2,112 matches
-
privind înrudirea emblema- tică și strânsa relație conceptuală dintre labirint, pe de o parte, și nod, împletitură, ghem (spirală), pe de altă parte (cf. 8 și 6, II, pp. 12-14). Notez și faptul că printre obiectele de cult din inventarul sanctuarelor de la Cnossos (Creta) s-au descoperit „noduri sacre din fildeș și faianță, simbolizând legături magice” (56, p. 415). Pot conchide deci că ghemul este o paradigmă a labirintului, în aceeași măsură în care ultimul este o paradigmă a primului, pentru ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în rândurile de mai sus, pe argumente cu caracter mai mult intuitiv și speculativ (25). De data aceasta sunt în măsură să aduc unele argumente efective (și, sper, decisive) în sprijinul ipotezei enunțate. Pausanias descrie o acropolă - cu un sanctuar dedicat zeului Apollo - aflată în orașul Amyclai, la sud de Sparta. Printre personajele și scenele mitologice reprezentate pe tronul lui Apollo Amyclaios, autorul grec îl descrie pe Minotaur „legat și mânat viu de către Tezeu” (Pausanias, Călătorie în Grecia, III, 18
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Direcția reformei religioase instaurate de Deceneu pare să fi fost aceeași : „El a ales atunci dintre ei [= geți] pe bărbații cei mai nobili și mai înțelepți, pe care, învățându-i teologia, i-a îndemnat să venereze anumite divinități și anumite sanctuare și i-a făcut preoți, dându-le numele de pilleati ”, scria Dion Chrisostomul în secolul I e.n. (citat de Iordanes în Getica, XI, 72). Unii istorici ai religiilor (W. Burkert, J. Bremmer, I.P. Culianu ș.a.) au glosat pe marginea diferențelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păstrate doar fragmentar, Edonienii, Eschil este mai limpede. Regele trac Licurg taie cu securea vița-de-vie, dar - fiind orbit și înnebunit de Dionysos - își taie și propriul copil. Regele moare ciopârțit de cai sălbatici, iar edonienii întemeiază pe vârful muntelui un sanctuar oracular închinat lui Dionysos, similar cu cel închinat lui Apollo la Delphi (235, p. 26). Tribul tracilor edonieni alege cultul dionisiac în locul celui apolinic (vezi și Herodot, Istorii, VII, 111). în paranteză fie spus, confruntări religioase similare s-au produs
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urmate de con- vulsii. Pe scurt, iedera produce o beție fără vin, un fel de vrajă celor care sunt în mod natural predispuși la extaz (Quaestiones romanae, 12). 5. Plante magice și halucinogene Plante halucinogene erau probabil folosite și în sanctuarele lui Asklepios, zeul grec - „zeu traco- grec”, după unii, „zeu trac grecizat”, după alții (108) - al medicinei. Urme ale unor temple consacrate lui Esculap s-au descoperit și pe teritoriul României : la Sarmizegetusa, la Apulum (Alba Iulia), la Ampelum (Zlatna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
însănătoșindu-l sau indicându-i tratamentul de urmat. „Oracolele sunt date în timpul somnului”, scrie istoricul grec Pausanias în secolul al II-lea e.n, iar zeul „dă răspunsul prin vise” (Pausanias, Călătorie în Grecia, III, 26, 1). După incubatio, preoții sanctuarului (asklepiazii) interpretau visul. Practica pare să aibă ca model pe cea de la templul apolinic de la Delphi. Asklepios era fiul zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai e vindecat. Putrejunea moravurilor private produsă prin declasarea generală își are reversul în putrejunea și libertinajul moravurilor publice; într-o țară de oameni declasați și moralicește căzuți statul nu poate fi decât icoana lor; el nu va fi un sanctuar ci un lenociniu. Nu se poate aștepta de la un partid, oricât de onest și de energic ar fi, de-a schimba ca prin minune rolele organice pe cari alții le-au introdus. Căci răul se 'ntroduce lesne. Roma a putut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai mare adversar al slavilor, căci, precum cehii obicinuiau a ieși la război în contra germanilor după ce invocase pe Sf. Wenzel, așa romaeii ieșau în contra slavilor după ce invocase pe Sf. Dimitrie. Acum însă, după pustiirea Salonicului de către normani, sfântul își părăsise sanctuarul din orașul grecesc, pentru a căuta un nou sanctuar în Tîrnovo, care nu fusese zidit de bulgari, ci de vlahul Petru. Daca însă Kalopetru avea de gând a influența și asupra populațiunilor grecești nemulțumite cu domnia familiei Angelos, de-a-i
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a ieși la război în contra germanilor după ce invocase pe Sf. Wenzel, așa romaeii ieșau în contra slavilor după ce invocase pe Sf. Dimitrie. Acum însă, după pustiirea Salonicului de către normani, sfântul își părăsise sanctuarul din orașul grecesc, pentru a căuta un nou sanctuar în Tîrnovo, care nu fusese zidit de bulgari, ci de vlahul Petru. Daca însă Kalopetru avea de gând a influența și asupra populațiunilor grecești nemulțumite cu domnia familiei Angelos, de-a-i răsturna pe aceștia și de-a deveni împărat al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și obiectele despre care femeia crezuse că sunt postamente își adeveriră menirea. Deasupra lor înfloriră hologramele în mărime naturală a câtorva zeci de bărbați. Toți purtau rasa călugărească, barbă și... ― Au toți însemnele de Abați! exclamă Maria. ― Da, ăsta e sanctuarul nostru, al celor care ne sacrificăm pentru a conduce Abația. Femeia strâmbă din nas și dădu din mâini de parcă s-ar fi luptat cu o insectă invizibilă. ― Și, când te chinuiești să ne conduci, te ajută cumva să știi că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nici ca fuziune (krasis), ci ca o comunicare (antidosis) a "idiomurilor" sau a celor două naturi. În această "comunicare", acest schimb între doi termeni ce se transformă fiecare în contrariul său fără a-și pierde natura proprie aici se află sanctuarul logic și politic al creștinătății. De aici provine dorința de a face din ea un adevăr al credinței, inaccesibil rațiunii naturale. Biserica triumfătoare va prelua răspunderea titlurilor conferite care o fac să fie recunoscută drept purtătoare a cuvîntului lui Dumnezeu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca statuia sau tăblițele din biserici). A fost logistica ideală a celui urmărit. A persecutatului. Deteritorializat = dematerializat. Teritorializat = greoi. Dumnezeul fără trup este cel al proscrișilor. Strămoșii lui Abraham erau idolatri, ei îl adorau pe zeul "El" așezat într-un sanctuar palestinian, ca un spirit al locului. Pentru idolatru, riscul era schimbarea zeului odată cu schimbarea locului, din curtoazie, oportunism sau prin forță. De aici și procesul idolilor și interesul de a avea propriul zeu, un zeu pentru sine, pe care să-1
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
astăzi capii de școală. Este înfrîngerea republicanului, care ne îndemna: Separați, distingeți, detașați-vă. Faceți abstracție. Luați distanța necesară în raport cu cultura voastră, această masă de prejudecăți care vi s-au lipit de piele." Respingerea discursivului a căpătat întîietate în vetustele sanctuare ale discursului, reduse la stadiul de organe de comunicare. Toate reformele contemporane ale școlii tind să subordoneze scrisul oralului, distanța contactului. Ceea ce este liberal, să zicem, căci orice scriere este de stat, iar dictarea e un act represiv. Ceea ce este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
încât nimeni nu le putea condamna. După unii, Delfi ar fi fost cea mai mare înșelătorie a Antichității. Pythia era analfabetă. Zeii nu doreau să comunice prin intermediul unei persoane cultivate pentru că oamenii cultivați au îndoieli. Deasupra porții de intrare în sanctuarul de la Delfi era un avertisment: "cel cu mâinile necurate să nu se apropie". Unii comentatori ne dau de înțeles că persoanele cu mâinile necurate se aflau de multă vreme înăuntru (erau preoții, care se foloseau de credulitatea pelerinilor). A. Gide
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
din Num 24,4.16. După alianță încheiată cu Abimelec, Abraham „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (’Pl ‘Ol"m)” (Gen 21,33). Aceste nume compuse par a fi legate de anumite sanctuare sau altare din timpul patriarhilor: ’Pl-‘Ol"m - de Beer-Șeba, ’Pl ‘ElyÄn - de Ierusalim, ’ElohQy Yiœer"’Ql - de Sihem, ’Pl Ro’ - de Beer-lahai-roi, ’ Pl-Šaddai - de Bethel 170. Numele generic ’Pl e folosit mai ales pentru a-l descrie pe YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ÄÖ, cu zece ocurente (e.g. 2Sam 5,10; Am 5,14; Ier 5,14; Ps 89,9), redus mai târziu la YHWH Te>"’ÄÖ, cu douăsprezece ocurente (e.g. Is 47,4, 48,2; 51,5; Ier 10,16)205. La sanctuarul din Silo, acest nume apare în relație cu chivotul (1Sam 1,3; 4,4; 2Sam 6,2); în Ps 24/23,8.10 se poate deduce una din semnificațiile acestui nume din paralelismul YHWH ‘izzóz we-gibbÄr / YHWH Te>"’ÄÖ: M
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zi jertfe, mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru ale poporului, întrucât a făcut această o dată pentru totdeauna, aducându-se jertfă pe sine însuși.” (7,26-27 - t.n.) - Acum el sade „de-a dreapta tronului măririi în ceruri, Slujitor al Sanctuarului și al Cortului celui adevărat” (8,2 - t.n.). Că „Mare Preot al bunurilor viitoare (archiereùs tÄÎn genoménÄn agathÄÎn - 9,11)”, el „a intrat o dată pentru totdeauna în Sfântă Sfintelor s...ț cu propriul său sânge, dobândindu-ne astfel răscumpărare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinitățile de hârtie, de argint ori de fum celebrate de cea mai mare parte a oamenilor. Moare la puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui, însă fără succes, ceea ce a provocat o ruptură de mai mulți ani între Roma, pe de o parte, și Alexandria și Constantinopol pe de altă parte. În interior, Teofil a combătut fără milă cultele elenistice și a distrus numeroase sanctuare, între care faimosul Serapeum, în locul cărora a pus să fie construite noi biserici. A murit în 412, iar succesor i-a fost nepotul său, Chiril, pe care el însuși îl crescuse și îl educase în vederea acestui scop. b) Opere Episcopatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care datează din secolul al II-lea (cf. vol. I al prezentei istorii, pp. ???-???); se încheie cu sosirea Sfintei Tecla la Seleucia, cu începerea vieții de pustnic în apropierea orașului, cu plecarea ei din această lume și cu construirea unui sanctuar în locul unde a trăit. A doua carte conție 31 de miracole legate de sanctuarul însuși sau, oricum, de viața sfintei, și este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se încheie cu sosirea Sfintei Tecla la Seleucia, cu începerea vieții de pustnic în apropierea orașului, cu plecarea ei din această lume și cu construirea unui sanctuar în locul unde a trăit. A doua carte conție 31 de miracole legate de sanctuarul însuși sau, oricum, de viața sfintei, și este interesantă pentru istoria orașului Seleucia și a pelerinajelor creștine. Mai mult ca sigur, așa cum a demonstrat G. Dagron, această operă nu-i aparține lui Basilius. Bibliografie. Ediții: Omilii - PG 85, 27-474; pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros. A dus o viață evlaviosă și s-a închinat în special Fecioarei din Blacherne în al cărei sanctuar se ducea adesea să se roage, chiar și în timpul nopții, când primea o însărcinare. Într-o noapte, Fecioara i-a apărut în somn și i-a dat o carte poruncindu-i s-o folosească. S-a trezit imediat, s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iubire ce mă plânge -/ Nuci amărui cu miez de-argint,/ Harbuji cu adâncimi de sânge”. SCRIERI: Confidențe, București, 1957; Despre copilărie, București, 1957; Versuri, București, 1967; Transfigurări, București, 1969; Umbra faptei, București, 1973; Amintirea miresmelor, București, 1977; Smalțuri, București, 1979; Sanctuar tulburat, București, 1986. Traduceri: Horváth Imre, Taina apei, București, 1958. Repere bibliografice: Nichita Stănescu, „Despre copilărie”, GL, 1957, 16; Paul Diaconescu, Inconsecvențe, CNT, 1957, 17; Aurel Martin, Două tinere poetese: Doina Sălăjan și Violeta Zamfirescu, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Paul
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Micu, „Transfigurări”, RL, 1969, 39; Ion Pop, „Transfigurări”, ST, 1969, 9; Veronica Porumbacu, „Transfigurări”, VR, 1969, 11; Ion Popescu, „Transfigurări”, IL, 1970, 4; Piru, Poezia, II, 109-112; Raicu, Critica, 276-278; Lit. rom. cont., I, 310-312; Raicu, Contemporani, 115-118; Niculae Stoian, „Sanctuar tulburat”, TBR, 1987, 340; Cândroveanu, Lit. rom., 288-291; Tita Chiper, Scene din viața unei persoane demascate, „Dilema”, 1995, 127; Dicț. scriit. rom., IV, 164-165. L. H.
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
adaugă un grupaj de poezii „din periodice și inedite”, datate între 1936 și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]