531 matches
-
vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar care nu a fost în măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au fost vizitate de alți cercetători, între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
Astăzi însă, istoricii de artă nu mai sunt de acord cu vechile afirmații după care opera ar fi una de inspirație exclusiv religioasă, deși, în secolul al XVII-lea, mănăstirile spaniole erau cei mai importanți clienți ai artiștilor. În afara temelor sacrale, tratate în manieră profund mistică, maestrul spaniol pictează tablouri cu accente realiste, cum at fi celebra serie de portrete de sfinte ("Sfânta Margarete a Antiohiei", 1635-1640; "Sfânta Apolonia", 1636; "Sfânta Elisabeta a Portugaliei", 1640; "Sfânta Dorotea", 1640-1650). Prima perioadă de
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
bazată pe agricultură, aveau aproape sigur o funcție magico-religioasă. Primele populații (primitive) nu aveau cunoștințe de geometrie euclidiană. Reprezentările sub formă de încrustații rupestre erau o “sistematizare” a limitelor funciare și a teritoriilor de vânătoare, având și rolul unor elemente sacrale. Pot fi considerate aceste incizii rupestre drept hărți ? Este greu de răspuns la această întrebare. Distincția se poate face în funcție de cartografia științifică sau non-științifică, în raport cu care vom considera o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
unor figuri ca, de exemplu, îndrăgostiți, servitori și stăpâni etc. Epoca de aur a Spaniei Epoca de aur a teatrului spaniol a fost între 1500 și 1700. Trei tipuri au fost populare: piesele religioase într-un act, "autos sacramentales"; comediile sacrale, "comedias nuevas"; și un fel de musical, "zarzuelas". Femeilor li s-a dat voie să joace mai întâi în piesele religioase, iar mai apoi și în cele sacrale. Biserica catolică se opusese la început pieselor sacrale, și în special participării
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
tipuri au fost populare: piesele religioase într-un act, "autos sacramentales"; comediile sacrale, "comedias nuevas"; și un fel de musical, "zarzuelas". Femeilor li s-a dat voie să joace mai întâi în piesele religioase, iar mai apoi și în cele sacrale. Biserica catolică se opusese la început pieselor sacrale, și în special participării femeilor la ele, deoarece Biserica le considera prostituate.. Autoritățile spaniole au decretat mai multe legi referitoare la teatru și sex. În 1587 a fost dată o lege care
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
act, "autos sacramentales"; comediile sacrale, "comedias nuevas"; și un fel de musical, "zarzuelas". Femeilor li s-a dat voie să joace mai întâi în piesele religioase, iar mai apoi și în cele sacrale. Biserica catolică se opusese la început pieselor sacrale, și în special participării femeilor la ele, deoarece Biserica le considera prostituate.. Autoritățile spaniole au decretat mai multe legi referitoare la teatru și sex. În 1587 a fost dată o lege care le-a dat voie femeilor să joace teatru
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Egipt... Capete de femei, atât de bine și de just observate...(George Oprescu)”. Francisc Șirato observa, dincolo de exotismul temei, calitățile de colorist ale pictorului, dar și preferința pentru „staticul pe care îl îmbină cu o solemnitate ce dă... tablourilor ceva sacral.”
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
ducilor. O altă biserică gotica este Madonna dell'Orto ("Chiesa della Madonna dell'Orto") (terminată după 1377, fațadă din secolul al XV-lea). Forme de tranziție la Renaștere sunt deja la biserică Sfanțul Zaharia ("Chiesa di Sân Zaccaria"). Prima clădire sacrala renascentista în Veneția, care a fost executată în principal de Bartolomeo Buon din 1460, este biserică Sân Michele în Isola ("Chiesa di Sân Michele în Isola") (1468-1479) construită de Mauro Codussi. Fațadă bisericii Sfanțul Zaharia ("Chiesa di Sân Zaccaria") a
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
la care au fost supuși. În cadrul unui proces istoric, care debutează spre mijlocul secolului al IX-lea și se termină în primele decenii ale celui următor, rolul hanului începe să fie limitat, acesta rezumându-se doar la exercitarea unor atribuții sacrale, funcțiile de conducător militar și politic fiind preluate de un beg (sau "bek", "bey"). Concomitent, se intensifică procesul de aservire și destrămare a păturii războinicilor hazari. Atacurile susținute ale alanilor, oguzilor și ale „bulgarilor negri”, la care, uneori, au participat
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
ecleziastică a Transilvaniei a debutat probabil în secolul al XI-lea în teritoriile anexate de statul maghiar, situate în partea de vest a provinciei. Din primul pătrar al secolului al XI-lea datează prima biserică romano-catolică, cel mai vechi monument sacral maghiar din Transilvania, și anume catedrala catolică din Alba Iulia. Cele mai timpurii atestări documentare ale primelor comitate maghiare din Transilvania, cele cu sediul în cetățile regale Alba, Turda, Cluj și Dăbâca, datează însă abia din secolul al XII-lea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
1724 în satul Nimăiești și este semnată de meșterul Lupu, cel care a ridicat și biserica de lemn din Talpe câțiva ani mai târziu. La fel ca și cea din Talpe se distinge drept una dintre frumoasele monumente de arhitectură sacrală din lemn de pe meleagurile Bihorului, caracterizată prin motivele astrelor cerești sculptate în relief pe portale și în grinzile de sub bolta navei. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . O biserică de lemn mai veche, acoperită
Biserica de lemn din Saca () [Corola-website/Science/317202_a_318531]
-
lucru dovedește o rupere voită de modelul tradițional, perpetuat până atunci prin meșterii dulgheri itineranți de biserici. Cei chemați la refacerea acestui lăcaș au dat formă nu încă unui spațiu de cult ci unui model demn de remarcat în arhitectura sacrală de lemn, unic între bisericile de lemn cunoscute în Oltenia. Tradiția constructivă la bisericile de lemn a stat secole de-a rândul încuiată în tipare rigide, limitate față de nevoile comunităților mai mari din secolele 18 și 19. Arhitectul Constantin Istrătoiu
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
de nuiele prinsă în nervuri de lemn. Dacă aceste soluții constructive ar fi fost introduse mai devreme, pe vremea lui Brâncoveanu, ar fi schimbat probabil în mare măsură tradiția dulgherilor de biserici. La sfârșitul secolului 19 arta dulgheriei în arhitectura sacrală era deja în decădere, și, cu toate înoirile aduse la Șirineasa și la Măgureni, nu s-a mai revitalizat în concurență cu arhitectura de zid. Este semnificativ faptul că atât biserica din Șirineasa cât și cea din Măgureni au fost
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
articulațiile dintre ele. Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului, este alcatuită la om din 33 - 34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric, una deasupra alteia și sunt împărțite după regiunile cărora le aparțin în: vertebre cervicale, toracale, lombare, sacrale și coccigiene. O vertebră este alcătuită dintr-o masă osoasă anterioară denumită corpul vertebrei și un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Între corpul și acul vertebrei se găsește gaura vertebrală. Este alcătuit posterior de coloana vertebrală toracală
Osteologie () [Corola-website/Science/321622_a_322951]
-
se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri. În dreapta și stânga lui Iisus, pe coama zidurilor, sunt chipurile apostolilor, în mărimea statului de om. Ansamblul de la intrare în incintă își găsește paralele atât în arhitectura fortificațiilor moldovene cât și în monumente sacrale similare din Ucraina de vest și Polonia. Sculptura poartă caracteristicile artei baroce. Corpul bisericii este format din bârne de lemn încheiate în cheotori netede, bisericești. Structura de lemn stă pe o fundație de piatră care preia denivelările terenului, în partea
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
stâlp a fost publicat câțiva ani mai târziu, într-un studiu despre bisericile de lemn din Ungaria de nord. Imre Henszlmann, la rândul lui, a remarcat-o în 1864 printre cele mai reprezentative pentru Maramureș, într-un studiu dedicat arhitecturii sacrale din nordul Ungariei. Nu întâmplător, biserica de lemn din Berbești a fost selectată și desenată de artistul Károly Cserna în volumul ilustrat dedicat Ungariei de nord, din 1898. În 1909, Ioan Bârlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasa sa
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
amestecul de grafii trimite la un fenomen istoric ce a marcat românitatea ardeleană pe parcursul secolului 17. În această perioadă unele comunități românești din zonă au fost puternic influențate de calvinism. Din această privință inscripția apare drept un unicat în arhitectura sacrală de lemn din zonă și un important document de istorie și cultură transilvană. Acestea trebuiesc puse în corelație cu tehnica constructivă mixtă, mai puțin întâlnită, în care a fost ridicată. Inscripția conține un an de datare, subliniat printr-o linie
Biserica de lemn din Almașu Mic () [Corola-website/Science/316981_a_318310]
-
Postura piciorului este neclară; aceasta fie era digitigradă ca în cazul prosauropodelor (doar degetele ating solul), sau semiplantigradă, ca în cazul sauropozilor ulteriori (atât degetele, cât și părți ale metatarsienelor iau contact cu solul). Sacrumul este făcut din patru vertebre sacrale fuzionate; sacrumul prosauropodelor poseda doar trei. Pelvisul este relativ primitiv, amintind de strămoșii săi, prosauropodele. Halluxul (primul deget de la picior), a arătat ca o gheară mare, care a fost turtită lateral, așa cum este și la prosauropode. Cu toate acestea, ghearele
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
moment anterior mutării. Naosul și altarul se disting ca părțile cele mai vechi ale construcției, de o vechime mai mare decât secolul 18. Modelul bisericilor de lemn fără tindă este cel mai vechi cunoscut, fiind o trăsătură arhaică în arhitectura sacrală de lemn de la noi. Datarea lăcașului, într-un anuar bisericesc de la 1909, din anii 1742-1743 trimit la anul 7251 al erei bizantine. Datarea nu se poate verifica, însă se presupune originea ei într-o pisanie sau însemnare, pierdută între timp
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
leopardului pătat este înrudită cu panterele, dar aparține unui gen aparte, "Neofelis". Reprezentanții genului "Panthera" sunt animale de dimensiuni mari și foarte mari. Tigrul siberian este cel mai mare animal aparținând familiei felinelor. Corpul este alungit, uneori puternic alungit. Regiunea sacrală nu este ridicată, iar șira spinării nu este încovoiată, spre deosebire de pisici. Umerii se află la un nivel mai înalt decât regiunea sacrală. Coada de obicei este lungă și constituie nu mai puțin de jumătate din lungimea corpului (cap — membre inferioare
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
mari. Tigrul siberian este cel mai mare animal aparținând familiei felinelor. Corpul este alungit, uneori puternic alungit. Regiunea sacrală nu este ridicată, iar șira spinării nu este încovoiată, spre deosebire de pisici. Umerii se află la un nivel mai înalt decât regiunea sacrală. Coada de obicei este lungă și constituie nu mai puțin de jumătate din lungimea corpului (cap — membre inferioare). Capul este relativ mare, fața alungită. Urechile sunt mici, rotunde. Urechile leului, cât și ale altor specii în blana de iarnă, aproape
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
prin structura de lemn bine păstrată, ridicată în tehnica în căței, una dintre puținele de acest fel rămase în Muntenia. Bolțile sunt formate din structuri ușoare de lemn și împletituri de nuiele, caracteristice epocii. Altarul semicircular este unic pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă. Întreaga structură este îmbrăcată în nuiele și tencuită în scopul de a imita construcțiile de zid. Se remarcă și pictura în stil neoclasic semnată de zugravul Ilie Luculescu din Târgoviște, de la 1889, refăcută în 1899. Trăsăturile
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
inițiale de la 1862. Peretele despărțitor, dintre tindă și naos, s-a păstrat pe locul original, și păstrează două goluri mari, laterale ușii centrale. Peretele iconostasului a fost ridicat și zugrăvit odată cu biserica, la 1862. Un element deosebit de rar pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă este altarul cu traseu semicircular, ridicat foarte probabil în aceeași tehnică a cățeilor, ca și pereții bisericii. Pridvorul vechi a fost înlocuit cu o structură ușoară de lemn, îmbrăcată cu scânduri, în prima jumătate a secolului
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
nobilimii din ce în ce mai prospere și într-o măsură mai mică printre negustorii bogați ai orașului. Cărămida și piatra pentru clădirile rezidențiale au devenit comune, însă numai în orașe. Stilul gotic matur a fost reprezentat atât în arhitectură cât și în sculptura sacrală de lemn. Altarul Veit Stoss din Biserica Sfânta Maria din Cracovia este una dintre cele mai magnifice lucrări de artă din Europa de acest gen. Universitatea din Cracovia, care a încetat să mai funcționeze după moartea lui Cazimir cel Mare
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Marele Arsenal în Gdańsk (construit în 1602-1606 de către Anton van Obberghen), și Primăria Veche din Gdańsk (construită în 1587-1595, probabil, de Anton van Obberghen). Laicizare caracteristică a vieții în timpul Renașterii și Reformei a dus numai la dezvoltarea minoră în arhitectura sacrală. În principal, în stilul Renașterii au fost construite capelele, dar unele biserici au fost reconstruite, de asemenea, inclusiv: Catedrala din Płock (refacută după incendiu de arhitecții Zanobi de Gianotis, Cini, Filippo di Fiesole și mai târziu, din nou, de către Giovanni
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]