1,542 matches
-
schimbă Între ei priviri bulversate. — Mai dați-i o șansă ! strigă tata vesel În urma lui Cyril. — Poftim ? zice acesta, făcând câțiva pași spre noi. — Vorbesc de băiatul ăsta, Jack, spune tata, arătând spre Jack, care vorbește cu un tip În sacou bleumarin. Găsiți voi un loc unde să-l reangajați, nu ? Cyril se uită nedumerit de la tata la mine, apoi iar la tata. — E OK, Cyril ! strig relaxată. Tată, taci, OK ? Îi șoptesc. E șeful companiei. — Poftim ? Toată lumea se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lângă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că te-am văzut, Emma... Nu puteți să plecați ! zic panicată. Dar tata și-a deschis deja portofelul și a pus o bancnotă de 20 de lire pe masă, În vreme de mama s-a ridicat și și-a pus sacoul. — Ascultă doar ce-are de spus, Îmi șoptește, aplecându-mă să mă pupe. — Pa, Emma, spune tata și-mi strânge mâna stângaci. Și, În mai puțin de treizeci de secunde, au și dispărut. Nu-mi vine să cred că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe ea și părul pe bigudiuri, unge cu unt niște sandvișuri. Nu cred că e bine, o aud zicând în clipa în care intru. Nu e bine. Trebuie să ne conducă țara și uită‑te la ei. Sunt un dezastru! Sacouri fără pic de gust, cravate absolut îngrozitoare... — Tu chiar crezi că felul în care ești îmbrăcat afectează în vreun fel modul în care guvernezi? — Bună, mamă, zic, lăsându‑mi geanta jos, pe podea. Bună, tată. — E vorba de principiu! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știu câtor persoane le‑am spus că acum un minut era aici. Am luat două farfurii cu mâncare de la bufet - una pentru mine și una pentru Luke (una am răsturnat‑o într‑un ghivechi cu flori). Mai mult, am împrumutat sacoul unui bărbat și l‑am pus pe scaunul de lângă mine, drept haina lui Luke. Partea bună e că nimeni nu poate dovedi că nu e aici! Atât de mulți oameni se vântură încoace și‑ncolo, că e imposibil să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată, punându‑și un sacou pe lângă ea. Pur și simplu trebuie. — OK, știi ce‑o să fac? O să pun banii pe care i‑am cheltuit azi în contul ipotecii, îi spune o alta prietenei ei, în timp ce ies încărcate de sacoșe. Zău, ce înseamnă 450 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nopții, ea deschide ușa de la baie și iese. Îi spune că nu mai poate sta cu el. Nu e capabilă să-și șteargă din minte ceea ce i-a spus. El o privește cum începe să-și dacă bagajele. Își ia sacourile, pantalonii și pantofii, periuța de dinți și prosoapele. Are o valiză micuță și nu prea multe de împachetat. Ăsta e felul tău de a mă pedepsi? zice el cu amărăciune. Știi că n-am deloc puterea de a-ți rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le-am reținut numele! Probabil nici ei pe al meu! Că sè par serios interesat de conversație încerc sè adopt aceeași poziție că și șeful meu, directorul adjunct, ținând paharul în mână dreaptè, undeva la înèlțimea primului nasture încheiat de la sacou, iar mâna stângè, la fel ca șeful meu, o țin în buzunarul pantalonului, îmi îndrept spinarea, potrivindu-mi și poziția capului, îmi încrunt puțin fruntea și, din când în când, agit paharul cu vodcè, în care plutesc douè cuburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde s-o duc la ora asta, evaluând situația, unde aș putea gèsi un taxi?! doar n-o voi purta toatè noaptea pe strèzi că pe o domnișoarè scoasè prima datè la plimbare, strecurându-mi mâna spre buzunarul din interiorul sacoului, dând de ceva tare, e portmoneul meu! Oare am suficienți bani la mine încât sè fac fațè oricèrei neprevèzute situații, doamne dumnezeule, ce vom face? nu-i pot spune pur și simplu, vino la mine acasè! deși nu-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
straniu lucru, dar copilul nu protesteazè, contrariindu-mè, mè așteptăm la scâncete și mofturi copilèrești, dar el acceptè confruntarea, un adevèrat bèrbat, fiul lui Vlad! Corina ne lasè singuri, câteva clipe mai târziu se aude trebèluind la bucètèrie, eu scoțându-mi sacoul, incerc sè mè fac cât mai comod și mè așez pe covor, așteptând, dar copilul nu mè ia în seamè concentrându-se asupra jucèriilor pe care le are depozitate într-un colț al camerei, între fotoliu și bibliotecè, urmèrindu-l observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
caut, rugându-mè, astèzi! tocmai astèzi când mirosul cel nou, ca o boalè rușinoasè pe care vrei s-o ascunzi, nu-mi dèdea pace, Ioana este o fatè potrivitè pentru tine! mi-a spus alunecând încet cu palma peste reverul de la sacoul meu, împotrivindu-se slab în timp ce eu încercam s-o îmbrèțișez, E față potrivitè pentru tine! repetè încet, nu i-am vèzut privirea când a spus asta preocupat fiind de mână și de degetele ei, De ce vrea oare sè mè însoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
efectul unei lumini extrem de puternice, fac sè te doarè ochii că de zèpada de afarè, asprè, sclipitoare și purè, În dormitoarele de sus, genți de voiaj cu gurile larg deschise, lasè sè se întrevadè, haine, lucruri personale, pe spètarele scaunelor, sacouri de bèrbați, pe umerașe, agèțate în cele mai interesante locuri, rochii strèlucitoare de femei, pantofi lècuiți în cutii, truse de farduri pe noptiere, în general, toatè recuzita necesarè unor astfel de evenimente, De afarè, rèsunè glasurile vesele ale celor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Nu se uită? — Bonjour, mesdames, messieurs! Vos billets, s’il vous plaît! Te ridici alene de pe banchetă, Îți supraveghezi fața Încremenită care fulgeră În golul unei oglinzi, e fața ta? Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
faptele celor care, datorită obiceiurilor lor ancestrale, au o viziune și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă, încercând să le sădească în minte convingerea că celelalte rase ce alcătuiau ceea ce într-o zi avea să fie o țară liberă nu trebuiau să li se pară inferioare pentru simplul fapt că avusesră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui Petrișor, care-l vor duce departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa părinți. De unde știi că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi fost teatrală, dacă n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp, un pulover de mătase, sacou bej elegant și În picioare avea o pereche de adidași strălucitor de albi. Efectul ținutei era de-a dreptul schizofrenic. Duggie părea a fi ajuns la o concluzie legată de Planeta nedescoperită. Se Îndreptă spre mine și, fără a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete. Acela era tata. Sacoul avea reverul lat și pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cabinetul său, unde secretara avea ordin să intre numai după cinci minute, timpul pe care el Îl considera necesar să se facă comod și să-și aprindă prima țigară a dimineții. Când intră secretara, directorul general era Încă Îmbrăcat cu sacoul și nu fuma. Ținea cu amândouă mâinile o foaie de hârtie de aceeași culoare cu plicul, și ambele mâini Îi tremurau. Întoarse capul În direcția secretarei care se apropia, dar a fost ca și cum n-ar fi recunoscut-o. Brusc Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Chiar acum, Sunt ocupat, Domnule prim-ministru, vă rog, Bine, dacă insistați atât, veniți, sper ca misterul să merite, Mulțumesc, vin În goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era lac de sudoare. Se șterse pe față cu batista, apoi o chemă pe secretară prin telefonul intern, Îi spuse că va ieși, să cheme mașina. Faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al meu, pe care Îl semnez cu numele cu care În general sunt cunoscută, moarte. Directorul general se ridică de pe scaun după ce văzu că Îi scoseseră imaginea de pe ecran, Îndoi copia scrisorii și o puse Într-un buzunar interior al sacoului. Observă că realizatorul venea spre el, palid, cu o figură descompusă, Atunci asta era, spunea el Într-un murmur aproape de neauzit, atunci asta era. Directorul general făcu În tăcere un semn de Încuviințare și se Îndreptă spre ieșire. Nu auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav, am zis eu, oftând. M-am întors în cameră, m-am spălat și m-am bărbierit cât am putut de repede, am îmbrăcat o cămașă albastră și un sacou gri, am coborât și am ieșit repede, cu Midori, pe poarta căminului. Mă trecuse o transpirație rece. Ia ascultă, Watanabe, spuse Midori privind spre clădirile căminului, toți indivizii de aici se masturbează? — Probabil că da, am spus eu. — Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]