542 matches
-
am apucat atunci, dar mi-a rămas în minte de atunci încolo. Chiar așa, cum de a devenit „grătarul” o îndeletnicire națională de masă - chiar dacă acesta nu a fost ocolit niciodată nici pînă acum ? De fapt, „grătarul” înseamnă sărbătoare, iar sărbătorescul a devenit compulsiv la români - și aici nu îmi e teamă să generalizez ! Ne îmbulzim pe orice ocazie de sărbătoare, de la tot soiul de festivaluri la ziua muzeelor și de la onomastici la marile sărbători creștine. Ne pregătim cu zile înainte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Anxietatea și fuga de o supradoză de ostilitate injectată în toate fibrele societății noastre, fie că sîntem conștienți sau nu de aceste lucruri, fie că le recunoaștem în sinea noastră sau facem totul să ne autoconvingem de contrariu. Iar sărbătoarea, sărbătorescul au fost dintotdeauna antidotul ostilității, piua țipată unei realități nu tocmai prietenoase, leagănul dulce al ospitalității protectoare ; la limită, o fugă bine tem perată și legitimă de un cotidian invadator. În acest peisaj, grătarul este sărbătoarea la purtător. Îl faci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu zgomotul și mirosul furtunii. Erai Împreună cu alți băietani de o vârstă cu tine sau mai mici pe un câmp de primăvară târzie, În marginea satului. Privind Înapoi ți se părea că satul are Într-adevăr o imagine de primăvară sărbătorească. Prin spatele caselor, prin grădini și pe maidane, Înfloriseră cireșii, vișinii, prunii și chiar merii. În față era o pădure, un crâng mai degrabă, aș cum sunt pădurile de câmpie; salcâmi, stejari, plute și sălcii amestecate și izvorând de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
piațetă? Întrebă Doc Fischer. Vorbea afectat, cu un fel de extravaganță care-mi părea a fi culmea eleganței. — Păi, curcanul gratis la frații Woolf? — Ai luat parte la ceremonie. — La modul copios. — Mulți dintre confrați? — Toți. Toată echipa. — Multă veselie sărbătorească? — Nu prea. Doctorul Wilcox, aici de față, a participat și el puțin. Doctorul Wilcox Îl privi și apoi se uită la mine. Vrei să bei ceva? mă-ntrebă. — Nu, mulțumesc. — Cu plăcere, spuse doctorul Wilcox. — Horace, spuse Doc Fischer, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu zâmbește. În general, un mort care zâmbește strică caracterul sărbătoresc al înmormântării, nu? F Da. P Dumneata ai chef de vorbă și noi întârziem cu procesul - verbal care trebuie scris...Deci: numele. F Nu cunosc. P Sunteți amnezică? F Nu. Soră. P Păi, fiind și soră, ar trebui, obligatoriu, să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tot. Înseamnă că pădurile și grădinile din fotografii vor prinde viață, copii. Abia aștept să văd una ca asta, dar aproape că nu-mi vine să cred. Nici ce văd, nici ce aud. Voi auziți, prieteni? Seamănă cu o explozie sărbătorească, de artificii... Acum aud un freamăt de codru și aud păsări cântătoare... Privighetori sunt sau ciocârlii? Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ștefan se căsătorește cu Maria de Mangop, descendentă a Comnenilor, a Paleologilor și a Assanizilor. Cronicarii îi amestecă pe perși, altădată inamicii Bizanțului cu turcii, cu care se bat moldovenii. Se povestește că domnitorul împreună cu oștenii săi, după fiecare victorie, sărbătoresc și, cu ocazia reîntoarcerii la Suceava, mitropolitul și întregul cler fac o primire deosebită domnitorului. Modelul celebrat în legătură cu persoana lui Ștefan cel Mare este acela al împăratului Constantin, învingător, în 330, al rivalului său, Maxențiu. Tema este utilizată de istoriografia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Pedro Gìron, duce de Osuna, ce nu mai era pe placul Spaniei datorită unor prietenii suspecte, sosi la Napoli pe 3 iunie 1620 cardinalul Gaspare Borja y Velasco. Primirea lui în orașul a fost, ca întotdeauna la sosirea unui străin, sărbătorească și emoționantă. Comentariile erau contradictorii, unii spuneau că fusese o gravă eraore încredințându-se faptele cele mai delicate ale Imperiului unui om al Bisericii; confruntarea de păreri, impresii, presupuneri se răspândea din casă-n casă, din cârciumi în instituțiile publice
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și cetăți și ele se pleacă supuse ca în fața zeului Pan: "Puieții sunetelor se aplecau/ la trecerea Ochiului, la trecerea/ lui prin ostroave." Deși ciclul care dă titlul volumului ("Ochiul lui Zamolxe") încheagă un sens, restul poemelor trăiesc prin haina sărbătorească a cuvântului, puterea lui de a semnifica rămâne însă izolată. În poezia lui Dan Mutașcu ideea întârzie să se rostească, iar cele rostite se repetă până la epuizare. Așa de exemplu "Numerele de aur ale ochiului lui Zamolxe" și "Zamolxe ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la cișmele și-i damblagesc pe cei care vor să se răzbune, și-i lasă betejiți ca pe Grigore cel cu mâna moale. Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la anumite date. Astfel, în zilele lui de sărbătoare, la lăsata secului, satul are ecoul cel mai înalt și gerul persistă, lumea se află într-o stare de încremenire și poetul deapănă întâmplarea. "E ger, noaptea e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
patul" din fața porții, dumineca când afli ce au făcut lupii, ce a visat Gaga Rita, Țața Anica și alte vecine. Sătenii privesc sus pe deal, pe unde oamenii trec în haine de sărbătoare (lumea albă este lumea primenită în haine sărbătorești). Poemele cu aparență de cronică sunt epice și pline de mișcare și viață, ele materializează spiritul satului: "Săriți lume, țipa Leana./ Nea Dumitre, Nea Ioane,/ Duceți-va, dați fuga-n/ Vale după ăl nebun./ Ticu, Bag Samă Cazaca, Mitărănoaia, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e denumirea unei publicații avidă de senzațional. Bacovia revopsește, dacă pot spune așa, cuvîntul (reamintesc: aurora e „șofranie” la Homer, „roză”/ „trandafirie” la mai mulți autori, „roză verde” la Baudelaire, „portocalie” în cîteva dicționare), și cînd îi dă un vernis sărbătoresc („Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -”, sau: „Aurore de aur,/ Și rubin la orizont”), și cînd o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă gândesc la o societate ca cea dantescă, shelley-ană, browning-iană ori stendhal-iană, pentru cultivarea, comemorarea și împrăștierea operei eminesciene, ci la măcar un fel de „Prieteni ai ediției-monument” care să strângă fonduri și să facă propaganda trebuitoare. O asemenea carte sărbătorească ar sluji neamului nostru înmiit mai mult decât o marmură sau un bronz. Răsfoită în străinătate de mâini simțitoare la frumusețea tiparului, ea ar trezi curiozitate și simpatie pentru opera poetului și pentru poporul care-l sfințește astfel în chiar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
extremis nihilistă. Existența e văzută ca un miracol perpetuu, iar când acesta e amenințat, recursul la rădăcinile țărănești și la natura originară reușește să-i restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub semnul clipei de grație și al sărbătorescului, tensiunea lirică provenind nu din incompatibilități și dileme, ci din plenitudinea sentimentului, din împărtășirea-părtășie. Fără să așeze în cumpănă acest lirism al celebrărilor, timpul „trădător”, toamna (agent melancolizant) și „ora plecării” din satul natal adaugă un spor de gravitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
pe efort mai mult decât pe rezultat. Jimmy Connors nu a primit laude pentru că a câștigat (nici n-a reușit să o facă), ci pentru că a dat totul pentru o cauză. Capcana nr. 36tc " Capcana nr. 36" Atunci când nu-ți sărbătorești victoriiletc " Atunci când nu‑ți sărbătorești victoriile" „E doar un joc prostesc acela din care nimeni nu are de câștigat.” Thomas Fuller, mare preot la curtea regelui Carol al II-lea al Angliei Cu mai mulți ani În urmă, am lucrat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
la el din mai multe peisaje. Ici (În Doine) e vorba de „lunca Înverzită”, de „valea tăinuită”, colo ( În Lăcrimioare) de cîmpia cu „dulcea-i liniștire”. În Mărgăritarele apare „plaiul frumos”, „plaiul Îngeresc”, Într-un sonet este divinizat lacul turistic, sărbătoresc. În multe poezii pătrunde spectaculos marea cu munții spumegători de valuri, marca „vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sunt desacralizate, devenind pentru mulți dintre noi ocazii de cleveteală și destrăbălare culinară. Politicienii le vânează electoral, transformându-le în prilej de sporire a popularității. Tensiunile sociale sunt astfel dezamorsate, iar conflictele sociale amânate. Comercianții speculează apetitul românului pentru cheltuieli sărbătorești, încercând să mai compenseze ceva din pierderile provocate de criză. Televiziunile nu ratează nimic din ineditul tradițiilor și al sărbătorilor de iarnă ca prilej de creștere a ratingului. În concluzie, toată lumea profită de pe urma sfârșitului și începutului de an. Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ales a impulsurilor proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului deschide o vastă perspectivă spre viitor, Înfățișând marele eveniment al descătușării forțelor progresiste ale poporului, prin eliberarea țării de către Armata Roșie, intrarea sărbătorească a trupelor eliberatoare În București, marele meeting din piața UniversitățiiĂȘi Încă ceva: despărțirea. Despărțirea dintre foștii condamnați și internați politici, pe care anii petrecuți Împreună i-au legat În indestructibile prietenii, și care chiar a doua zi urmau să plece
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cum se iese la noi, ci în mod organizat cu școli, fanfară, jocuri sportive, dansuri. Și la coreeni la fel a fost. Și cred că avem și de învățat, totul era ordonat. A fost un fel de sărbătoare, o manifestare sărbătorească" (Istrățescu în Rusan: 2001, 838; subl. m.). Manifestările populare grandioase puse în practică pe stadioane și aeroporturi începând cu anii '70 își trădează astfel sursa de inspirație. Există o mobilizare generală a poporului, de la copii până la oameni bătrâni, toți sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să scriu acest text la timpul prezent. Așa e: îl întâlnesc pe Alexa Visarion o dată la nu știu câți ani, de fiecare dată în fugă, pe fugă eu, el în alergare. De fiecare dată îl întâlnesc din nou. Natura ființei lui e sărbătorească, prezența lui translucidă. Văd într-o clipă mândria gândului care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea rituală, Între caracterul formal al jocurilor (jocuri obișnuite sau manifestări sportive organizate) și caracterul formal al ritului, Între sărbătoarea rituală și caracterul sărbătoresc al altor activități. Aceste axe de tipologizare și, implicit, definire nu sunt convergente: unele scot În prim-plan diferențele, pe de o parte, dintre diferitele tipuri de rit considerate global și alte tipuri de activități sociale și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o va Închide În limitele sale - ceea ce autorul a numit, cu o formulă devenită canonică, „timpul din afara timpului” (time out of time); b) rituri de purificare: cu ajutorul focului, apei sau aerului curat, aceste rituri magice gonesc puterile malefice În afara comunității sărbătorești. Alte rituri de apărare, precum binecuvântările sau procesiunile cu obiecte sacre au menirea de a proteja acest spațiu de intervențiile ulteriore ale spiritelor rele; c) rituri de trecere: permit marcarea trecerii de la un stagiu la altul pentru anumite categorii care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru anumite categorii care finalizează tranziția În cadrul acestei sărbători: grupuri de aceeași vârstă sau sex, grupuri ocupaționale, militare și religioase; d) rituri de inversiune: răsturnările simbolice marchează opoziția dintre viața normală (bazată pe respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale sau morale grave. Prin aceste jocuri, comunitatea afirmă anumite valori fundamentale și creează ierarhii care dublează ierarhiile sociale și politice existente. În același timp, performanțele și prestigiul Învingătorilor confirmă rolul și eficiența ierarhiilor sociale: „ În aspectul lor simbolic, competițiile sărbătorești pot fi Înțelese ca metafore ale emergenței și fixării puterii, așa cum se Întâmplă când «Învingătorul ia totul» sau când grupul Învingător pune stăpânire În mod simbolic pe Întregul spațiu al satului sau orașului În timpul triumfului său” (A. Falassi, 1997, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]