1,472 matches
-
lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște puntea. Se izbeau înverșunate de carena înclinată și răsunau în coastele corăbiei. Solii se pregătiră pentru ce era mai rău. Legară o funie de salvare între doi stâlpi, iar samuraiul își legă și el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră toate lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor era construită pe o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o treaptă mai sus decât culoarul, departe de scara ce urca pe punte și de aceea, cu toate că fusese inundată, apa se scursese imediat și cabina nu avusese chiar atât de mult de suferit. Slavă Domnului, scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisorile Stăpânului nu se udaseră. Samuraiul străbătu culoarul în care apa era încă până la glezne și coborî la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu, numai Seihachi rămase nemișcat pe burtă. Noaptea trecută un cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
leșinase pentru o vreme în mijlocul potopului, dar ceilalți trei îl trăseseră afară. — L-a îngrijit senior Velasco, spuse Yozō și își plecă privirea, de parcă acest lucru ar fi fost o dezonoare pentru stăpânul său. A stat lângă Seihachi până în zori. Samuraiul ținea minte că după furtuna de data trecută Velasco îi împrumutase lui Yozō din hainele sale. Yozō însuși era și de această dată mișcat până în adâncul sufletului de mila pe care o arăta față de niște oameni de teapa lor acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împrumutase lui Yozō din hainele sale. Yozō însuși era și de această dată mișcat până în adâncul sufletului de mila pe care o arăta față de niște oameni de teapa lor acest străin pe care nici nu-l cunoscuse bine până atunci. Samuraiul se simțea încă o dată rușinat pentru că Velasco îi tratase pe însoțitorii săi cu acea compătimire pe care era de datoria lui ca stăpân să le-o arate. Lângă Yozō se afla ceva ca un șirag de mărgele. Yozō îl lămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Yozō îl lămuri că era un rozariu creștin pe care Velasco îl uitase acolo. — Senior Velasco, zise Yozō sfios ca și cum ar fi fost prins asupra faptului, le-a folosit ca să se roage pentru Seihachi și pentru alții. — Ascultă-mă, zise samuraiul ridicând puțin glasul, îi sunt recunoscător lui senior Velasco, dar să nu ne plecăm urechea la învățăturile creștine! Însoțitorii săi nu ziceau nimic, așa că samuraiul spuse în așa fel încât să nu-l audă cei care dormeau împrejur: — Negustorii ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
faptului, le-a folosit ca să se roage pentru Seihachi și pentru alții. — Ascultă-mă, zise samuraiul ridicând puțin glasul, îi sunt recunoscător lui senior Velasco, dar să nu ne plecăm urechea la învățăturile creștine! Însoțitorii săi nu ziceau nimic, așa că samuraiul spuse în așa fel încât să nu-l audă cei care dormeau împrejur: — Negustorii ascultă povestirile creștine doar de dragul negoțului în Nueva España. Pentru a putea face negoț, ei trebuie să cunoască și învățăturile creștine. Însă voi nu sunteți negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
povestirile creștine doar de dragul negoțului în Nueva España. Pentru a putea face negoț, ei trebuie să cunoască și învățăturile creștine. Însă voi nu sunteți negustori. Atâta vreme cât sunteți supuși ai casei Hasekura, nu aveți voie să deprindeți învățătura creștină! Vorbind astfel, samuraiul își aduse deodată aminte de cuvintele lui Matsuki Chūsaku. El spusese că în sufletul lui Velasco se găsea o înverșunare oarecum înspăimântătoare și că Velasco se arăta blând tocmai ca să-și ascundă această înverșunare. Și le mai zisese să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele lui Matsuki Chūsaku. El spusese că în sufletul lui Velasco se găsea o înverșunare oarecum înspăimântătoare și că Velasco se arăta blând tocmai ca să-și ascundă această înverșunare. Și le mai zisese să nu cadă în plasa acestui străin. Samuraiul nu înțelesese bine ce voise Matsuki să spună, dar se temea că supușii săi se vor da după Velasco. Vedeți de Seihachi cum puteți mai bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Îi adresă lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spună, dar se temea că supușii săi se vor da după Velasco. Vedeți de Seihachi cum puteți mai bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Îi adresă lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare, dar acesta nu putea nici măcar să răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec”. Îi era rușine că, deși corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel de vis pentru că în adâncul minții i se înrădăcinaseră cuvintele lui Matsuki. Nici lui Nishi, nici lui Tanaka, care dormea atât de liniștit, nu le spusese nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dormea atât de liniștit, nu le spusese nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea impresia că, dacă le-ar fi povestit, ar fi recunoscut adevărul cuvintelor lui. „Seniorul Shiraishi și seniorul Ishida nu ne-ar face niciodată așa ceva.”, își zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka Tarozaemon aveau fețele crispate de emoție, ochii lui Nishi sclipeau, iar chipul lui Matsuki care stătea el cu mâinile în sân arăta parcă supărat. Golful era liniștit. Nici urmă de val. Era un port mai mare decât Tsukinoura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli vorbind mult într-o limbă neînțeleasă și, în timp ce Velasco le tălmăcea, îi măsură din cap până în picioare fără pic de rușine. Tălmăcit de Velasco, salutul lui era plin peste măsură de cuvinte de mulțumire, dar din privirea lui stânjenită samuraiul înțelese limpede că nu erau deloc întâmpinați cu brațele deschise. După ce au isprăvit saluturile, au fost invitați la cină. În sala de mese îi așteptau deja soția comandantului și câțiva căpitani. Toți îi măsurau cu privirea pe japonezii însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Velasco. Dacă ne vom duce la bun sfârșit însărcinarea noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale. Velasco e om șiret. Izbucnirea lui Tanaka venea tot dintr-o neliniște nelămurită. Samuraiul simțea și el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese într-o țară de care nici tatăl său, nici unchiul său și nici soția sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]