2,948 matches
-
În jurul orei 10,30 Saritov a reapărut pe salteaua de concurs în compania campionului mondial, americanul de 20 de ani, Kyle Snyder,principalul favorit al categoriei. Și, din păcate, calculele hârtiei au fost respectate...După șase minute a fost 7-0 pentru Snyder care avansa în semifinale, lui Saritov ramanandu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92385_a_93677]
-
după al doilea meci a rusului adus la Rio să ne reprezinte culorile(atenție, insist asupra acestei formule, „cu culorile”, veți vedea un pic mai târziu de ce... Pârcălabu era cam nemulțumit, având impresia că Saritov n-a dat totul pe saltea ca să-l învingă pe Snyder...Eu, care m-am dus prin clasa a patra la vreo trei(!) antrenamente de lupte libere la Casa Pionerilor din Buzău, după care am renunțat paradu-mi-se prea grele, mi-am exprimat părerea „nevinovată” că, poate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92385_a_93677]
-
implicat în gesturi filantropice de câte ori a avut ocazia. În 2005 acesta a fost implicat în mai multe acțiuni umanitare. Impresionat de dramă sinistraților afectați de inundațiile din zona Vrancea, actorul a vizitat satul Milcov și a ajutat familiile sinistrate cu saltele, haine, alimente și bani. Tot atunci, actorul a acceptat să ia parte la proiectul “Alege Viața”, susținut de către Agenția Națională Antidrog, având o întâlnire cu copii din București cărora acesta le-a vorbit despre pericolele consumului de droguri. 2005 a
Vizita lui Steven Seagal la Constanta se incheie cu un gest umanitar joi, orele 14.00 la magazinul Brick [Corola-blog/BlogPost/92939_a_94231]
-
impus o falsă liberalizare a pieței de creditare, au ajuns astăzi în situația de a strâmtora foarte mult finanțarea. Și de unde să ia bani? De la fraierii care au depozite. Adică duci la bancă niște bani, ca să nu-i ai la saltea, iar banca, după o lună, două, trei sau patru, îți dă înapoi mai puțini decât ai depus. Dar se scriu cărți. În continuare se pot scrie cărți. Refugiul din cotidian rămâne cartea. Chiar dacă suportul este tipărit sau electronic, cartea rezistă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
individ fără vârstă, nu prea înalt, dar bine legat, cu părul deschis la culoare cam rărit în creștet. Ochii săi albaștri îl cercetau pe partenerul de conversație cu căutătura luptătorilor sau boxerilor care se privesc nemișcați înainte de a evolua pe saltea ori în ring. Omul avea cutele nasului adânci și colțurile buzelor trase, de parcă ar fi zâmbit ironic fără contenire. Mergea legănat, balansându-și brațele pe lângă trup. Deși era vară, purta costum. Într-o singură zi, ceva mai călduroasă, apăruse într-
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
XVIII. CARTEA SECRETELOR, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. CARTEA SECRETELOR autor, Bertoni D Albert Îți mai aduci aminte cartea Din care îți citeam eu uneori ? Am dat de ea întâmplător, pe-o saltea Rămasă sus, în pod, în partea În care ne iubeam adeseori Decadele-au trecut pe nesimțite Sunt numai două, dar cum au trecut!... Mi-e dor să-mi spui "iubite" Iar astăzi ți-aș promite Că vreau să fac tot
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și fibre. Florentini afurisiți, cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se miște, izbuti să vadă omul care Îl Însoțea. Sigur că Îl cunoștea. Celălalt i-o luase binișor Înainte. Clătinându-se, Dante Îl ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să o urmeze. Trecu și el de colț, pătrunzând În cealaltă aripă a clădirii. Aici, odăițele lăsau locul unor camere mai Încăpătoare, aranjate cu mai mult lux. Paturi de lemn În locul umilelor saltele de paie, precum și un minimum de mobilier. Deși erau toate goale, trecând pe dinaintea ușilor deschise descoperi că În fiecare din ele exista un mic opaiț, care abia lumina spațiul dinăuntru, populându-l cu umbre. Nu izbutea să o găsească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care Înțelegeam să mă servesc fără jenă. Până dimineața, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
campion de tir. Acum, ultima Întrebare: unde este pistolul pe care ți l-am dat odată cu discheta aceea, știi despre ce vorbesc...? - La loc sigur. Dorm cu el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Și acum, scuză-mă, dar aș vrea să dorm câteva ore, nu mă simt prea bine. Noapte bună! Am ieșit amețit și am ajuns În cameră mai mult Împleticindu-mă decât pășind. M-am dus țintă la ascunzătoare, am ridicat salteaua și am pipăit cu palma umedă locul bine cunoscut. Era gol. 35 Oricât de sălbatic ne-ar cutreiera duhul relativismului, câteva certitudini nu strică niciodată. Să fie, acolo... Personal, nu știu dacă aveam În dotare prea multe, pentru una Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase oricare dintre dânșii În posesia pistolului meu? Nu vreau să spun că, ascunzându-l În saltea, dădusem eu dovadă de o imaginație ieșită din comun. Alta era enigma: cum pătrunsese prezumtivul percheziționator În camera mea ? Încuietoarea nu fusese forțată, se vedea cu ochiul liber și, de altfel, orice tentativă În acest sens ar fi fost sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cartela ca să intre În cameră? - Nu... M-am gândit că o face În lipsa mea, am și apreciat discreția, dar... Nici un „dar”; până la urmă, am Înțeles. Cam greu, cam târziu și fără pic de voie bună. - Să ascunzi un pistol În saltea și să crezi că se află În siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi luat-o înainte povestitori mult mai înzestrați, în nepieritoare pagini peste care nu se poate trece. De aceea, căutătura noastră se va opri o clipă asupra colțului rezervat lui Covaliov și nevestei sale unde trona un munte de saltea care cu aristocraticele-i proporții, dădea un aer maiestuos colibei, umplând-o de zgomotele și foșnetele unei familii fericite. în sfârșit, aproape de intrare, erau paiele pentru oaspeți, peste care dânșii se așezară deîndată în această ordine: la perete Barzovie-Vodă, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în dreapta spătarului bietul rapsod Broanteș, pe bruma de paie ce-i mai rămăsese de le ceilalți. Covaliov așteptă ca doamna Știucî să bea apă și să ajungă la locul ei, aruncă doi-trei pești câinelui, stinse opaițul și îl auziră escaladând salteaua. în colțul lor câțiva copii adormiseră iar alții nu prea. Nu ne rămâne decât să dormim! - șopti Barzovie-Vodă de lângă perete. — Ușor de zis - răspunse tot în șoaptă spătarul Vulture. Nu știu ce se-ntâmplă, dar am o trezie în mine... ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mai și Vama Veche se Întinde pe o distanță de vreo trei kilometri o plajă Îngustă cu nisipul zgrunțuros, presărată cu pietricele poroase și cu valve de scoici sidefii sau albastru Închis, cu crabi de culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să mă foiesc încolo și-ncoace vreo oră. Oricine se apropia de ele putea să-și dea seama că au fost folosite de copii mici încă de când au fost construite. Lui tanti Mae i s-a făcut rău de la mirosul saltelei ei în prima noapte în care am dormit acolo. A dormit pe canapea în noaptea aceea și-apoi și-a aruncat toată pudra pe pat a doua zi. Înăuntrul casei nu mai erau prea multe de văzut, dar mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
e mai frig și mai întuneric la mama în cameră. Sub pătură, îi puteam distinge forma, dar nu foarte clar. Singurele părți care îi ieșeau în evidență, erau picioarele și capul. Restul era scufundat și părea să facă parte din saltea, dar eu știam că e acolo, ceea ce mă înfricoșa. Mi-am pus mâinile sub ea și am ridicat-o, fără să dau la o parte pătura cea veche. Era mai grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei, s-a năpustit pe ușă cât a putut de repede ca să-și salveze televizorul și combina. Se grăbea atât de tare să o șteargă încât a preferat să-și arunce salteaua pe fereastră în loc să o care până jos. Grupul care se strânsese în camera de așteptare de la secția de poliție era astfel compus din ocupanții respectabili ai casei, dar mi-a fost clar destul de repede că nici ei, de asemenea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am sprijinit de un perete, bând și mai multă bere, desprinzându-mă ușor de trup. Podeaua zvâcnea sub tălpile noastre, stârnită de bas, ca și cum am fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-a încolăcit pe ea ca o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-mă ușor de trup. Podeaua zvâcnea sub tălpile noastre, stârnită de bas, ca și cum am fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-a încolăcit pe ea ca o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuvânt; Tom s-a ridicat și m-a urmat înăuntru. Am mers, în tăcere, până la frigider, am scos votca, am pescuit două pahare mari din chiuvetă și am urcat scara până în podul în care dormeam; m-am făcut comodă pe saltea, am umplut paharele până la refuz, i-am întins și lui unul și, în liniște, le-am dat pe gât. Am pus paharul jos și am izbucnit instantaneu în lacrimi. Tom m-a strâns în puloverul lui mare. M-am smiorcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]