii (cazul deja generalizat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu excepția ă menționată deja ă a speciilor animale, este o operațiune judecată În registrul peiorativ aproape pretutindeni În lume, până foarte de curând. Un metis (o metisă) aparținând speciei umane este o ființă Între două lumi, mai mult decât un sălbatic propriu-zis, dar nu chiar cu totul om civilizat. Însă, În epoca la care ne referim, nu era vorba decât despre amestecurile de „rase”. Produsul relației dintre, de pildă, un german și o franțuzoaică nu ar fi fost considerat metis, chiar dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
toate culturile trebuie tratate la fel și nu se mai poate pune problema, așa cum se Întâmpla În epoca imperiilor coloniale (sau, În cadrul unei societăți imperialiste, pe vremea stratificărilor considerate „naturale”), ierarhizării lor, de la cea mai „primitivă” (sau „arhaică”), cea a sălbaticilor, la cea mai perfecționată, cea a civilizaților din clasa dominantă. Ceea ce numim cultura unei societăți date, la un moment dat și Într-un spațiu determinat, rezultă din juxtapunerea unor culturi diverse, unele cu rădăcini vechi (cultura „burgheză”, culturile populare tradiționale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
șacali, hoitari de toate soiurile, câini, lilieci, Fiara, monștri, pești veninoși, sticleți, mercenari și alți soldați” (ibidem, p. 96). Reprezentările peiorative ale cititorului, sensibilizat până atunci la tezele eurocentrismului, care prezentau Africa drept un continent locuit de animale și de sălbatici și bântuit de friguri, au fost modificate de o argumentație care scotea În evidență scopurile reale ale colonizării și reliefa valorile civilizației africane pe baza studiilor etnologice, a mărturiilor, a povestirilor și a realizărilor tot mai des Întâlnite chiar și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semenii mei, apropiații mei etc.) În reprezentant al Omului, În opoziție cu toți ceilalți „non-Noi”, este atitudinea clasică definită ca etnocentristă. Ea Înseamnă să stabilești o distincție fundamentală Între două categorii opuse și de valoare inegală: „Noi, civilizații” versus „Ei, sălbaticii”, În care recunoaștem opoziția Între cultură și natură (barbarie, primitivism). Dar clivajul „oameni/sălbatici” este tocmai o moștenire a gândirii sălbatice, așa cum a sugerat Claude Lévi-Strauss În Race et histoire: „Această atitudine a gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
non-Noi”, este atitudinea clasică definită ca etnocentristă. Ea Înseamnă să stabilești o distincție fundamentală Între două categorii opuse și de valoare inegală: „Noi, civilizații” versus „Ei, sălbaticii”, În care recunoaștem opoziția Între cultură și natură (barbarie, primitivism). Dar clivajul „oameni/sălbatici” este tocmai o moștenire a gândirii sălbatice, așa cum a sugerat Claude Lévi-Strauss În Race et histoire: „Această atitudine a gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) În afara umanității, este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Claude Lévi-Strauss În Race et histoire: „Această atitudine a gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) În afara umanității, este tocmai atitudinea cea mai marcantă și cea mai distinctivă a sălbaticilor Înșiși” (Lévi-Strauss, 1973, p. 383). Pe scurt, adevăratul sălbatic este cel care nu relativizează trăsăturile grupului său de apartenență, cel care nu gândește și nu poate gândi decât În sistemul său de referință. Lévi-Strauss lasă să se Înțeleagă că „acest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
gândirii, În numele căreia Îi respingem pe «sălbatici» (sau pe toți cei pe care vrem să-i considerăm ca atare) În afara umanității, este tocmai atitudinea cea mai marcantă și cea mai distinctivă a sălbaticilor Înșiși” (Lévi-Strauss, 1973, p. 383). Pe scurt, adevăratul sălbatic este cel care nu relativizează trăsăturile grupului său de apartenență, cel care nu gândește și nu poate gândi decât În sistemul său de referință. Lévi-Strauss lasă să se Înțeleagă că „acest punct de vedere naiv, dar adânc Înrădăcinat la majoritatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aerul unei petreceri cu Chivuțe și manele. Dincolo de acest tablou de fapt divers televizat se ascunde o realitate cumplită: tot ce a mai rămas din spațiile verzi ale Bucureștiului este distrus sistematic, cu bună știință, de o manieră criminală, așa cum sălbaticii din Sahara pustiesc ultimele oaze și apoi se întreabă dacă mai au unde să pască oaia și capra ce le asigură subzistența. Acest oraș mizerabil, Bucureștiul, va pieri prin sufocare. Iar cei ce sunt responsabili vor fugi primii în fața dezastrului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pregnanța, deoarece el este și nu este astfel - prezent -, spre deosebire de Puck al lui Shakespeare, el nu apare la ordinul „ducelui”, ci, se pare, e un spirit liber și libertin, apt de cele mai năstrușnice gânduri, lipsit de pudoare ca un sălbatic ce ascultă de legi, necunoscute nouă, ale cutumelor tiranice, ale tribului său pierdut undeva În jungla amazoniană... Va muri odată cu noi?!... Și dacă, În căpățâna noastră tăiată, rostogolită de pe un butuc vizibil sau nu, vor mai „curge” Încă gânduri sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a fost primum-ul movens al acestuia: „cum de a fost posibil totul, când putea să fie nimic?”. „Nimicul” pentru mine și azi e un concept pentru care trebuie să fac un efort de abstractizare, așa cum trebuie să o facă un sălbatic căruia i se inculcă, În aritmetica elementară, cifra 0. Sau categoria „infinitului”, evident, un concept strict speculativ, care Își păstrează pentru mine „aerul ușor exotic”, deoarece la matematici am fost mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ogoare cu pădure în șes, deplasare în coloană, tot nordul județului pulsează pe segmentul de șosea, aproape de reședință, un sfert, a treia parte din autoturisme numere de țări cu import de muncitori, Spania-Italia, cîte o Franță, Germanie, INTERVENȚIE ÎN TEXT Sălbaticii Franței împușcă, la Paris, 15 noiembrie 2005 în presă, pe muncitorul Ilie Florin Moiș, 21 ani, din Moișeni, comuna Certeze, județul Satu Mare și îl lasă să moară la spital, după patru ore de zăcut în sînge, sanitarii ei. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
steagul orașului sub cel al țării, însemnele naționale de vînt, buză de mare pe spatele mlaștinii-herghelie, pastel în răbufnirea verde tinerește, păduricea și cerul urnind acea culoare pe mare, Neptun Haltă km 260+700 temelii de case în fond forestier, sălbaticii nu sînt cei din pădure, brădet, coniferele pe fond de valuri, ce și-a dorit Eminescu, plajă pe umbra lor, cărarea jos în zbaterea apei, promontoriul de luturi prăpăstioase, dungi de loess, Tuzla Costinești drum comunal în lucru, schitul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
grecilor fusese determinată de aceste relații. Poporul grec era influențat de "tabloul inferiorității și al înapoierii bulgarilor. Seduși de propria lor oratorie, majoritatea grecilor nu puteau înțelege cum era posibil ca Europa civilizată să-i privească cu simpatie pe acești "sălbatici"."6 În noiembrie 1885, cînd Serbia a intrat în război, în Grecia era un entuziasm extraordinar pentru o acțiune similară. Compensația dorită era restul Epirului, adică ținuturi locuite de foarte mulți albanezi. Aflat atunci la putere, Deligiannis a mobilizat armata
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
patra secțiune de film, "Momente în evoluția genurilor cinematografice", s-au proiectat: Răutăciosul adolescent (Gheorghe Vitanidis), Love story, Diligența (John Ford), Anonimul venețian (Enrico Maria Salerno), La nord prin nord-vest și Păsările (Alfred Hitchcock), Luminile rampei (Charles Chaplin), Actorul și sălbaticii (Manole Marcus), O lume nebună, nebună, nebună (Stanley Kramer). S. B.: Și această secțiune a fost foarte consistentă. D. T.: În fine, ca să ne scoatem totuși și cu o secțiune ancorată în realitatea politică, am mai inventat una cu Cornel
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a părților relevante ale acestora și la rostirea oracolelor. Accesul lui Constantin la putere a tulburat lumea păgână. Atunci, lucrările au fost întrerupte. Dar accederea la tron a lui Iulian Apostatul a provocat o reacție oribilă. Populația nemulțumită alerga ca sălbaticii asupra comunităților creștine: virgine, tineri și chiar oameni în vârstă au fost martirizați. Theodosius cel Mare a pus capăt domniei lui Baal și voluptosului partener Astarte. El a construit cu pietre de la monumente ale păgânilor o biserică creștină într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]