1,039 matches
-
acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu - așa că trec mai departe: - Dar las’, că, ’ncetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că se poate ajunge și la o mie. Dar șansele să fi prins sunt atât de mici, Încât toată lumea Își asumă riscul și bate În lemn. N-am mai auzit să fie cineva care să fi avut necazuri până acum. Săraca Lesley, ce ghinion. Abia a Început să lucreze aici. Încă nu-mi picase fisa. Lou scutură din cap. — N-are a face norocul aici, Sam. E mai mult vorba că s-a Încurcat cu prietenul Lindei. M-am uitat țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
acasă? — Mă simțeam singură printre ai mei, fără mamă. Nu mai plânge, draga mea, îi sărută obrajii scăldați în lacrimi. Așa m-au găsit țiganii, m-au dus în șatră, am trăit în cort, am cerșit... — Să cerșești împreună cu țiganii! Săraca de tine, o îmbrățișa Cezar. — Ei s-au purtat foarte frumos. Mi-a dăruit și salba cu galbeni. M-au iubit ca pe copilul lor, de aceea au venit și la concert. Țin foarte mult la ei. acum înțelegi legătura
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și ai un ginere pe cinste, mai este loc de necazuri, caută să-l înveselească Virgil. Voi nu știți câte au trecut peste mine. — Apropo! Am auzit că soția ta de a doua este bolnavă. Este internată într-un ospiciu. — Săraca! Îmi pare rău. N-ai mai ținut legătura cu noi. Nu ne-ai mai spus nimic. — De unde să știu unde să vă anunț.Auzisem că v-ați mutat în alt oraș. — Este adevărat că și noi cu atâta lucru și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret. Fata de care m-am îndrăgostit este cea mai frumoasă din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Oare o fi ajuns, totuși, Corsicanul, la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu de față! Hai la tata, Cocuțo! Hai...! o îmbie Vierme. S-avem nițică milă și de ea săraca, ia priviți ce se mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai grea de-abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropiat de capul doamnei, și stând aplecată, să fiu mai aproape de ea, i-am comandat: „Nu vă lăsați, respirați adânc!” Am repetat continuu această comandă. Timpul trecea, coborau colegii din autocar să vadă de ce nu mai venim și o compătimeau: „Săraca de tine, EĂ!”. După circa jumătate de oră sau mai mult (timp în care noi, cele trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o continuu), doamna și-a revenit. A deschis ochii, ne-a zâmbit, ne-a mulțumit. S-a ridicat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
delirat vreun sfert de oră despre cât de mult o iubesc. Repetai întruna ca un țicnit: "Ești totul pentru mine... ești totul pentru mine!" Erai mai palid decât Mortul. Nu mai puteam să ne înțelegem cu tine. O asaltaseși pe săraca Gina, adică pe dracu' săraca, scorpia dracului, care-a încercat să-ți spună ceva cu delicatețe, dar tu nu ascultai nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei capete, șase ochi rotunzi se înghesuiau să privească stelele. Apoi coboram în hrubele noastre. Foarte, foarte rar ieșeam din casă. Nu aveam prietene, și părinții mei erau foarte retrași. Mama, săraca, ieșea doar după cumpărături, iar tata doar până la slujba lui misterioasă, de unde ne veneau banii. Când se hotărau să mă scoată la plimbare eram fericită. N-o să uit niciodată când am fost cu tata la Orășelul Copiilor, în Piața Națiunii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de fotbal cu nasturi și a plecat iar la prietenii lui. Săraca mătușă-mea nu prea avea timp să se ocupe de noi, croitoria îi mânca zilele. Iar tata avea să vină să mă vadă abia poimâine, când era zi de vizită la spital. Mă lua și pe mine la mama. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sufere? Atunci unde e dragostea voastră? Aș vrea să mor." ― Plângea când l-a scris și mi-a spus să ți-l dau neapărat și să-i telefonezi într-o dimineață. Nu mai e nebună acum, nu mai pare nebună. Săraca... Tăcu iarăși, o bucată de vreme, apoi oftă deodată. ― Ce ai, Khokha? îl întrebai eu. ― Ah, ce să-ți mai spun ce am când te văd pe tine cât suferi!... Vorbise emfatic, teatral, silindu-se să obțină o mască îndurerată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două ori până acum s-a interesat poliția de mine. Transportă mereu șomeuri, dincolo, în Europa. Asta ar însemna pentru mine cea mai cruntă înfrîngere; să mă expatrieze... Geurtie mi-a mai dat douăzeci de rupii; cu lacrimi în ochi, săraca. ...Răscolesc astăzi prin hârtiile mele mai vechi și dau pesce scrisoarea trimisă Maitreyiei de ziua ei de un necunoscut, împreună cu acele flori magnifice. Doresc nebunește să știu ce scrie acolo și, cum bengaleza mea e acum foarte incertă, mă rog
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la coadă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar avea, uite-o ce se mai dă acu de ceasu morții să mă împace... Atâta că nu mai zice nimic de cinzeci de leii ăia. Poate când o fi gata cafelile, poate-atunci să-i vie și gându-ăl bun. Ei, săraca Ivona !... Zurlie, zurlie, da uite-o cum vine cu ceștile de cafea, puse pe tavă, ca la musafiri... Ba încă a mai scos, ea știe de unde, pișcoturi ! Lasă, madam Ivona, lasă ! Lasă că viu io, nu mai urca tot dumneata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țineți, că nici pentru ea, nici pentru dumneata asta nu poți să zici că mai e viață ! i-am zis lu madam Ioaniu. Da duceți-o la v-un azil, da duceți-o undeva ! i-am zis lu madam Ioaniu. Săraca ! făcea madam Ioaniu. Săraca ! Nu mă-ndur, că ea m-a crescut ! D-apăi io-n locu ei de mult îmi luam câmpii ! O dată când am mai venit, era Leana, spălătoreasa, și ea mi-a zis că madam Ana murise, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea, nici pentru dumneata asta nu poți să zici că mai e viață ! i-am zis lu madam Ioaniu. Da duceți-o la v-un azil, da duceți-o undeva ! i-am zis lu madam Ioaniu. Săraca ! făcea madam Ioaniu. Săraca ! Nu mă-ndur, că ea m-a crescut ! D-apăi io-n locu ei de mult îmi luam câmpii ! O dată când am mai venit, era Leana, spălătoreasa, și ea mi-a zis că madam Ana murise, o îngropase, gata ! Așa că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acolo ? — Ochelarii-i caut, dar-ar dracu-n ei ! Poate i-ai uitat acasă ! Sau aici, prin bucătărie ! Și adu-ți și dumneata o ceșcuță pentru cafea ! Ei, lasă, numai o gură ! Uf, ce miros dezgustător ! De muced, de gaz ! Săraca, a avut intenție bună, dar... Din păcate, toate hainele ei miros așa, după ce pleacă trebuie să aerisesc în urmă ! Este și ea o biată bătrână, și n-a mai găsit alte soluții ca să lupte cu mizeria ! Soluția ei higienică este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o vorbă. Ei! Poate oi gusta și o gură de rachiu, da’ nu mai mult! Că ce îi mult strică”. Se vedea în miez de noapte înotând prin mocirla drumului cu capul greu de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic. Se uita la mine cu chip rugător și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă să mă așez lângă ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din complexul B. Conțin, de asemenea, fibre nedigerabile, fier, tiamină, niacină, riboflavină și proteine. Amintim dintre cereale: grâul, porumbul, orezul, ovăzul, secara, orzul, meiul, hrișca. Consumul cerealelor ajută la reducerea colesterolului și a glicemiei. Ele sunt bogate în glucide și sărace în grăsimi, reprezentând astfel un combustibil (aliment) ideal pentru mușchi. Fibrele alimentare pe care le conțin previn constipația și diverticulozele care sunt asociate cu riscul apariției cancerului de colon. Cerealele ar trebui să se regăsească la baza alimentației naturiste, reale
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
i- a zis feciorului: - Măi băiete, dragul tatii, pregătește tot ce trebuie, că mâine, în zori, ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva decât să ardă lemne, ca să ne deie nouă căldură. - Bine, tataie, am să mă duc eu la pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]