15,319 matches
-
că e chiar superioară, estetic, cîtorva dintre cărțile sale de ficțiune. A intrat în India prin Ceylon, căutînd locurile de interes religios. de aici, prin junglă, a ajuns în India, după ce a întreprins un pelerinaj la Romeshvaram, tot atît de sacru că Benaresul, dar neștiut călătorilor europeni. Ajuns în Madras, vizitează o mînăstire de călugărițe catolice și, apoi, încearcă să surprindă fizionomia orașului ciudat. Aici, in India sudică, noaptea, observă naratorul, nu seamănă cu a Dobrogei sau a Italiei. Peste tot
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa, pe hîrtie, obiceiuri și cutume, mai toți practicînd activ yoga, meditînd, si actualizează spiritualitatea cărților sacre, pe care, unii, le citesc. Cu siguranta, aici, in mînăstire, a studiat, măi adîncit, viitorul savant practicile yoga, descrise, apoi, în cartea omonima. Să notez că memorabile sînt paginile despre cobră neagră și despre leproși. Dl. Mircea Handoca a pregătit
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
il au "în patria lor". Zilele de temnița le conferă aureola de martiri. În timpurile de "război" ei devin din profeți oameni politici. Regimul lor e acum altul: protejați de Imperiu, ei își puteau rosti discursul lor profetic, puteau implică sacrul în oratoria, în literatura, în opțiunile lor. După 1900, tot ceea ce se întâmplă arată altfel. Lumea s-a desacralizat. Ei sunt "recitiți" sub alt semn. În primul pătrar al veacului, toate s-au schimbat. Rămâne el fidel imperiului că Roth
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în manuscris zațul ediției întîi. Dar unul își aduce aminte spre ziua, căscînd pe parchet, pricina pentru care totuși e mai mare Molière și discuția este reluată de-a capo". Comunismul e înfruntat direct, prin portretizarea a însuși monstrului sau sacru, a lui Lenin, pe care autorul Porții negre nu numai că l-a zărit, dar și l-a radiografiat moralmente, cu o mare dexteritate, pe fundalul sistemului său dezumanizant, perfect intuit: "La Zürich, unde am stat patru zile, trăiește într-
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
datoria față de obște și datoria față de creație. În tot ce întreprinde decide, pe ambele planuri, o conștiință de tip misionar. Ea susține că a făgăduit, ca un jurămînt, să îndeplinească un mandat și că e atașată printr-un contract aproape sacru de colectivitatea în care se socoate acasă. Abnegația pe care o investește în aceste direcții primește dimensiunea unui apostolat. În exercitarea atribuțiilor în Cetate și în înțelegerea menirii scrisului nu mai e loc pentru frivolitate, amuzament, dezinvoltura. Un cumul de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun capăt sau fără vreo consecință cît de cît vrednică de a fi luată în seamă ori de a imprima aerului din preajma clopotniței imense o vibrație sacră ori importantă,... - ca și cum Evenimentul, în sine, moartea veneratului tătuc scund al popoarelor, ar fi cerut un altfel de timp pentru ca sunetul clopotului catolic, bătrîn, bun mijlocitor, să se producă, să răzbată în fine bătaia grea, imensă de bronz menită să
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul socio-politic respectiv nu se putea vorbi în nici un caz de autonomie estetică, atât etnicul, cât și sacrul fiind desfigurate de ideologia ateista și naționalistă a regimului comunist. Interesantă, îndrăzneață (și pentru mulți, surprinzătoare) ni se pare și paralelă pe care autorul o trasează între arhitectură realist-socialistă (specifică pentru Europa de Est de până la moartea lui Stalin) și arhitectura postmodernă
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
ale întregului secol! Cine n-ar sări ars să citească o astfel de carte, oricît de comercial și de transparent seducător ar suna titlul? Curiozitatea e intensificată de faptul că volumul cu pricina e conceput de John Updike, un monstru sacru în viață. La cei 67 de ani ai săi, Updike domină scenă literară americană, fie și pe motiv că ultimii ani nu au fost prea bogați în materie de figuri noi și interesante. Dacă nu povestirile în sine, măcar faptul
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a demistifica existența celor din jur. Portretele pe care memorialista le face unor contemporani ai săi (unii dintre ei monștri sacri ai literaturii) sunt exerciții de demistificare, care nu alunecă niciodată într-o satiră ieftină. Imaginile convenționale își pierd convenționalismul și se însuflețesc. Este ca și cum cineva ar șterge o oglindă aburita. Istoria unei angajări politice După cum reiese din aceste pagini de
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
armonizării spiritului cu miturile personale; fie că e vorba de câmpia Deliormanului și a Burnasului natal, de mitul rezistenței în fața unei istorii aberante, de mitul creștin sau mitul albului. Acesta din urmă, cuvânt-cheie al poeziei, recuperează valente biografice și poetice, sacre dar și umane. Valente și clipe de grație și echilibru vital, euforic până la uitarea de sine în peisajul heraldic. Ceea ce nu înseamnă că Liliana Grădinaru uită în cel mai recent volum Memoria tăcerii (Ed. Eminescu, 1999) cei cincizeci de ani
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
care acum se spune că nu se mai citesc. Eu nu știu dacă se citesc sau nu, dar aceasta este problema strict individuală a fiecăruia. Faptul că nu se mai citesc "Demonii" sau "Faust", ca să nu mai vorbesc de cărțile sacre, nu aduce nici un prejudiciu respectivelor opere, ci pe mine însumi mă exclude de la șansă de-a nu mai fi doar o createi a propriului mental. Impactul spiritual al unor asemenea cărți este uriaș. Chiar dacă mi se pare că nu ar
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
și emfaza sentimentală; ambele asigurau solemnitatea i. Schimbările de paradigmă ale științei istorice au rămas deocamdată fără efect la nivelul percepției publice. Orice modalizare și relativizare și mai ales orice referire la viața cotidiană sînt respinse cu oroare din spațiul sacru. Desigur, cel mai mult supără conținutul, punerea în discuție a ierarhiilor, disponibilitatea de a adopta mai multe perspective, acceptarea privirii din afară. La nivel pur discursiv, cea mai surprinzătoare reacție mi se pare, însă, respingerea tonului relaxat al normalității. O
Istorie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17553_a_18878]
-
reculeasă care, mai înainte de a-i dezvălui ochiului existența unui obiect, a unui reper, îi semnalează conștiinței faptul că miracolul și iluzia joacă, asemenea flacărilor deasupra comorii, dincolo de înfățișarea frusta a materiei. Și tot pictură, atunci cînd nu transcrie texte sacre sau cînd nu scrie altele nedescifrate încă, face și Ruxandra Grigorescu. În lumea ei mică, delimitata sever prin geometria suportului și prin delicatețea gestului, ea se mișcă asemenea unui personaj care oficiază. Asemenea unui copil care, în joacă, descoperă actul
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
și ispitiți a luneca pe derdelușul dictaturii, daca nu oriunde, măcar într-un sondaj de opinie. Te pronunți cu starea de spirit a iubirii trădate sau a regretului trădării a din nou extremele se ating. Și astfel, precum în cărțile sacre, spune sondajul, cei de sus ajunge-vor jos, cei de jos se văd supți în sus a să nu le vină să creadă! Poate că am luat-o prea de departe, cu un ocol prea lat: numai coriacelui Zăgan îi
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al oricărei alteia, este a prin exercitarea limbii a unul însemnat, totuși, ei pregătind, într-un fel, apariția "monștrilor sacri" a caror strălucire îi pune deodată pe toți într-o umbră ce ni se pare uneori nedrept, penibilă... Va trebui să mai apară în mileniul următor un Călinescu George, care să continue lista poeților minori, născuți și dispăruți între timp
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
veche de două decenii și jumătate. Dar numai pe noi ne-a dat „pe tavă“ foștilor inamici? A dat tot lagărul comunist european, iar până la urmă, destul de repede de altfel, și pe sine însăși, propriul imperiu gigant împreună cu doctrina lui sacră. Și celelalte țări est-europene, cu care URSS nu avea nimic de împărțit (ba, „la din contra“, am spune), și care nu plătiseră o datorie valutară externă pentru a fi nevoite să strângă cureaua, au împărtășit soarta noastră. Prăbușirea comunismului nu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
departe: rostul teatrului e să trezească în om energii pe care socialul nu le poate declanșa, caz în care scena devine un loc unde oamenii se pot încărca cu vigori ancestrale. Un loc al epifaniilor uitate, un loc unde forța sacrului poate izbucni cu aceeași intensitate cu care izbucnea în cursul misteriilor medievale. Acesta e primul paradox al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai apoi să se încline în fața a tot ce poate fi mai desuet în lumea actuală: „invizibilul sacru“ pe care Brook îl evoca mereu: „Orice artist încearcă să surprindă asta în opera lui într-un fel sau altul și simte, probabil, că sensul se naște prin posibilitatea de a intra în contact cu o sursă invizibilă, aflată dincolo de
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
dihotomia „teatru comercial“ și „teatru pentru elite“. Pe primul Brook îl respinge sub motiv că e o mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de Brook. Încă o decepție adeverind că teatrul o duce rău. Dar cartea lui Brook nu e o decepție, ci expresia unui verdict: declinul scenei.
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
contribui decisiv la apusul ei în mesajul: Va lua țara foc din spun lui Florin cu convingere. În sensul că gradat în cursul Prislop Țara este atinsă deja de altă ordine de idei sunt timpului ce urmează anului 2012 focul sacru zamolxian. Cele preocupat de ceea ce se spune se va dezintegra. Lumea nu se întâmplate, cu emergența despre un iminent sfârșit al lumii. va sfârși în maniera crudă și zânelor moderne și apariția Sunt preziceri care converg p r i m
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
Pot spune că am înfăptuit aici în România... peste așteptări. Așa să ne ajute zeul email vine de la Paul, Fiul Dumnezeu. La revedere Ceahlăulu i . Avem proiecte Rămâi cu bine importante de înfăptuit la muntele Spiritul lui Deceneu, pe care sacru al Moldovei. Sufletele zânele zamolxiene moderne îl străbunilor aflate în Ceahlău s-au posedă, va da roade. Vindecarea trezit și ne cheamă. neamului românesc se va face cu Prin email Zâna Pădurii îmi dă ajutorul zânelor, paradigmele o veste minunată
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
revine binecuvântările lor proaspeților Puișoru-i botezat. La legea dată de străbuni. căsătoriți. Tot de la ea aflu că Sânge de dac ne curge-n vine zânele moderne vor face botezuri Zâna Pădurii îmi trimite o Suntem un neam de oameni buni. sacre dacice. Pentru astfel de f r u m o a s ă b i n e c u v â n t a r e evenimente viitoare scriu o personală care mă inspiră să-i S 5: Din rădăcina strămoșească
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
vine să-ți dorească Că neamul nostru românesc parfumate. Una dintre zâne, Viața ta să înverzească. Este poporul de-nțelepți. aleasă de mama băiețelului, face S-o trăiești într-un mister Noi suntem cei ce se iubesc. ritualul aprinderii focului sacru cu o Ce-o s-ajungă pân-la cer. invocație. Mama îl botează pe Și mereu să străjuiești Refen: Poporul Soarelui revine băiețel cu câțiva stropi de apă pe Tot ce-n viața ta iubești. La legea dată de străbuni. frunte. Apoi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]