1,165 matches
-
fi la fel de puternic ca Tarzan. Să faci tot ce-ți spun ei, doctorul și Vilma. Să Înveți bine ca să poți intra la școală. Data viitoare te luăm și pe tine cu noi. Mămica Îți promite. Unchiul Juan Îți trimite calde salutări. Acum Își face nodul la cravată. E tare bun și are grijă de noi, darling. Și tu ai să te faci la fel de mare și puternic. Mă roagă să mă grăbesc. Mămica Încă nu e gata și trebuie să plecăm. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu el. Șase luni mai tîrziu a primit o scrisoare de la ea, scrisă cu o cerneală verde Îngrozitoare pe o foaie de caiet. Spunea puțin În cuvinte multe: să fie cuminte, să-i asculte pe cei mari, să le transmită salutări tuturor, cum mergea cu școala?, din nou să fie cuminte, ca o să intre În slujbă la o familie din Nasca, nu știa Încă adresa, poate Îi scria și ei cîteva rînduri la Puquio, cu toate că ea o să plece foarte curînd. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou să fie cuminte, ca o să intre În slujbă la o familie din Nasca, nu știa Încă adresa, poate Îi scria și ei cîteva rînduri la Puquio, cu toate că ea o să plece foarte curînd. Din nou Îl ruga să le transmită salutări tuturor celor de acasă și Își lua rămas-bun. Julius i-a scris; a pus singur scrisoarea la cutie, dar răspuns n-a primit nici pînă azi. La urma urmei, reflectă el Într-o bună zi cînd Își aminti de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și aducă aminte că În Statele Unite era un băiat blond care semăna leit cu ea, Santiago, care cerea tot timpul dolari În scrisori care Începeau cu declarații de dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În după-amiaza aceea pregăti un document special: LIBERTATE SPECIALĂ PENTRU SERVITORII LOIALI Din ordinul excelenței sale, lord Clane Linn, conducătorul orașului Linn, om de știință al templului, preaiubit de înșiși zeii atomului, se dispune prin aceasta și așa va rămâne veșnic: SALUTĂRI tuturor acelor bărbați și femei buni care au slujit în liniște și eficient imperiul pentru a ispăși păcatele conducătorilor care i-au condus în războaie fără speranță împotriva imperiului Linn protejat de zei - aceasta este șansa unei libertăți totale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi. Sunt în bani. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt alte lucruri mai importante în viață, de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de a se adapta nevoilor epocii lui ar pune în pericol autenticitatea operei lui și l-ar priva de interesul pe care aceasta l-ar putea avea asupra contemporanilor săi, adică cel de o îmbogățire și o schimbare a contextelor salutare. Ne putem teme că autorii de care ne ocupăm, mai mult teologi sau canoniști decât istorici, nu ar fi perceput această exigență, cu riscul de a face o operă inutilă, sau chiar nocivă. 5. „Argumentum et silentio” Unii scriitori din
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
manifestase până în acel moment. Seșizându-i deruta pșihologică, mr. Irimia a abandonat schema de interogare prestabilită și cu un gest scurt, îi oferă fotografia mărită a ,,Ciudatului’’ăîn postura unui cadavru) și , pe cel mai firesc ton poșibil, adăugă:nene, ai salutări de la Culică și m-a 93 rugat să-ți transmit că te așteaptă’’ăpedeapsa capitală era destul de uzuală pe atunci) Atât a fost tot ce s-a spus: paisprezece cuvinte, cu tot cu prepoziții și conjuncții. Paisprezece cuvinte, după care a urmat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acest tur de forță al sosirii, ceremonia de primire nu putea întârzia. Ziarele din Azania aveau deja titlurile pregătite, chiar înainte ca evenimentele să se întâmple cu adevărat, căci ministrul Informațiilor, domnul Simba, verificase în amănunt toate detaliile, în virtutea prudenței salutare pe care Azania liberă o învățase de la prietenii Bordurieni. Libertatea presei din Azania era una lucidă și patriotică, de vreme ce nimic nu putea afecta unitatea națiunii în jurul mareșalului ei. „Tintin admiră realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ta, da’ nu prea-mi arde de petreceri zilele astea. Nu strică să te mai scuturi de gânduri, fetițo. Dacă aflu ceva despre bătrânu’ ăla, îl invit și pe el. Ați putea dansa. — Bine. Dacă-l vezi, scumpo, spune-i salutări de la doamna Reilly. În spatele ușii de la baie, Ignatius stătea pasiv în apa călduță și împingea cu degetul săpuniera de plastic înainte și înapoi pe suprafața apei, ascultând din când în când crâmpeie din conversația la telefon a mamei sale. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe jumătate Închiși Încovrigat Între ele. Erau atât de absorbite de internet, Încât nici una nu a auzit cearta de dincolo de ușă. Armanoush tocmai se conectase la Café Constantinopolis, hotărâtă să o ia și pe Asya cu ea de data asta. Salutare tuturor! Nu v-a fost dor de Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit? a tastat. A revenit reporterița noastră de la Istanbul. Pe unde-ai umblat? Te-au mâncat turcii cu fulgi cu tot? a scris Anti-Khavurma. Ei bine, una dintre mâncătoare e lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a titlului unui cântec de Johnny Cash. În orice caz, o poți Întreba și singur. E chiar aici. Dragă Café Constantinopolis ți-o prezint pe O Fată Pe Nume Turcoaica. O Fată Pe Nume Turcoaica Îți prezint Café Constantinopolis. Bună! Salutări din Istanbul, a scris Asya. Nici un răspuns. Sper că data viitoare veți veni și voi la Istanbul cu Arman... Asya și-a dat seama de greșeală doar când Armanoush i-a dat peste mână... cu Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. O, mulțam. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
crește singur copilul. — Bună, tată. Ben coborî cu pas săltăreț și i se alătură în dezordonata cameră de zi. Cu inima cât un purice, Jack intui că n-aveau să urmeze obișnuitele douăzeci de întrebări, ci ceva mult mai spinos. — Salutare, amice. Jack arătă spre locul liber de lângă el, de pe canapeaua moale. — Cum o mai duci? Ochii negri strălucitori ai lui Ben, care semănau atât de mult cu ai maică-sii încât îi sfâșiau cândva inima lui Jack, îi întâlniră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau îndreptate spre ecranul uriaș, cu excepția unuia singur. Al lui Ralph. Parcă într-un gest mărunt de revoltă, singurul care-i era permis, acesta își întorsese scaunul spre lumea de-afară. Lui Jack imaginea i se păru copleșitor de grăitoare. — Salutare, Ralph, bătrâne. Jack îi luă mâna într-a lui și i-o strânse cu căldură, uitându-se în ochii strălucitori, lucizi, ai mentorului său. — Ben îți transmite toată dragostea lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru numărul 2. Singurele persoane care aveau ceva de cârtit erau Sean McGee, care nu reușise să treacă cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face Ralph. — E în bucătărie, anunță Ben, pregătește ceaiul. — Pentru Dumnezeu, ai grijă, se panică Fran, simțindu-se recunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acestui personagiu și consacrarea seculară, pe care i-a dat-o indiferența atîtor generații, au putut să influențeze și tinerețea Domniei Voastre, ca pe a atîtor predecesori în treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat educației copiilor noștri”. Capitolul despre fabulele lui La Fontaine se încheie, totuși, cu o reverență, o apărare, o ilustrare și o scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu iubit? Îngînă ea, În timp ce eu scutur din cap, vrînd s-o scutur pe ea și să-i strig că nu e bebelușul ei, vacă proastă, ci al meu. Iar acum cîteva zile, zice „Salutare, băieții mei frumoși“. Lupt cu furia care crește În mine, căci, oi fi eu mama iubitului ei nepot și soția preaiubitului ei fiu mai mare, dar par a fi devenit o cantitate complet neglijabilă. Pentru ea, totul se reduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
culeagă șirul de cereale Cheerios pe care Oscar le lasă În urma lui. Mă Îmbrățișează, Îl pupă și pe Dan, apoi se Întoarce către Lisa, care-și Închide telefonul cu un clic și ne Îmbrățișează pe toți. — Lisa! CÎnd isprăvim cu salutările, Trish spune clătinînd din cap: — Cum Dumnezeu de reușești să arăți atît de sexy și de strălucitoare cînd abia s-a crăpat de ziuă? Eu de ce nu pot să arăt așa? Zi-mi și mie care e secretul! Lisa Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
egal, am spus. Cividale îți va fi recunoscător peste veacuri. Încântat, m-a întrebat: - De ce te-a trimis Rotari aici? Nu i-am spus nimic legat de dorința Gailei și m-am mărginit să-i zic că regele îi trimitea salutările sale și că dorea imediat un patriarh pentru arienii ducatului. S-a posomorât, dar totuși a promis: - Vom avea în vedere această chestiune. În seara venirii mele a avut loc un banchet în onoarea regelui și a trimisului său, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul fusese considerat de prost-gust, fusese alegerea lui ca martor la cea de-a doua căsătorie a sa. Și se revăzu pe el Însuși, un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plăcea s-o văd cu un avocat, și ea a făcut școală, a crescut În cartierul Trionfale, nu la Tufello, patruzeci de ani În același bloc, Încă Își mai amintesc acolo de ei, de familia Tempesta, Încă Îmi mai trimit salutări, dar În ziua de astăzi totul se degradează, nimeni nu mai caută portari, oamenii de bine dispar. Însă ce infamă, mincinoasa, avea un nou curtezan și nu-i spusese nimic mamei sale, care o Întreține de doi ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bunicul s-a uitat la mine și mi-a zâmbit și mi-a zis să nu-mi fie frică, profu’ de sport e un vechi tovarăș de-al lui, iar dacă va îndrăzni să-mi spună ceva, să-i transmit salutări din partea lui, și să nu-mi fac griji, că totul o să fie-n ordine, și să bag bine la cap că nu sunt nepotul te miri cui, apoi bunicul a tăcut, a apucat cele două sticle de bere, pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Mary ? mă întreabă din senin. O privesc mirată. — Nu contează. Trage iar din țigară. Te învăț eu. Poftim ? — Cum îți mai e ? mă întreabă, dar continuă înainte să apuc să-i răspund. Mai bine ? A, uite-l și pe Eddie ! — Salutare ! Ușa se deschide și domnul Geiger intră în seră. De aproape nu mai e la fel de impresionant cum era când traversa gazonul. Are ochii injectați și un început de burtă. — Eddie Geiger, spune întinzându-mi mâna vesel. Stăpânul casei. — Eddie, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]