4,384 matches
-
faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni și, trecîndu-și mereu palma peste capul cățelușei, pornește către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curată și strălucitoare sub un cer înalt și albastru. Bull urcase încet pe scări, simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Grota adăpostește mii de statui antropomorfe în mărime naturală. Unele sunt reprezentări ale lui "Buddha maiestuos'' în poziția culcat, altele sunt discipoli ai acestuia imortalizați citind din scrieri religioase sau șoptindu-și unii altora la ureche și zâmbind, alții făcând saluturi cu mâna. Mai sunt și reprezentări umane având pe fețe expresii inocente, ca de copii. Statui cu o înălțime de la 16 m până la puțin peste 10 cm, sculptate ingenios și deosebit de expresive, pline parcă de viață, toate adevărate opere de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
broderii fine, sculpturi migăloase și atâtea altele. Oare nu este posibil ca această îndemânare să provină, măcar parțial, și din folosirea zilnică a bețișoarelor? se întreabă, nu fără temei, cercetătorii. Obiceiurile culinare ale chinezilor "Ați mâncat ?" este o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la microfon. Tot atunci, se întețea și paloarea ofițerului. Își mai turna un păhărel și mă fixa cu ochii lui gri, în care licărea totuși ceva, cred că jarul oglindit al țigării. Nu spunea nimic, doar scotea un „mda“ după salutul de final, „...al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu, să auzim numai de bine“. Cum stăteam eu la masă și ronțăiam cartofi prăjiți, desenam ori înălțam turnuri din bețe de chibrit, felul în care vorbea domnul ăla mă topea. Era aliatul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde era cartea. Încă se mai afla acolo : o felie galbenă făcută sandviș ca brînza Între copertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui lumii cu toată onestitatea, drept creatura care știam că sînt. Salut, Jerry, sînt eu ! N-aș fi făcut niciodată asta, firește, Însă Îmi plăcea ideea că aș fi putut s-o fac. În ciuda faptului că Îmi purtam masca plin de curaj, aceasta se fisura de fiecare dată și cîteodată nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut o zi grea, și-a ieșit din fire, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci de ani. După un salut plăcut, trase cuverturile deoparte și începu o examinare atentă a bandajelor mele, urmărind cu ochi serioși contururile învinețite. I-am prins privirea la un moment dat, însă ea se uită la mine absentă și-și continuă treaba, plimbând buretele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reuși să stârnească mulțimea, dar Vaughan păru mulțumit. Pe când cobora la intrarea în gang, gura lui dură, cu buze marcate de cicatrice, era deschisă într-un zâmbet caraghios. Văzându-ne pe mine și pe Helen împreună, flutură din mână a salut, de parcă am fi fost doi fani vechi ai acestor morbide spectacole de arenă. Douăzeci de minute mai târziu, ședeam în scaunul meu în spatele Lincolnului lui Vaughan în vreme ce un Seagrave zdruncinat era ajutat să traverseze parcarea. Reconstituirea accidentului fusese un fiasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spion ungur, fie evreu, fie francmason, sau chiar toate trei la un loc, populația îl adora. Oamenii îi dădeau binețe când îl vedeau trecând grăbit pe stradă cu o foarfecă, lopată sau sfoară în mână, iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se șterse de sudoare și, mângâind un orfan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mai înainte am băut cu cineva, cu cel care a plecat, o altă sticlă de vin, dar nu sunt pilit. Nici măcar binedispus. Doar puțin trist, puțin resemnat. Persoana care s-a apropiat de mine îmi pune o mână pe umăr. - Salut, mormăi eu fără să o privesc. - Bună, zice. Voce de fată, deci este o fată, deci îmi ridic privirea din întuneric și mă uit la ea. Blondă, sau poate lumina o face așa, părul lung, nespălat, trăsături frumoase. Are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ultimul răcnet, o nebunie, ce mai... Acolo, în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe partea cealaltă, piața cetății și magazine: o patiserie, un Panipat, un patinoar... - Alo, domnii, salut, îi salutai simpatic pe cei doi trecători. - Ah, bună ziua, zise tânărul scoțând la iveală un zâmbet cretin de sub fața bășită, plină de coșuri. Dumneavoastră trebuie să fiți regele, nu? Eram regele, într-adevăr, și nu puteam nega, având pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi dau seama de ceea ce se-ntâmpla: un străin se pregătea să-mi ia locul, devenea eu, colivia mea cu grauri era a lui, stereoscopul, casca de ulan atârnată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gelozie. Ai vrea să-l mai tragi de limbă pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea l-a făcut să-și întoarcă fața (altfel aș fi putut să-l cred surd), dar imediat și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ultimul fir care-l mai lega de ea, continua să semene confuzie în titluri, nume de autori, pseudonime, limbi, traduceri, ediții, coperți, pagini de titlu, începuturi, sfârșituri, pentru ca ea să fie obligată să recunoască acele semne ale prezenței lui, acel salut fără speranță de răspuns. „Mi-am descoperit limitele, mi-a spus. În lectură se-ntâmplă un fenomen asupra căruia nu am nici o putere.“ Aș fi putut să-i spun că nici poliția cea mai puternică nu poate depăși acea limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
semn să intre și ele traversară curtea s-o întâlnească. — Nu prea mai văd bine, le explică Mma Potsane. Mă lasă vederea pe zi ce trece. De-asta nu mi-am dat seama cine ești. Își dădură mâna și schimbară saluturile obișnuite. Apoi Mma Potsane le făcu semn spre o bancă așezată la umbră, sub un copac mare de lângă casă. Ar putea lua loc acolo, explică ea, fiindcă în casă e prea întuneric. Mma Tsbago îi povesti de ce se aflau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nenea ăla cu geantă pe umăr... Trebuie să recunosc, haimanaua are ochi. Fata e chiar hâdă, gălbejită, căloasă, cu șuvițe platinate, cu rădăcina ca pana corbului. Are-un cap mare, c-o gură parcă plantată din greșeală pe față. O salut cu două degete, de la distanță, și-o iau la picior. E-așa de simplu să faci pe cineva fericit! *** - Vax în general, nașpa-n particular, radios, minunat, înfloritor în momente bine determinate, aștept s-aterizeze pe toloacă, lângă observatorul astronomic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
clientu’ nostru, râde Alifie, o cunoștință de demult, de pe la ștrand. Te-am văzut când ai luat-o pe-aici și-am venit după tine. Din tufăraie iese o nuntă de câini. Dăm noroc. Alifie nu mai are arătătorul de la dreapta. - Salut, Alifie... Dar ce faci pe-aici? Te știam plecat... - Ei, profesore, ne-au îmbarcat nemțălăii și ne-au trimis pachet acasă. M-au și prins din cauza unui nepot... Un gușter... A intrat arabelu’ într-o casă a unora mai baștani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre alegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pa, mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece conferință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]