1,054 matches
-
cabane, construite în anii 1892-1894 de / Siebenbürgischer Karpathenverein (SKV), în octombrie 1996, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania a făcut apel la ministrul Culturii, Grigore Zanc, pentru salvarea centrului istoric al stațiunii Păltiniș, considerat un element important al moștenirii culturale săsești, cerând și ca acestea să fie declarate obiective de patrimoniu. Ca urmare, la 18 martie 1997, Direcția Monumentelor Istorice a anunțat că ansamblul arhitectonic „Casa de cură" Păltiniș a fost trecut pe lista monumentelor istorice, sub denumirea de ""Casa de
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
Moșna, alte denumiri: "Meșindorf" sau "Mojna" (în dialectul săsesc "Meschn, Maešn", în , în sau "Muzsna") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea Moșna este situată în partea de nord a județului Sibiu, pe cursul văii Moșna, în Podișul Hârtibaciului, pe drumul
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
s-a găsit un tezaur monetar format din 380 de monede romane de agint, cea mai veche datată din perioada împăratului Nero iar cea mai recentă din perioada "Severus Alexander". În cel mai vechi document care se referă la localitățile săsești din zona Târnavelor, datat în anul 1283, apare menționat numele preotului din Moșna (Petrus). Moșna era o comună deosebit de prosperă și până în 1533 a fost în competiție cu Mediaș și cu Biertan pentru a deveni reședință de scaun, titlu obținut
Moșna, Sibiu () [Corola-website/Science/301721_a_303050]
-
, mai demult "ul Săsesc", (în , în ) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Are o populație de locuitori (2011). Municipiul se află la 46°46'33" latitudine nordică și 22°42'30" longitudine estică
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
dar există și minorități de reformați (16,99%), romano-catolici (7,92%), greco-catolici (5,14%) și adventiști de ziua a șaptea (1,96%). Pentru 5,76% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc" (traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungurești, "Szaszregen"). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". În anul 1555, pe un pilastru
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
ne rugăm cu toții pentru pace). Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661. "Societatea de plutărit" a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. În anul 1529 a avut loc aici Bătălia de la Feldioara, încheiată cu victoria armatei moldovene asupra partizanilor lui Ferdinand de Habsburg. La recensământul din 1930 au fost înregistrați
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași „"Urkundenbuch", vol.I” sunt de părerea că „Nogrech” ar fi așezarea Nocrich. Th.Nägler susține imposibilitatea trecerii localității împreună cu celelalte trei în stăpânire nobiliară după 100 de ani de la colonizarea săsescă, cu toate că, sporadic, unele sate izolate sau chiar mai multe împreună au urmat aceste mutații doar temporar. Mai mult de atât este improbabil ca viitorul centru scăunal aflat în vechiul nucleu al provinciei Sibiului să fi fost posesiune nobiliară. Chiar dacă Nogrech
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
ca viitorul centru scăunal aflat în vechiul nucleu al provinciei Sibiului să fi fost posesiune nobiliară. Chiar dacă Nogrech este sediul scaunului cu același nume, susține Th.Nägler, dania făcută de Ștefan I, „"rex junior"”, nu menționeză nimic despre vreo populație săsească în teritoriul celor „Două Scaune”. Scaunul Nocrich ("Leschkircher Stuhl") avea în componență următoarele localități:
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
Revoluția de la 1848 a captivat generații întregi de istorici. Mai mult, evenimentele din Transilvania au fost abordate în viziuni proprii, nu numai de către istoriografia românească, ci și de cea maghiară, germană (săsească) și austriacă. Prin urmare, o istoriografie nu numai bogată, ci și complexă, în raport cu dimensiunea europeană a evenimentului, pluralitatea problemelor ridicate și locul pe care îl ocupă în istoria modernă a României. I s-au consacrat, în consecință, mai multe colecții
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
din cetățenii români și datorită faptului că în 10% din școlile din România se predă germana. În 2011 mai existau doar 37.000 de germani în România, reprezentând 0,2% din populația țării. Germana este vorbită în trei dialecte: dialectul săsesc (în județele Bistrița-Năsăud, Sibiu și Brașov), dialectul șvăbesc (în Banat și Satu Mare) și țipțăresc (în Maramureș). Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi din țară. După venirea comuniștilor la putere, limba rusă
Limbile vorbite în România () [Corola-website/Science/307769_a_309098]
-
Blăjenii de Jos, mai demult "Blașfalăul de Jos, Blajfalăul de Jos" (în dialectul săsesc "Nedderšt-Bluesendref", în , în ) este un sat în comuna Șintereag din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. În subsolul localității se găsește un masiv de sare. Principalul obiectiv turistic din jurul localității este "Rezervația naturală „La Sărătură”". Rezervația este localizată la aproximativ de centrul
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Blașfalăul de Jos. Cândva pe acest teritoriu ar fi locuit sași pentru că pe locul unde se află astăzi edificiul școlii ar fi fost un cimitir, după cum rezultă din aflarea osemintelor omenești, iar numirea cea mai veche a fost Blasendorf (denumirea săsească). După datele și scriptele găsite la Parohia Blăjenii de Jos, clădirea fostei biserici cu hramul "Sfinții Arhangheli" a fost sfințită de Dionisie Novacovici, episcopul Budei, în anul 1768 după data menționată pe un Sfânt Artimis. Românii de pe aceste meleaguri au
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
1,80 m. Adaptat la situația terenului, zidul prezintă un colț ieșind din linia continuă. Pe această parte se află și poarta principală de intrare în cetate, la capătul unui drum în serpentine săpat partial în stâncă. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
Biserica evanghelică fortificată din Stejărișu, comuna Iacobeni, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este pe lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele obiective: Stejărișu, colocvial "Proștea", "Proști" (în dialectul săsesc "Priusterf, Pristref", în , în trad. "Satul Prepozitului", în ), este un sat în partea de est a județului Sibiu. Aparține de comuna Iacobeni. Denumirea originară germană "Probstdorf" înseamnă "satul prepozitului" . Numele indică apartenența satului la prepozitul de Sibiu, fapt atestat încă
Biserica fortificată din Stejărișu () [Corola-website/Science/326520_a_327849]
-
este una din cele mai vechi instituții de învățământ de pe teritoriul actual al României, atestat din 1541 ca gimnaziu superior evanghelic săsesc, cu predare în limba germană. Sediul liceului se află în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Corpul B al Liceului „Johannes Honterus" se situează spre sud de Biserica Neagră, pe locul primei școli umaniste înființate de către Johannes Honterus care i-a
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
a fost reconstruită în anii 1743-1748. În anii 1834-1835 edificiul a fost extins cu încă două etaje, după planurile arhitectului Andreas Dieners. În perioada 1918-1939, la etajul al doilea al corpului B și C al Liceului „Honterus" a funcționat Muzeul Săsesc al Țării Bârsei (în ). În prezent, Corpul B este declarat monument istoric și are codul LMI BV-II-m-A-11415. Un corp nou de clădire a fost dat în funcțiune în anul 1912, în afara zidurilor cetății, lângă Turnul Negru din Brașov. În anul
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
a zdrobit rezistența cnezatelor ruse, armata mongolă, condusă de Batu Han, s-a îndreptat spre Ungaria. Una dintre aripile marii oști a pătruns în Cumania apuseană, despărțindu-se în trei: prima a pătruns în Transilvania, prin Carpații Orientali, cucerind așezările săsești de la Rodna și Bistrița și s-a îndreptat spre Ungaria; a doua a traversat munții, prin pasul Oituz, și a zdrobit oastea transilvăneană din Țară Bârsei, iar a treia a anihilat forțele armate ale vlahilor negri-karaulagh sau ale popoarelor ulagh
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
care s-a efectuat sub egida celor mai puternice dintre ele. În Transilvania, o parte din pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism în urma persecuțiilor religioase (ceea ce a provocat subjugarea „țărilor” românești și includerea lor în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau în ținuturile Moldovei. În secolul VII, Maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul Munților
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Răhău (în dialectul săsesc "Rechen, Recha", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Sebeș din județul Alba, Transilvania, România. 1. În punctul „Budurăul Ciobănelului“, situat în partea de sud-est a comunei, pe partea dreaptă a Văii Sfintei, a fost cercetată, în anul 1960
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
Biserica evanghelică fortificată din Hosman, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Hosman, mai demult "Hozman" (în dialectul săsesc "Hultsmänjen, Hűltsmanjen, Hultsmońen", în în ), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Nocrich. În documentele vechi, localitatea este numită când Holzmenia (1319), când Holzmengen (1479), când Holczmang (1494), nume care ar putea veni de la holz (= lemn
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
(în dialectul săsesc "Schäsbrich, Šesburχ", în , în , în ) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, (reședința), Șoromiclea, Venchi și Viilor, și din satul Hetiur. Municipiul are o populație de locuitori (2011). Centru istoric a
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
denumirilor românești în zonele de frontieră. Spre sfârșitul anului 1933, autoritățile militare din România au impus utilizarea denumirilor românești ale localităților în publicațiile de limbile maghiară și germană. Din 1936, s-a interzis menționarea denumirii germane a localităților în publicațiile săsești din Brașov. "Kronstädter Zeitung" (Ziarul de Brașov) a publicat directiva 503/1936 a prefectului, prin care informează editorii ziarului că începând cu 30 decembrie 1936, ziarul poate publica numai numele oficiale ale localităților. Încă în anul 1927, Adolf Meschendörfer a
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
un „clește” de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]