2,533 matches
-
înălțătoarea muncă de edificare a celei mai bune, mai drepte și mai umane orânduiri din lume, pe pământul scump și drag al patriei noastre, Republica Populară Română, alături de maaarea Uniune Sovietică, patria socialismului biruitor!... trâmbiță vioi activistul Ilici Vasile și, săltând de pe scaun, îi apucă lui Stelian mâna și i-o scutură îndelung, ca într-o adunare festivă cu activul de partid. Ceva mai târziu, după plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
place s-o facă pe eroul, dar la ce bun?... Crede că tot ce zboară se mănâncă. Eu am vrut să-l fac să se răzgândească, dar degeaba... Că nu mai putea Gheorghiu-Jeg de Pătrășcanu ăla al lui!... L-au săltat și i-au făcut vânt în doi timpi și trei mișcări... Nici să-și ia rămas bun de la soră-sa n-a mai apucat, nechibzuitul!... Așa-s italienii, conchise Stelian. Pe la Vocea Americii ce se mai aude?... Ticu își goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l pe obraji ca un bun părinte. Ce mai faci? A venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pragul ușii de la intrare și începând să bată cu palma pragul. Înțelegând ce voia copilul, maica Agripina se ridică de la masă și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o vacă de muls cum vă-nchipuiți voi, ăstia micii de la raion, că dacă dați cu banii statului în baltă, vă bag pe toți la pușcărie, de nu vă vedeți, băăă!... Virgil vru să spună și el ceva, dar celălalt săltă de pe scaun roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vedeau înșiruite și deschise actele constatative, precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de prune, văzând că Stelian terminase cu lucrul, se săltă de pe scaun și sughiță din fundul rărunchilor: Domn șef..., mormăi el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat și cooperatist, salvând avutul poporului de furt și de risipă... Să ne trăiești, tovarășe Dumitrescu!... sfârși activistul, lovit din nou de amnezie, și săltându-se încă o dată peste masă îi scutură îndelung mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
șoptind foarte încet: "...din pricina căreia tu ai uitat de mine". Nu e adevărat! negă el cu vehemență. N-am nici o prietenă... Dacă aș fi avut, ți-aș fi spus demult! Ce-ai spus, maică?... Aud?... tresări baba din patul vecin, săltându-și capul de pe pernă, ca să-l poată vedea și auzi mai bine. Stai liniștită, mamă, o îndemnă femeia între două vârste, așezându-i mai bine căpătâiul și ajutând-o să se așeze la loc. Bătrâna mai îndrugă ceva și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drept Marius și Robert, le oferiră musafirilor, dintr-un termos, cafea gata făcută și le turnară în niște cești o palincă tare, care făcea toți banii, apoi se așezară și ei pe jos, alături de ceilalți. Noroc, fraților! le ură Tase, săltându-și ceașca în aer și golind-o dintr-o răsuflare, ca un băutor experimentat. Fața i se înroși ca focul, dar se ținu tare. A fost ideea lui Marius să ne adunăm aici, fiindcă trebuie să hotărâm ce facem...Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
săculeț cu semințe negre, mărunte, prismatice : semințe de varză pe care trebuia să o cultive "celula" noastră pentru alți deținuți. Urgențele: un acoperiș de-asupra capetelor și un minimum de alimente erau asigurate. Despre bărbați și cei doi băieți mai săltați în vârstă duși la pescuit pe Obi, nu se sufla o vorbă. Simțeam din tăceri, din priviri, din fraze întrerupte și mai ales din timpul lung în care rămâneau toate patru tovarășe ale mele îngenuncheate în fața unicei iconițe ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că bebelușul are un fel de mugurel ca un sparanghel de pădure cu care face pipi. Marina Pavlova mi-a spus că este normal, doar este băiat. Atunci am simțit ceva ca și in primavară in pădure când m-a săltat Vasili în brațe. O s-o iscodesc mai mult pe mama despre lucrurile astea ciudate pe care le simt... Iată însă și două foi lipite între ele pe care Dora le detașează cu mare atenție. Martie 1954 tot la Bolnița jenșcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste ai revărsat tu asupra casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lângă No 11, cu lumânări aprinse în mână. Pălăriosul șef devine iar nervos. Burtă Multă se dă mare: "Ce-i cu voi aici? Cum vă permiteți să?..." Nu-i răspunde nimeni. Cineva, de la blocul vecin, strigă de sus: "Bă, îl săltați chiar și mort pe Onuț?"... Apoi se tot aude... Nenorociții dracului!!!!... Onuț, să nu le mărturisești nimic nici măcar mort, ha, ha, ha, ha!.... Bă, v-a tras clapa Onuț!... Unii strigă ca pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vegetate, explică Matei. Cu atâtea teorii despre cum să mâncăm, deja m-a cuprins foamea, spune Cecilia. Ai dreptate, draga mea, ar trebui să mergem să mâncăm, îi îndemnă Matei. Se ridică de pe pătură, o cuprinde pe Cecilia cu brațele săltând-o fără să-i spună, lipind-o de pieptul lui. Ah!m-ai speriat, m-ai ridicat prin surprindere. —Acesta-i farmecul, ceea ce am și vrut. Să nu mai procedezi așa! Dacă făceam un șoc? îl întrebă Cecilia, cuprinsă de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu tine aici, acum, dar de uitat n-am uitat. — Ce să fac ca să uiți? —Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el în mână, îi spune Matei referindu-se la lănțișor. Vino puțin lângă mine. Apropiindu-se îi ia lănțișorul încheindu-l la spate, sărutând-o pe gât în timp ce ea se întoarce și-l îmbrățișează. Așezându-se pe un scaun, o saltă pe genunchii lui și stau de vorbă ore întregi fără să le pese de somn, ori de oboseală. Cel care a avut mai multe vești a fost Matei care i-a spus atâtea și atâtea despre ai ei, în special
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aducea cărți de citit, o întreba despre Aurel, despre planurile care le are cu el. — Într-o bună dimineață a încercat să se ridice în fund, cum învățase de la o vreme, punându-și palmele sub șolduri în poziția orizontală și săltându-și încet trunchiul. În mișcarea ei plapoma i-a alunecat și ea a simțit puțin, foarte puțin această alunecare pe unul din picioare. Și-a pipăit picioarele. Pe piciorul stâng a simțit atingerea, pe piciorul drept nu. —Simt piciorul! Simt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stării de tensiune ce se crease. După ce-au mâncat, Matei s-a apropiat de Cecilia. —Ze-ai mai liniștit? a mângâiat-o pe păr. —Iartă-mă c-am strigat la tine, dar nu mă mai pot controla. Te-nțeleg, a săltat-o pe genunchii lui. Nu este ușor să ai grijă de doi copii mici și mă-ngrozesc că nu mă vei mai iubi atât de mult ca până acum. —Vă iubesc la fel de mult pe toți trei. Dacă nu v-aș
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
accentele diabetice ale expozeului?, n. m.) al dimineții, îmbălsămat de mirosul florilor sălbatice și de acel parfum răcoros al frunzelor de curând crescute, răspândea peste tot o suflare învitătoare; păsărelile (ah, iarăși diminutivele care îl excedau pe Maiorescu, n. m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime care inspiră în inima omului și melancolie, și plăcere (liber la batiste, vă rog, n. m.)". În ambele extrase, prezența umană este mai mult sau mai puțin implicată (firește, ca insolit recipient
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
facă de mâncare și să-i ia rufele la spălat, apoi își făcuse un ibric mare de cafea și rămăsese un timp, cu cana de cafea în mână, lângă fereastră, uitându-se afară, spre cerul în aparență gol, cu gândurile săltându-i aiurea între prezentul cenușiu, trecutul cu amintiri amestecate și viitorul indefinit. Fusese și el vreodată un om mulțumit de soarta sa? Avusese și el parte de dragostea unei femei? Se bucurase de stimă din partea colegilor din redacția ziarului unde
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai repetă încă de două ori apelul, dar Arm nu-l mai auzi, fiindcă legătura se întrerupsese deja. Stai, stai..., zise din nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai degrabă veselă decât tristă, parcă amuzat de toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fi trebuit să se lupte pentru asta. O întâmpină cu un zâmbet bienvoitor pe chip, pentru ca ea să nu creadă cumva că i-ar fi trecut prin minte să abandoneze lupta. Ferit-a sfântul. Mergea abia sprijinindu-se în baston, săltând lejer picioarele și îndoindu-le din articulații precum buclucașul Pinocchio după ce ieșise la iveală din bucata de lemn cioplită cu iscusință de meșterul Gepetto. Arm îl privea cu sprâncenele ușor ridicate. Sărutându-i mâna delicată și îndemnând-o să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care le chemau pe călugărițe la vecernie. După o îndelungată tăcere, Bart se săltă într-un cot de pe cele două pături de lână albastră întinse peste iarbă, apoi se ridică mai mult și își trecu încet degetele prin părul lung, care îi dădea, mai mult ca în alte dăți, un aer de pierde-vară, de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
buimacă. Oamenii și-ar fi adus aminte multă vreme de Donna Iulia cea smintită și de Vânătorul cel mincinos. Ce-ar mai fi fost! Când Vânătorul nu s-a mai zărit, Donna Iulia a ieșit în curte și s-a săltat nițel pe gard. Apoi a coborât și a ieșit pe stradă. Nu era departe, ar fi putut să îl ajungă. Îi vedea puștile, amândouă pe umărul stâng, pe cel drept purta un sac albastru. Pășea întins; nu răspundea nimănui; privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]