1,327 matches
-
urmat un curs atipic, C-un arsenal de întâmplări prolific, Mustind de farmec, suspansuri și culori. Pluteam fericiți pe înălțimi astrale, Setea de zbor gâlgâind în artere, Azurul îl placam cu albastre dale, Să nu-ți intre vreo aripă-n sandale. Dragostea ne era unica avere Și speram că-i ultima care piere. ZBOR Prin pustiu, tu îmi ești fântână, De-aceea de moarte n-am a mă teme, Dar nici de neîndurătoarea vreme Ce mereu, la tot pasul, mă îngână
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
Laurian Botoșani A.T. Laurian Botoșani Familie A.T. Laurian Botoșani Direct Line Cruises Cunoștințe Înapoi Dragostea-i un portativ plin de stele muzicale la pian ultimativ cântă două portocale Plin de stele muzicale iarăși este firmamentul noaptea numai în sandale cântă patu-i instrumentul Iarăși este firmamentul la pian ultimativ începe bombardamentul dragostea-i un portativ Plin de stele muzicale firmamentu-o ia la vale Costel Zăgan Cezeisme ÎI Referință Bibliografica: FIRMAMENT DAT LA MAXIMUM / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FIRMAMENT DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342078_a_343407]
-
Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai ales când mergea la plajă. - Unde dorești să mergem, dulceața mea? întrebă Mircea. - Nu știu, tu ești ghidul, morcovelul meu, răspunse ea glumind. - Avem timp să urcăm spre „Furnica”, răspunse Mircea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
plecă capul ducându-și mâna dreaptă la piept și ieși din încăpere după care se întoarse peste puțin timp însoțit de doi oameni destul de în vârstă, amândoi cu părul și bărbile albe și îmbrăcați în costume simple, închise la culoare. Sandalele îi trădau însă, pentru că nu arătau a fi ale unor oameni de condiție modestă iar ochiul expert al procuratorului observă lucrul acesta și își spuse în sine că bărabații aceia doi erau niște naivi, care nu știau nici măcar să se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
ușor, luna-și etala diamantele în mare, unduindu-se în valurile care dantelau țărmul cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros, Dar și-a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-a mai schițat, se știa demult învins. Vânzătorul
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
enervat grozav ,ba a mai și plâns, până când mi-a " căzut" mie" fișa" și am priceput! El repeta tot timpul "dzimalu,dzimalu" ;și la ce credeți că se referea? La "cizmarul" din apropiere,la care ne oprisem ca să luăm niște sandale de la reparat! (va urma) Imagine: Pond în the meadow
DIN AMINTIRILE ALMEI(2) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342618_a_343947]
-
nr. 110 din 20 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Doba, doba, laștilè/ Mâine, mâine-s Paștilè... Mă bucuram nespus când se apropia Sărbătoarea Paștilor, din mai multe motive. În avangarda lor venea Duminica Floriilor, când urma să primim păpuci sau sandale noi și un viganău (rochie) nou-nouț, ce urma să fie cusut de lelea Helena, croitoreasa noastră de atunci, care locuia la câteva case mai sus de noi. Nu erau pe vremea aceea la Șulmedhi (Ulmeni) bolduri (magazine sătești) cu haine
MIEL UMPLUT ŞI ALTE BUNĂTĂŢI DE PAŞTI de FLORICA BUD în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341654_a_342983]
-
că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“. S-au
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
trudise săraca de ea să-ți facă mâncare. Se scula în toiul nopții să gătească și să fie cât mai gustoasă, ca în zorii zilei să meargă la fabrică, unde se spetea muncind pe banda de lipit tălpile la pantofi, sandale, bocanci, teneși, etc. - Doamne!... începusem să mai scap de griji, ajunsese la patru anișori, mergea în picioare, că m-am bucurat enorm când i-am dat niște creioane colorate și un bloc de desen; dar... ce crezi c-a făcut
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
pe lume ca el, îl pierdeam din ochi, nu alceva. Iar tu, ștrengarule, ai sărit în prima baltă, și când ai vrut să te scuturi de noroi, ai dat cu piciorul într-o piatră de-ai luat pielea de pe bombeul sandalei. Ce-ți păsa de munca și banii măicței tale?... - Ca să vezi, Marinică mamă, când ajungi la o anumită vârstă, ai să vezi și tu... nu prea le mai ții minte pe toate, dar când mi-amintesc de Doru meu, nici
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
pleacă la dentist să-și plombeze cariile cu picături de viață. 3. Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea că un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughițe prima dimineață a singurătății. 4. Descheie-mi, iubito, sandala gurii să nu se sufoce sărutul. Ciorapul șoaptei stă atârnat în grinda din grajdul cu ieslea părăsita. 5. Un vers e un penel cu strănut liric, o strofa - rochia sub care se ascund conferințele privirii, poemul e orișicare zi ce
POEME CAT UN BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340703_a_342032]
-
pahare subțiri de apă rece. Sau mergem la pescuit, în port, la țaparină. O dată, o singură dată, printre moșii care se perindă pe chei sau își trec vremea la tavernă, a apărut unul cu nimic deosebit: aceiași pantaloni trei-sferturi, aceleași sandale, aceeași cămașă de in cu mânecă scurtă, aceeași mustață, același șir de mătănii, aceeași tihnă: „Câți ani ai?”, îmi zice „18”, îi răspund: „Pari de 16. Am și eu un băiat de vreo patruzeci. Te simți bine pe-aici?” Diamantis
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
ceas. Temperatura încă se agăța de cea a nopții. Un pic răcoare. Traficul nu prea aglomerat. Guerrilla pe radio. Începea o zi minunată. Îmi las nevasta la biroul ei, o asigur că spiritul meu microbist-patriotic e încă intact, îi complimentez sandalele înainte să se dea jos din mașină, mândru de cavalerismul meu. Ajung și eu la al meu. Îmi beau cafeaua, garnisită din plin cu iarba dracului. Dau o raită prin mail-uri, rezolv urgențele, dau câteva telefoane, mă pregătesc să plec
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
-l tragi singur în picior. De ce? Pentru că uneori pur și simplu pierzi timpul aiurea, când ai putea să faci o grămadă de chestii mișto cu el (și nu mă refer la muncă). În loc să afli de pe ce site îți iei niște sandale pe care n-o să ți le iei niciodată, în loc să vezi cum poți să decorezi o cană cu sfoară colorată, în loc să verifici scorurile zilei la campionatul european de fotbal, ai fi putut să mergi la Elvira Popescu, ca să vezi pe ecran
Eu procrastinez. Tu...? () [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]
-
de ani, pielea mea transparență, de copil timid, prea timid, cu ochi mari,negri plângeam din orice firava cum eram, mă împleticeam la fiecare pas, mâna mamei - dreapta - imi strângea încheietura să nu cad ce picioare frumoase avea mama în sandale grena cu tălpile groase și taior la modă, sare și piper, ce denumire mai era și asta, taior pipit se numea (ce vremuri...) EU Nu aveam nici un rost, MAMA ERA SINGURUL MEU ROST. îmi doream să fiu că ea. ADOLESCENȚĂ
POEM PENTRU MAMA de ANGELA BACIU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344386_a_345715]
-
sticloasă; un semn de neliniște, de contemplație gravă ori parcă de ură, îi făcea pe toți ceilalți care s-ar fi încumetat să-i înfrunte ochii, să se scuture cu nedumerire și parcă speriați, să-și lase privirile către vârful sandalelor prăfuite.” În trilogia Blestemul, subiectul este amplu, construit pe nenumărate paliere epice. El urmărește destinul unei familii de nobili în a cărei existență se infiltrează „elemente” de etnii diferite. Opțiunea autorului pentru sfârșitul dramatic al unui român plecat în SUA
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
rotiță pentru a-și perfecta mecanismul. Pedanteria este aproape feminină: „Rochița avea drapeuri frumoase, volănașe la decolteuri și bretele, iar la nivelul taliei era lucrată cu un passe plisat care-i scotea în evidență și mai mult talia subțire. Avea sandale albe moderne, cu talpă platformă, potrivite pentru orice outfit, să pară și mai înaltă. O poșetă minusculă îi atârna neglijent pe umăr.” Femeia și feminitatea sunt punctate cu rafinament analitic - „Femeia trebuie de multe ori privită ca un obiect de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343104_a_344433]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > SINGURĂTATEA DE PIATRĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului spumoasa este liniștea amiezii o bei când ai legat stelele nopții iar din carul mare împărți vise în sandale diminețile călărești cu zăbala înfipta în dinții de armăsar nu-ți este foame de răsărit nu-ți este sete de un apus îți arde umbră aceea de inimă seară te întorci cu fața spre un nor și înghiți bob cu
SINGURATATEA DE PIATRĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377319_a_378648]
-
o pasăre imperială pe o cruce, pământ șchiopătat ești de lună sunt stoluri în ziua ce aduce zariștea înaltă și brună, pământul mai ia câte o noapte se îmbracă cu ea printre vise dezgroapă îngropatul de șoapte și umblă-n sandale ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o
E TRIST NECHEZATUL DE CAL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377438_a_378767]
-
o pasăre imperială pe o cruce, pământ șchiopătat ești de lună sunt stoluri în ziua ce aduce zariștea înaltă și brună, pământul mai ia câte o noapte se îmbracă cu ea printre vise dezgroapă îngropatul de șoapte și umblă-n sandale ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
de cal ... Citește mai mult o pasăre imperială pe o cruce,pământ șchiopătat ești de lunăsunt stoluri în ziua ce aducezariștea înaltă și brună,pământul mai ia câte o noaptese îmbracă cu ea printre visedezgroapă îngropatul de șoapteși umblă-n sandale ucise,speriată aleargă iar noapteape câmpia îmbrăcată în zori,încearcă să își ia doar parteavărsarea de stele în flori,un el și o ea sub o creangăalunul ce da-ta în floripe deal mai sună o talangăși adorm împreună pe
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
femeie tinerică: “Hai, măi, acasă, i se adresă ea, ce naiba, că te-apucă noaptea cu ele pe-aici, când le mai mulg eu?” Avea în cap o basma neagră, pe spinare un cojocel de miel bălan și în picioare niște sandale crăpate. O privii de sus până jos, făcu și ea la fel cu mine și, până la urmă, văzându-mă străin, intră-n vorbă cu mine: “Pi șine cătați domniavoastră?” “Aveam aici la mânăstire o fată pe care-o iubeam, pe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
probleme, o să fiu cuminte, cuminte! Laura îl sorbea din ochi și se gândea dacă va putea să-i mulțumească lui Dumnezeu vreodată pentru acest dar! Se îmbrăcă cu o rochie albă și scurtă de in topit, cu o pereche de sandale sexy, tip roman, cu șireturi pe picior. Arăta trăsnet, ca de obicei, era o făptură superbă. Era fericită, știa că iubirea vieții ei este Gabi și că voia să trăiască alături de el o viață adevărată, nu farsa ridicolă care fusese
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]