533 matches
-
alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de chiloțel. N-ai slip, n-o întinzi la plajă... Cine te-a păcălit pe tine, scămoșatule, că jerpelitura asta de vorbe e poezie? Făcând crețuri "laba gîștei" pe la colțul ochilor, has-Satan toarse melancolizat, se-ntinse și sfârâi ca o salamandră. - Mai mă asculți? - Ca pe glasul lui părintele Birizdael. Care, ori de câte ori descleștează gura, să târguie sau să drăcuiască la vreo păcătoasă, o încurajează pe gudulancă prin vorbele: "Tu ai supt-o cel mai bine, nevinovato!" - Pe la începutul anului de față
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu-l aibă sub ochi. Godun, în schimb, care se îndârjea să ajungă primar, făcuse din el o emblemă electorală și-l pusese în orice afiș, în graffitiurile care murdăreau garduri și care îndemnau: „Votează Pegasus!“. Mai avea doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care ar fi vrut să-i câștige. — Pegasus! Mitologii puerile, de băieți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poală, văzu lângă el o nomadă balucci, desenând o Khorshid Khanum 1 într-o farfurie de lut. — Unde sunt aici, domnule? îl întrebase pe unul dintre bărbații care stăteau sub un cort și culegeau semnături. Erau liste pentru Pegasus, pentru Salamandra și Coiful Soarelui, iar individul îi răspunsese, la rândul lui, printr-o întrebare: Nu vreți să votați? E mai simplu de-aici... — Ba da, votez pentru Pegasus, îi spuse Omar și se scrise pe lista pentru Godun, dar se scrise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În același timp”, Barbey are toate calitățile pentru a-l „prinde” ca nimeni altul În pagină pe regele dandy-lor. Dacă ar fi să le dăm crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că e așa de la început? — Nu ești lipsit de atractivitate, știi asta foarte bine. Îți încerci și tu norocul. — Ba nu - bine, nu neatrăgătoare, ci la același nivel cu rațele. Spun doar... doar că sunt diferit, dar nu mai bun. — Salamandră. — Poftim? — Ce zici de salamandră? Dintotdeauna am crezut că sunt destul de interesante, dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu ești lipsit de atractivitate, știi asta foarte bine. Îți încerci și tu norocul. — Ba nu - bine, nu neatrăgătoare, ci la același nivel cu rațele. Spun doar... doar că sunt diferit, dar nu mai bun. — Salamandră. — Poftim? — Ce zici de salamandră? Dintotdeauna am crezut că sunt destul de interesante, dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
diferit, dar nu mai bun. — Salamandră. — Poftim? — Ce zici de salamandră? Dintotdeauna am crezut că sunt destul de interesante, dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o urmă mare și însângerată pe frunte. Noi, rațele, ne cam îngrijorăm când prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o urmă mare și însângerată pe frunte. Noi, rațele, ne cam îngrijorăm când prietenul nostru salamandră se pocnește cu capul de pereți din cauza unor diferențe. Da, bine, știu. Încercam doar ceva, asta-i tot. Holly părea așa de îngrijorată când am zis asta că îmi doream să n-o fi spus. Nu prea puteam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capete maronii, pe care nu puteai să-i Înfigi În cârlig și care se făceau nevăzuți În apa rece; mai găseam căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În cârlig și care se făceau nevăzuți În apa rece; mai găseam căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
este? Habar n-am ce viață sentimentală a avut, are. Albumul îmi spune că trece printr-o nebunie de asfințit, înainte de căderea ultimă. Perverserezi, Russ, perverserezi! Mi-o confirmă și ultimul autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată stă agățată cu ghearele de sexul erect. Cine spunea că, bătut bine, aurul ajunge ban, monedă forte? Așa-i și talentul lui Rusalin, după cît costă albumul; după cît costă un tablou semnat Rusalin Pop. "Căci multă glorie aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul din jurul lor e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola tricolor, Cântecul inimii zburătoare). Lecturile sale preferate (Rimbaud și Baudelaire, Poe și Rilke
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi imaginea desăvârșită, pe care voi încerca să o surprind măcar vreodată. Deocamdată văd doar umbra acestei treceri pe un zid mare, încăpător pentru toate apartamentele orașului". Imaginea se mai întâlnește, cu un impact diferit, în finalul amarului autoportret din Salamandra, în care, la adăpostul falsei măști de energumen, Codrin Dinu Vasiliu își mai coagulează o dată programul poetic: Există o mie de poduri/ spre același perete, există/ o mie de poduri, spre aceeași parte a râului,/ există o mie de poduri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai coagulează o dată programul poetic: Există o mie de poduri/ spre același perete, există/ o mie de poduri, spre aceeași parte a râului,/ există o mie de poduri/ peste care trec/ în fiecare seară/ cele o mie de părți ale salamandrei.//...// Sunt diavolul celor o mie de părți/ ale salamandrei/ și nu cred niciodată/ că, odată ajunsă la capăt,/ s-ar putea întâmpla/ ca salamandra cu o mie de părți/ să se preschimbe/ într-o femeie cu o umbrelă". Mă încăpățânez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poduri/ spre același perete, există/ o mie de poduri, spre aceeași parte a râului,/ există o mie de poduri/ peste care trec/ în fiecare seară/ cele o mie de părți ale salamandrei.//...// Sunt diavolul celor o mie de părți/ ale salamandrei/ și nu cred niciodată/ că, odată ajunsă la capăt,/ s-ar putea întâmpla/ ca salamandra cu o mie de părți/ să se preschimbe/ într-o femeie cu o umbrelă". Mă încăpățânez să îl contrazic: în cele mai bune pagini din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o mie de poduri/ peste care trec/ în fiecare seară/ cele o mie de părți ale salamandrei.//...// Sunt diavolul celor o mie de părți/ ale salamandrei/ și nu cred niciodată/ că, odată ajunsă la capăt,/ s-ar putea întâmpla/ ca salamandra cu o mie de părți/ să se preschimbe/ într-o femeie cu o umbrelă". Mă încăpățânez să îl contrazic: în cele mai bune pagini din Măști, reportaje, peisaje, utopii, "femeia cu o umbrelă" în care, pentru autorul lor, se metamorfozează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ținut ploios. Castelul a fost într-adevăr înălțat de un geniu, dar el a venit din Italia și se numește Primaticcio; un Făt-Frumos și-a adăpostit într-adevăr dragostele aici, dar era rege și se numea Francisc I. Însemnul său, salamandra, își scuipă aici flăcările, pretutindeni. Ea sclipește în mii de exemplare pe bolți, puzderie de văpăi ca stelele pe cer. Susține capitelurile cu coroana sa arzătoare, colorează vitraliile cu focurile sale, șerpuiește pe scările secrete și pare că mistuie cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui în vis indică, în funcție de scenariu, acțiunea în forță a subiectului sau a altora. Animalul arată astfel obligația de a «ataca», adică de a forța lucrurile, de a pleca, de a se lansa. Atacul semnifică adesea luarea unor decizii radicale. Salamandră Având reputația dată de legendă că a supraviețuit focului, salamandra simbolizează puterea spirituală. În vis, pune accentul pe forța interioară a subiectului, capabil să înfrunte toate situațiile, să supraviețuiască atacurilor și, în loc să fie distrus de încercările care este supus, să
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subiectului sau a altora. Animalul arată astfel obligația de a «ataca», adică de a forța lucrurile, de a pleca, de a se lansa. Atacul semnifică adesea luarea unor decizii radicale. Salamandră Având reputația dată de legendă că a supraviețuit focului, salamandra simbolizează puterea spirituală. În vis, pune accentul pe forța interioară a subiectului, capabil să înfrunte toate situațiile, să supraviețuiască atacurilor și, în loc să fie distrus de încercările care este supus, să triumfe asupra lor și să-și găsească noi forțe. Mistreț
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
văzut de sus, Cursa, Zile fierbinți, Singură‑ tatea florilor, Casa de la miezul nopții, Instanța amână pronunțarea, Ultimele zile ale verii, Ultima noapte a singu‑ rătății, Premiera, Trecătoarele iubiri, Ilustrate cu flori de câmp, Rătăcire, Serenadă pentru etajul XII, Accident, Cuibul salamandrelor, Misterul lui Herodot, Fair Play, Iarba verde de acasă, Eu, tu și Ovidiu, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Avaria, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună, Drumuri în cumpănă, Ciocolată cu alune, Ora zero, Omul care ne trebuie, Cine
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lui Ivan (1962) 168 Creierul (Le Cerveau) (1969) 188 Croaziera (1981) 234-235, 248, 251, 253, 260, 264-265, 285-286 Cronica moravă (Vsichni dobrí rodáci) (1968) 174 Crucișătorul Potemkin (1925) 35-36, 205 Cu mâinile curate (1972) 108, 191, 193, 196, 249 Cuibul salamandrelor (1978) 196 Cursa (1975) 196, 253 Cuțitul în apă (1962) 271 D Dacii (1967) 111, 115, 123, 130, 144, 199 Datorie și sacrificiu (1925) 56 De bună voie și nesilit de nimeni (1974) 191, 196 De ce trag clopotele, Mitică? (1990
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]