4,146 matches
-
pentru a-i distrage atenția de la femeie. — Antilia ți-a cerut medicamentul acela al dumitale? Spițerul izbucni În râs. Părea să fi redevenit, dintr-o dată, petrecărețul din tavernă. — Se numește chandu... Oh, nu, nimic atât de grav. Căuta doar un săpun de calitate, care să Îi priască pentru frumusețea pielii. Dar, cine știe, poate că pentru o femeie ocrotirea propriei frumuseți e o sursă supremă de durere... Dante continua să privească În jur. Nimic din ceea ce Îi spunea Teofilo nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sinteza în istorie: niciodată nu poți ști ce-ai lăsat pe dinafară. — în aceste condiții... începu Metodiu. — în aceste condiții, propun să mai așteptăm - îl întrerupse pan Bijinski. în scurt timp, fata va primi o educație aleasă, o lenjerie curată, săpun, două mici haltere, un ponei, mă rog, tot ce trebuie. Am adus și dinții - zise Metodiu, scoțând săculețul. — Excelent! - făcu Bijinski. Mi-am dat seama imediat că sunteți oameni de înțeles. Episodul 122 IOVĂNUȚ REDIVIVUS Cetitoriul acestui îndelungat și - nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până în secolul al XVII-lea (acesta fiind prezentul istorisirii noastreî. „Casnic” însemna la Veneția că, dacă țineai neapărat, puteai să și trebăluiești pe lângă casa sau canalul tău. De altminteri, multe femei venețiene știau mânui ca nimeni altul acul, andreaua, ghergheful, săpunul și celebrele lor oglinzi. Nu trebuie să ai multă imaginație ca să-ți dai seama că unde sunt olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba femeilor. Nu e de mirare astfel că mâncărurilor venețiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când am vrut s-o scot, se făcuse ferfeniță. De data aceasta, cel derutat era italianul, ce dădu din cap ca și când ar fi făcut un efort imens ca să asimileze cele auzite. — Nu e vorba de spălat bani cu apă și săpun, îngăimă în cele din urmă. Este vorba de „albit“ sume mari de bani. — Cum ai spus? „Albit“? — Exact. — Și de ce vrea tatăl tău să albească banii? Fiecare bancnotă are o culoare și chiar o mărime diferită, în funcție de valoarea sa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în seamă. — M-au împuternicit să-ți ofer un milion de franci ca să uiți de toată afacerea asta. — N-am auzit niciodată spunându-se că memoria ar fi de vânzare. Memoria îi însoțește pe oameni până la mormânt și nu există săpun, oricât de scump ar fi el, care să poată spăla amintirile. Este doar un fel de a spune... - explică pilotul. Îți dai seama de ceea ce poți face cu un milion de franci? — Desigur!... Să trăiesc tot restul vieții mele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
NORA IUGA SĂPUNUL LUI LEOPOLD BLOOM roman Partea Întîi ÎMI PLACE UNEORI SĂ DAU LA O PARTE PERDELELE și să privesc pătratul de oraș perfect delimitat de marginile ferestrei Închise. Prima senzație este invariabil aceeași: un ecran de televizor pe care apar siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În jurul unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei epave. Își caută armata. Mănîncă puțin. E slab ca un adolescent. Din piatră În piatră bărbatul se cațără pe femeie. Din piatră În piatră se trece Rubiconul. Am plecat să cumpăr unt. M-am răsgîndit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să găsești un țap ispășitor, un canal de scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega mea cu păr blond de cea mai ariană calitate caută bibelouri chinezești și stampe japoneze „ce să fac, sînt o estetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurgere pentru umorile rele - catarsisul istoriei. Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega mea cu păr blond de cea mai ariană calitate caută bibelouri chinezești și stampe japoneze „ce să fac, sînt o estetă, zice, vreau să fie neapărat foarte vechi și autentice“. În altă situație: „...Dacă Îmi scade contul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu-ți arăt pînă nu ghicești. Păi, de unde vreți să știu. — Zii cevașilea. Un pachet de unt. — Ai vrea dumneata. Nu-i de-aci e de peste hotare. Cum adică nu-i de aici. A, iar ceva de la nepoata dumitale. Un săpun. — Ts, n-ai ghicit, nu-i de spălat. — Agrafe de păr. — Ei, agrafe, altceva. — Zău, doamna Oprișan, nu-ți mai bate joc de mine. Vrei să-mi arăți, bine, nu, scutește-mă. Da repede te mai aprinzi, vecină. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni nu va mai ști dacă amprenta aceea murdară pe peretele camerei de baie a fost lăsată de mîna bunicului Leon sau a tatălui sau a mamei sau de mîna unui străin. Și cu cărțile e la fel. De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul și din Malcom Lowry de ce Nux Vomica, și din Gabriela Adameșteanu, de ce ochii pisicii cocoțată În copac, și din Țoiu, de ce rezistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu o grămadă de lucruri pe care le știe orice fetișcană. Trebuie să se ivească un prilej ca acum - o internare În spital, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari cu ciocul de lemn, te ridică deasupra lacului Într-un balon de săpun. „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu...“ și așa mai departe. „Știți, doamna Nora, Ion Stoian, trebuie să-l cunoașteți...“ - mă gîndesc o clipă; cine, scriitorul sau celălalt, cîntărețul de operă? „Nu, ăla din C.C., cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de a alege nu este decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil - azi sîntem În 25 aprilie, se Împlinesc exact șapte luni de cînd scriu la această carte și de cînd mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din uter fătul la asemenea depărtare? Chipul nu i-l mai văd, vocea nu i-o mai aud. Urcă un munte preocupat și Îndîrjit. E cu spatele la mine. Aprig ca toți tinerii, nu știe că i-am pus În buzunar un săpun parfumat care se moaie la căldura corpului său. Și luptele, brațul care lovește și brațul care se apără. Uneori cruzimea Îl doare mai rău pe cel ce o săvîrșește decît pe cel ce o suportă. CÎte bariere, cîte case cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O Întîmplare ca o ecuație simplă cu două necunoscute după care se pune semnul egalității și apoi urmează misteriosul imprevizibil. Și deodată fără nici o explicație apare imaginea cu o fetiță Într-un șorțuleț negru, În curtea mînăstirii, mușcînd dintr-un săpun roz. Aș vrea să alung această halucinație, apa ei tulbure care tinde să mă acopere cu un somn ce nu-i al meu... veți sări desigur peste aceste elucubrații. Ele nu sînt Întâmplările nimănui, doar niște vești răzlețe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune imaginea unui săpun care se agață cu Încăpățînare de numele și de vîrsta mea de acum. Ei bine, domnule Poldi, cum Îți permiți o asemenea Îndrăzneală noapte de noapte această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]