538 matches
-
a Universității din București, a lucrat ca cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. Între 1991 și 1994 urmează o specializare postuniversitară la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc (1985; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române și Premiul Uniunii Scriitorilor), eseu scris cu suplețe analitică și structurat pe o bogată bibliografie internațională, este „o încercare de a înțelege locul pe care-l ocupă în cultură paradoxul social, tradiționalul miracol
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
constituie sărbătoarea”. Nu mai este vorba de niște descrieri etnografice romantice, maniera în care examinau sărbătorile S. Fl. Marian și Tudor Pamfile este abandonată, deoarece pe D. nu-l interesează complexele festive, ci „semnificația unui principiu contagios”. Din perspectiva sa, sărbătorescul este „o stare care se transformă în calitate”, „un mod de a fi valoare”, un principiu cultural iradiant. De aceea este preocupat mai ales de conturarea unei etnologii a fericirii, subscriind opiniei lui Karl Kerényi, care spusese, încă din 1938
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
o stare care se transformă în calitate”, „un mod de a fi valoare”, un principiu cultural iradiant. De aceea este preocupat mai ales de conturarea unei etnologii a fericirii, subscriind opiniei lui Karl Kerényi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
cultural iradiant. De aceea este preocupat mai ales de conturarea unei etnologii a fericirii, subscriind opiniei lui Karl Kerényi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
fericirii, subscriind opiniei lui Karl Kerényi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Karl Kerényi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
Kerényi, care spusese, încă din 1938, că sărbătorescul a „ scăpat cu totul etnologului”. Autorul investighează așadar comportamentul festiv, pentru că esența sărbătorii este „sărbătorescul de dincolo de o anume sărbătorire”. Contează, în viziunea sa, „modul de viață sărbătoresc”, „principiul cultural al sărbătorescului”, sărbătorescul fiind „esențialitate a gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
gestului festiv și sentiment al lui”. Autorul vede în spiritul sărbătorii ceva mai înalt decât plăcerea, decât distracția și relaxarea, și anume profilarea, dincolo de cotidian, a unei lumi fericite. Capitole foarte dense tratează cele câteva moduri de a fi ale sărbătorescului: paradoxalul, kairoticul, agalmaticul și agonisticul. Paradoxalul este ilustrat de călătorii care, în spații străine, se miră de latura exoterică a ceremonialurilor și iau drept sărbători unele comportamente sociale, neștiind să discearnă între sacru și profan, să perceapă autenticul din spectacolele
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
alaiurile de măști din cadrul Malancei bucovinene. Practica fericirii este o excelentă, modernă și erudită lucrare de antropologie culturală, „o aventură unică în antropologia culturală, nu numai românească” (Paul Petrescu), ilustrând frumoasele posibilități teoretice ale autorului. SCRIERI: Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc, București, 1985. Repere bibliografice: Marian Papahagi, O istorie a sărbătorii, TR, 1986, 22; Radu G. Țeposu, Vitrina cărților, FLC, 1986, 25; Mihai Coman, Un nou val în etnologia românească, SLAST, 1986, 30; Paul Petrescu, Despre practica fericirii, „Arta”, 1986, 10
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
în suita tradițională a momentelor ceremonialului, ci mai cu seamă în sacralitatea de care se încarcă iubirea prin nuntă, unită cu prețuirea bucuriilor lumii (tradusă în vioiciunea armonioasă a dansului și în umorul bonom), cu gustul frumosului și legea omeniei. Sărbătorescul, dragostea de viață datorează mult din expresivitatea lor ritmului captat în versificația impetuoasă. Moartea lui Fulger revelă, în dialogul exemplar a două „voci lirice” (suferinței individuale din jalea și revolta mamei împotriva absurdului morții i se opune înțelepciunea populară, întemeiată
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
tărie, un puișor-doi, o canistruță de vin natural, un boț de brânză bună de vaci cu un borcănel de smântână, o pungă de sărmăluțe făcute ca la mama acasă, toate reprezentau atracții irezistibile pentru familia dedată musafiriilor. Cunoșteau toate datele sărbătorești din cercul familiilor frecventate și nu lipseau de la niciuna. Când sunau la ușa prietenilor aveau și o zicere rimată: Nu mâncăm, nu bem, am venit să vă vedem. Or, tocmai mâncarea și băutura reprezentau scopul vizitei lor. Statutul de musafir
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
memorează spectacole memorabile în care ați jucat aici. Totdeauna ați venit "numai" ca interpreți ai unor personaje cunoscute. Acum ați luat loc în lojă, și ați pășit pe scenă în calitate de sărbătoriți. Cum v-ați simțit? David Ohanesian Ca fiecare moment sărbătoresc, ne face plăcere. Ne simțim bine, ne-am revăzut colegii, prietenii... A.V. Cred că s-a întâmplat mai rar să fiți prezent în sală, și nu pe scenă. D.O. Da, majoritatea vieții noi doi am fost pe scenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
din străinătate cu tradițiile poporului român, mult mai spiritualizate și mai autentice. Însoțind expoziția, grupurile de dansatori coordonați de doamna profesoară Maria Borș și corurile Școlii Normale, aflate sub îndrumarea domnilor profesori Viorel Bârleanu și Gheorghe Honciuc, au creat atmosfera sărbătorească de Sântandrei. Ce am simțit, ce simt acum ? Lumea descoperită mi-a întărit convingerea că noi avem valori trainice, iar ca viitori dascăli putem contribui la păstrarea și transmiterea acestora. Felicit organizatorii "Practicilor de Sântandrei" și, totodată, îmi exprim bucuria
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
lui Stelian Olariu și partitura simfonică rezolvată cu aplomb sub bagheta experimentată a lui Cornel Trăilescu au dat legitimitatea acestei muzici inegale ca substanță, punând în lumină ceea ce îi dă coeziune și pe alocuri reală forță dramatică. Un alt moment sărbătoresc a fost reîntâlnirea, în Traviata, cu soprana Elena Moșuc - care activează la Zürich și parcurge un frumos traseu internațional. Un glas de mare sensibilitate care, pe măsură ce înainta în destinul tragic al eroinei, s-a colorat cu nuanțe și subtilități vocale
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
era pentru mine un prilej de ieșire din timp cum și scrisul în singurătate ca și cititul în tihnă de mai târziu ce scriam sfârșea prin a fi citit și recitit și ce citeam intra în memorie ca într-o sărbătorească transcriere totul se făcea în folosul fără saț al unei secrete autocontemplări în oglindă eu în fotografii mama dar în ipostaze ce nu mai aveau echivalent în realitate identice fiind sorbindu-ne din imagine restul una din alta sufletul în
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/15369_a_16694]
-
Anii interbelici au fost marcați de multiple împliniri pentru locuitorii orașului. La 15 noiembrie 1920 Timișoara devine Centru universitar, prin Decretul semnat de Regele Ferdinand I, întemeindu-se Universitatea Școala Politehnică. În 11 - 13 noiembrie 1923 timișorenii fac o primire sărbătorească Regelui Ferdinand I, Reginei Maria, primului ministru I.C.Brătianu. În octombrie 1925 Timișoara găzduiește cea mai mare Expoziție zootehnică organizată până atunci de Regatul României. Prezentă la eveniment, familia Regală pune acum și piatra de fundament a Bisericii Ortodoxe Române
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
localitatea studiată au trăit împreună două naționalități, români și maghiari. Fiecare naționalitate avea portul sau specific și tradițional. Portul național românesc a fost bogat în elemente trediționale. Ornamentarea costumelor de muncă a fost mai simplă, măi sombra decât al celor sărbătorești. Acest port popular a evoluat sub influența portului popular moldovean. Portul popular maghiar a fost și ea sub amprenta elementelor tradiționale. Costumele tradiționale caracteristice localității studiate au fost costumul femeiesc cu rochii colorate, cu cămașă albă, fustă colorată care avea
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
grădină de flori, frumusețea costumelor, cămășilor și a pânzăturilor constituind o adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de buna desfășurare a jocului. Jocul se desfășura într-o atmosferă sărbătorească. Când intra prima dată o fată în joc, toate privirile flăcăilor erau îndreptate înspre aceasta. Fata venea la joc însoțită de prietene sau vecine mai mari, care aveau menirea de a o iniția pe tânăra fată, care trecea, într-o
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
canalului de irigații Cetate-Galicea Mare, precum și piscicultura. În limitele necesităților, mai sunt practicate activități de servicii și comerț. Costumul național românesc specific zonei de sud-vest a Olteniei, bogat ornamentat și viu colorat, este purtat mai cu seamă în ocazii deosebite, sărbătorești. Costumul femeilor este format din Ie (vestimentație), maramă de borangic și fotă, iar costumul bărbătesc este format din căciulă înaltă din piele de miel, Ie (vestimentație) și cojocel, ițari și opinci. Ca dotări și utilități sociale, comuna dispune de de
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
dintâi: publicul. Cel de-al doilea: propriul și marele său talent” (Sebastian Costin - „Viața Noastră”); „Originalitate... situații neprevăzute... dialoguri spirituale strălucite” (A. Plotnikov - „Tass”, Moscova); „Un virtuos al paradoxului pe care-l mânuiește ca puțini alții” (Eran Sela - „Izvoare”); „O sărbătorească dezlănțuire a spiritului” (V. Mîndra - „România Liberă”); „«Celebrul 702», o comedie... care își aruncă săgețile din plin” (Gigi Lunari - „Il Drama”, Italia); „Un alergător singuratic, într-un maraton în care și-a pierdut plutonul” (Aurel Storin, „Informația Bucureștiului”); „...«Șeful sectorului
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
9 noiembrie 1989, un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriașe de est-berlinezi s-au apropiat de zid și, în cele din urmă, au traversat prin toate punctele de trecere, unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental. După câteva săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei bariere fiind primul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990. După sfârșitul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
și cultură, între arta populară și cea cultă. Miron Radu Paraschivescu observa, de asemenea, că ecourile și răspunsurile ce străbat pictura lui Ion Mirea provin din arta populară și din caracterele specifice ale cotidianului românesc, atribuind creației sale un caracter sărbătoresc, dar și calitatea de corespondent și filtru în arta cultă, al tezaurului popular. Operele sale se găsesc în muzee și colecții particulare din România, Franța, Italia, Marea Britanie, Germania, Olanda, Kenia, Venezuela, etc.
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
domeniu. Urcând din treaptă în treaptă, apreciat de întreaga elită juridică și administrativă a Principatului, Vasile L. Pop a ajuns, în anul 1859, consilier la Ministerul de Justiție din Viena. Baronul episcop ortodox Andrei Șaguna i-a organizat o primire sărbătorească în capitala Imperiului, la 22 noiembrie 1859, la care a rostit următorul toast: „În cinstea... fiului preotului unit de la Berindu!”. Sărbătoritul a răspuns: „Închin pentru episcopul ortodox, lăudându-l că a înlăturat peretele de despărțire ce a fost până azi
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
clase la liceul maghiar, cu mari eforturi, întâmpinând dificultățile învățăturii într-o limbă străină. În această perioadă, a studiilor la Arad, devine membru al "Societății de lectură a elevilor români", coordonată de Mircea V. Stănescu și a fost martorul primirii sărbătorești a lui Andrei Șaguna, despre care spunea mai târziu: În anul 1865 se transferă la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara, unde începe să simtă dificultățile vieții, deoarece tatăl său sărăcise încercând să facă negoț cu cai, care au
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
ni-l ,prezintă ca pe un pictor dotat nativ, dar care nu are o pregătire prea temeinică”. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: , Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale.” După unele descoperiri de inscripții s-au mai putut lămuri și alte aspecte ale biografiei sale creatoare. Astfel, arată Marius Porumb, ,începând cu primul deceniu al secolului al XIX-lea a avut colaboratori pe Ștefan și Ursul, iar
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]