657 matches
-
Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului meu. CÎțiva, folosind burghie extrem de lungi, au reușit după eforturi uluitor de zgomotoase să străpungă zidurile duble și mi-au suflat prin găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori de la poliție. Doi oameni Înspăimîntător de diferiți, așadar condamnați să nu se poată Întîlni decît prin, și aici pe sărite, straturile primare ale vocabularului de uz curent, cenușiu și sărăcăcios ca un bloc, cuvinte care, evident, nu au cum să-i ajute să treacă bariera. Șoferul este un om simplu, definitiv obișnuit, adică rotund mitocan universal, ce trece agitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul că indienii numesc „picătură de rouă” clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite: „Între 6.30 și 8.30 am avut trei contacte. O jumătate de oră mai tîrziu Alec s-a dus la culcare și i s-a oprit respirația”. Și ăsta a murit. Reînviați Însă dacă veți cumpăra și alte apariții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar spune unii. Ce eliberare! În primele luni ale Alexandrei (ale Dandei, cum avea să-i rămână numele în familie), cred că n-am citit niciun volum cap-coadă, cuvânt cu cuvânt, dar să mai și scriu! De fapt, citeam pe sărite și, uneori, scriam pe sărite. Se crea mereu ceva enigmatic, erau mici străluminări, legate de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
În primele luni ale Alexandrei (ale Dandei, cum avea să-i rămână numele în familie), cred că n-am citit niciun volum cap-coadă, cuvânt cu cuvânt, dar să mai și scriu! De fapt, citeam pe sărite și, uneori, scriam pe sărite. Se crea mereu ceva enigmatic, erau mici străluminări, legate de tot și de toate. Deschideam la întâmplare, cum voi face chiar acum, întinzând mâna după o cărțulie cu copertă verde pe care o am pe masă și pe care scrie
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și la prânz, și rămâneam până seara târziu. Mi se părea foarte important pentru sănătatea ei. Luam totul mult prea în serios. Încet-încet, am început să aduc cu mine și cărți, la început de poezie - poezia se poate citi pe sărite, uneori doar rânduri răzlețe strâng lumea ca boabele de rouă, cele citite se desfac în imagini din alt strat de realitate, se amestecă pe loc cu cele din jur, cu viața ta dintotdeauna, se deschid uși de aer, mereu și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
corect? — Spune-mi Bud. Lynn rîse. — Bud, crezi ce ți-am spus eu și Pierce? — Da, În mare parte. — Și știi de ce vrem să-ți facem hatîrul. Dacă mai folosești cuvinte din astea, s-ar putea să mă scoți din sărite. — Bine. Dar știi de ce. — Da, știu. Patchett păstorește niște tîrfe și poate și alte chestii pe lîngă. Nu v-ar plăcea să apăreți În rapoartele mele. — Corect. Motivele noastre sînt egoiste și de aceea cooperăm. Accepți un sfat, domnișoară Bracken
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cathcart, cioroiul Dwight Gilette. Amîndoi au păstorit-o pe fata aia, Kathy Janeway. A fost omorîtă și nu-mi place. Ai vreo informație despre ei, flăcău? Ochi În ochi - ochii lui Hinton holbați. Fără bîlbîieli, ca să nu-l scoată din sărite pe animalul ăla nenorocit. — Domnule, n-am fost decît șofer la domnul Patchett, eu și tipul ăla, Chester Yorkin. N-am făcut decît să transportăm acele... acele chestii ilegale... iar de Cathcart n-am auzit În viața mea. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e În ton cu cele apărute În presă În ultima vreme. Pe masă: revista Whisper - „Toată mizeria pe care o poate suporta hîrtia.“ Jack răsfoi ziarul, zîmbind, și ochii Îi căzură pe un articol legat de Nite Owl. Citit pe sărite: cruciada unui detectiv particular, cineva care s-a dat drept Duke Cathcart, speculații legate de materialele obscene. Ed Exley perpelit pe tăciuni Încinși. Multă ură. Străfulgerare: „Detectivul particular“ Bud White trăgîndu-i-o lui Exley. Un număr din februarie, pus În circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îmbrăcat În niște pantaloni Puma de culoarea lămâiei verzi, a apăsat butonul de Închidere. Nimeni nu s-a mișcat să-mi facă loc, deși liftul era suficient de Încăpător. Deși În mod normal chestia asta m-ar fi scos din sărite, nu mă puteam concentra decât asupra ideii de a-mi cumpăra ceva de mâncare și a mă Întoarce cât mai curând posibil. Intrarea În sala de mese, toată În sticlă și granit, era blocată de un grup de Tocătoare Începătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu-l lăsa pe Duncan o clipă În pace. Îi făcuse plăcere să stea pe treapta aia și să vadă cum cerul se Întunecă. Dar nu suporta cînd Începeau să vorbească așa, cu inima ușoară, despre Închisoare; o scotea din sărite. Toată apropierea și dragostea pe care le simțise față de Duncan cu o clipă Înainte Începură să se dizolve. Se gîndi la tatăl ei. Se trezi gîndind cu vocea tatălui ei. Duncan umbla dezinvolt prin bucătărie, și ea se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el mai avea patru și jumătate, așa că, ori de cîte ori Începea un raid, Își trăgea masa prin celulă, se urca pe ea și-i chema pe piloții nemți de la fereastră. Dacă raidul era unul rău, strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Florence Nightingale. Henry privea scena îngrijorat și părea oarecum impresionat de talentele ei de soră medicală. —Julie, trebuie să plec, i-am spus. —Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă ea. Arăți groaznic. — Doamna Saxton a sărit pe mine ca o sărită de pe fix. Trebuie să dau de Patrick. Nu poți să mă lași aici cu... fetele astea nebune, îmi șopti Julie, făcându-mi semn spre invitatele ei care se agitau fără noimă. Ai nevoie de o mână de ajutor. Vin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Poate fi o experiență interesantă, la urma urmelor, adăugase ștrengărește, mai mult ca s-o incite pe Anda. — Bine zici! S-a făcut! îți dau o temă și cu această tocilară patetică de mai mare râsul, care mă scoate din sărite! izbucnise ea într-un chicotit zgomotos și răutăcios, cu privirea strălucind. Ești invitatul meu la o experiență inedită! Cucerește-le în același timp pe cele două colege de bancă și vino pe urmă la mine să-mi dai raportul! Te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
momentul când mă voi lua la trântă cu ea! Dar în tine s-a produs o schimbare pe care nu pot s-o descifrez, ca și cum extratereștrii ți-ar fi introdus un corp străin în vene, iar asta mă scoate din sărite la culme! Nu mai ești tu. Mă plictisești și tu. Mai bine cu regizorul meu totalmente terestru! Anda deschise ușa și i se adresă din prag cu tonul imperativ-răs fățat cu care i se adresa întotdeauna: — Mâine am treabă toată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din sărite, cu maleta-diplomat strânsă la piept, trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se citește numai în privirile marilor oameni care au schimbat cursul Istoriei. Ca și cum Natura oarbă ar fi sesizat că Vladimir rămăsese singur pe drumul Ierusalimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui acum că, scoasă din sărite, căuta un aliat, un partener de Înjurături. Eu am bâguit doar: - A cam sărit peste cal. Dar lasă că... Nu mai știu ce trebuia să lase Cristina. Poate că nici nu aveam pregătită o continuare memorabilă a frazei. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
asta, nu că mi-aș fi dorit să intru, dar nici așa, lăsat pe dinafară, nu-mi plăcea să mă știu. Mă enerva Cătă, care, mi se părea atunci, suportase cu prea multă Înțelepciune despărțirea de Cristina, mă scotea din sărite și Andreea, ea cocea În continuare planuri de răzbunare care mă includeau și pe mine. Râdeam răutăcios de ea, mi se părea că, În furia ei, pozează mai mult decât era Îngăduit În C.a. Părea cuprinsă de o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau toți din sărite, Sorin, cu fericirea lui casnică, bucolică, Cristina, cu menajul ei obscen, Florin, fiindcă devenise atât de mic burghez, Andreea fiindcă nu mai Înceta să-și croiască planuri de răzbunare, Leac, fiindcă o Încuraja, se baza pe ea. Andreea făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează pe scaun, meditează scurt. Descindea din una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
formă de viață, prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare. Tatăl meu, fost monteur de avioane, avea, în mod straniu, o aversiune față de cultură și mai ales față da scriitori, al căror statut social actual îl scotea din sărite. Ce rost au ăștia?", zicea. Adică ce rost are să acorzi un statut social unor inși a căror activitate nu e strict necesară? Nu citea nimic, în afară de studii tehnice despre avioane, meseria lui, care de altfel îl pasiona. I-am vorbit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glasul ei nu se ascundea totuși ceea ce nu se putea rosti. Avea ea ce-i reproșa, un singur reproș, unul singur, nu mai multe... Sursa tuturor relelor când femeia vrea să ramînă totuși fidelă... Pe el însă îl scotea din sărite dialectica gândirii ei, sau mai bine zis absurda ei gândire în care punea ca și el patimă, dar, desigur, prea puțină minte. Ei și? Avea dreptate, dar nu acolo trebuia căutată cauza adâncului conflict... "A fost firească, rânji el cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar trebuie să-ți dai și tu seama că e sărit de pe șină. Ce, te crede o comoară, să-ți dăruiesc eu, chiar și ție, apartamentul? Nu cumva vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică-său. Ca și când, dacă nu l-ar fi convins, îmi păsa mie că o să-mi poarte pică! Am avut bănuiala că discutaseră între ei acest subiect și că în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imediat. Petrică stă mai departe la părinții lui, dar de divorțat nici gând. Atunci am luat-o la rost. Bine, și cât are de gând să-l mai aștepte? Ea se arăta mai degrabă împăciuitoare, lucru care mă scoase din sărite. "...Nu trebuie, îmi scrise ea, făcut nimic cu violență''... "Ce violență? îi răspunsei, ce e violent în faptul că divorțezi de un bărbat care a fugit de-acasă?"' Nu e așa simplu, îmi răspunse ea laconică, nu fi impulsiv, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din gât un fel de zumzet, era, adică, mut, nu putea articula cuvinte, nu era însă și surd, fiindcă răspunsese prompt la întrebare și întinsese insistent chibritul înainte. "Nu-ți dau nimic, cară-te de-aici", zise Ion scos din sărite, la care presupusul mut își spori brusc zumzăitul în semn de protest și o luă spre alte mese. ..L-am văzut în tramvai într-o dimineață, zise Ion, a cerut bilet cu o voce foarte sigură, a zis pardon și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]