1,391 matches
-
mine. Uimirea mi-e deplină. - Eu ?! Cum eu ?! - Normal că dumneata ! Ce-ai căutat cu nasul printre țâțe? Polițistul mă privește acum foarte sarcastic. - Ia spune domnule,ce-ai căutat? - Așa s-a nimerit ! - I-auzi a naibii nimereală ! urcă sarcasmul pe o treaptî mai înaltă. - Să vă explic ! Băiatul a aruncat cu mingea-n înghețată și-aceasta a sărit pe mine . - Așa ... și ? - Și doamna a venit cu-un șervețel ca să mă șteargă. Trenul a luat o curbă strânsă,doamna
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
el este parcă o lume a desenelor animate, în care totul e posibil, în care îți poți da frâu liber fanteziei. Iar când această poveste e susținută de o muzică a zilelor noastre cu lirismul, umorul, dar și tensiunea și sarcasmul ei, nu-ți rămâne decât să-ți spui: «Ce șansă am!». Și-acum spectacolul poate să înceapă! Legați-vă centurile de siguranță!", a declarat Cristian Mihăilescu, regizorul noii montări. Opera Comică pentru Copii este o instituție publică de cultură aflată
STĂPÂNUL MINCIUNILOR”, PRIMUL SPECTACOL DEDICAT COPIILOR DIN ISTORIA FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL „GEORGE ENESCU” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374674_a_376003]
-
care te cuprinde și te pierde”; “Singurătatea, glob vidat de dușmani”; Gândurile astea colcăind de râme” etc. etc.). Acest mixaj (acest metisaj, acest puzzle) este inițiat, manevrat, condus cu o evidentă dexteritate, dar și cu detașare, cu un soi de sarcasm, cu un sentiment al absolutei relativități, al nimicniciei, în care autoarea învăluie, deopotrivă, genuri, specii, referent, semn, eu narativ, eu empiric. De altfel, textele se (auto)comentează permanent, sunt, în egală măsură, metatexte. De reținut, însă, că luciditatea analitică, scepticismul
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
apartament, cu intenția să-i mut gândul, nefiind departe de adevăr. - Și eu abia aștept să te văd defilând pe tocurile astea subțiri, care mă inspiră! - Te inspiră la ce? am întrebat pe un ton rece, cu o urmă de sarcasm. - La ce crezi? a reușit Ovidiu să articuleze, împrumutând ceva din atitudinea mea, dorind să-mi atragă astfel atenția că era în mare parte nemulțumit de starea mea. - Poate mai târziu, după ce mâncăm, i-am răspuns, perturbându-l brusc, știind
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
cu stoicism și înțelegere mută toate refulările și supărările ei de adolescentă. Se temea cel mai mult de ironia ascuțită a fratelui ei mai mare, care nu scăpa niciodată ocazia de a o teroriza cu glumele lui idioate și cu sarcasmul său insuportabil. Deși erau într-un permanent conflict, legătura dintre ei era specială, însă Alexandra nu și-ar fi deschis sufletul în fața lui, nici moartă. Se distrau pe cinste împreună, erau cei mai buni complici atunci când trebuiau sa fenteze vigilența
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
umbre. Îi plăceau crizantemele pentru aparența lor neîntinată și felul cum înfloreau curajoase, sfidând vitregia toamnelor târzii. Zicea ea, că sunt flori -regine, simboluri ale căldurii soarelui , în împărăția morții. Fusese mereu o prezență tonică. Deseori se relevase de un sarcasm usturător vizavi de prefăcătorie și fățărnicia lumii. Sfidase fățiș lipsa de onestitate și fair play, când o întâlnise, fapt care îi procurase adesea un dinte otrăvit contra din partea celor răniți în orgoliu de săgețile limbii sale. Nu era prea delicată
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
imposibil de descifrat. Poezia sa mustește de simboluri ambigui, începând chiar cu titlul volumului - În umbra zeilor. Ce-ar sugera acest titlu? Pe de o parte, poate, modestia sau ambiția poetei de a accede spre vârful Olimpului sau, poate, ascunde sarcasmul adresat celor care se cred zei, privind dintr-un Înalt imaginar, cu aroganță și infatuare. Personal, înclin să cred în cea de a doua alternativă, căci într-o poezie, dar și în multe altele, Timpul, „zeu al tăcerilor”, e asemuit
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
emoție estetică. ”Știi doar că lumina vine din locul / unde te rogi cu gândul arzând / în palmele încleștate / Acolo coboară răsăritul fiindcă / punctele cardinale și-au pierdut logica”... Nu e deșert mai adânc). O scriere remarcabilă - din care nu lipsește sarcasmul unui suflet trădat, îndurerat, dar fără a se victimiza sau ”îngenunchea” în fața celui ce lăsa ”impresia că ar conta”... - găsim în poemul ”rătăcită printre absențele tale nedisimulate”, pe care-l redau în întregime: ”îmi păreau cunoscute potecile/ atunci îți dedublam
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
început iarăși să-și ridice capul cu o nemaiauzită îndrăzneală. Adresîndu-se către conducătorii Republicei ei strigă: Voi n-ați dat grație comunarzilor, ci numai o parte din dreptul lor! ". Iar de pe tribuna Camerei și prin ziarele socialiste ei sbiară cu sarcasm cetățenilor. "Voi vreți să ne iertați? Întrebați mai întîi dacă noi vă iertăm pe voi? În zilele acestea este vorba să se facă Parisul teatrul unor demonstrațiuni enorme. Estrema aripă a radicalilor, ca și pe timpul Imperiului, aranjează o mare scenă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
are chiar stil. Dacă n-ar fi fost cancelar {EminescuOpXI 401} al Germanie! ar fi fost desigur un celebru scriitor. Scrisorile sale arată o superioritate de gândire, o-nlesnire de pătrundere a celor mai grele cestiuni, eleganță și spirit de sarcasm care dovedesc până și în mucul condeiului pe omul mare. Compară acum pe acesta cu celebrul tip de melodramă al cancelarului de la Dâmbovița, care nu știe compune o scrisoare acătării, nu pricepe nici o cestiune decât pe jumătate și care n-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat la vârsta deplinei sale maturități profesionale, când experiența și zestrea științifică acumulate - pe temeiul muncii fără preget, dar și al înțelepciunii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor, ... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
R.F.G. în anii care au urmat imediat stabilirii relațiilor diplomatice cu România. Acțiunea de stabilire a relațiilor diplomatice dintre România și R.F.G. a avut un larg ecou, iar comentariile au fost foarte diverse. Unele erau exprimate de această manieră: dincolo de sarcasmul pe care cititorul îl poate sesiza în această sintagmă, la vremea respectivă, adică ianuarie 1967, când ministrul de externe de atunci, regretatul Corneliu Mănescu, a oficializat înțelegerea, împreună cu Willy Brandt, dintre România și R.F.G., prin care se stabileau relații diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
unor figuri politice ori ținând de faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
și luminozitatea figurii, sporită de culoarea deschisă a părului, a mustății, de fruntea sculpturală: „Toate trăsăturile chipului său, fără a fi banale, nu aveau o strălucire aparte... Mobilitatea figurii se datora cu siguranță inteligenței. Mai ales gura părea conturată pentru sarcasm. Întreaga făptură făcea să țâșnească din el un spirit feroce și serios, cu excepția nasului, a cărui frumoasă linie era stricată de o căzătură de pe cal. Sprâncenele nu erau mai puțin importante decât linia gurii. Când Brummell pronunța un cuvânt mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Poate că Chateaubriand exagerează, poate că nu vede, așa cum o va face Barbey d’Aurevilly, originalitatea de substanță a stilului dandy. Oricum, el nu e singurul care percepe fenomenul doar prin ceea ce dandysmul are mai ostentativ și superficial. Ironii și sarcasme vin și din partea lui Balzac, dar și a unor englezi care se simt la Paris ca acasă. Căpitanul Gronow este unul dintre aceștia. El are o singură circumstanță atenuantă: Își scrie memoriile spre bătrânețe, În plină epocă victoriană, când din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o amprentă ieșită din comun asupra finalului de secol: monograma În formă de fluture cu care Își semnează opera. Dar nu numai atât: vestimentația elegantă, figura compusă ca o mască drăcească (mustăți răsucite, barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
natură să dezvolte un alt mod de a fi dandy, aparent contrazicându-i specificul, așa cum Îl definea Baudelaire sau Wilde. Majoritatea noilor dandy sunt ceva mai temperați, mai conservatori, cu mici puseuri de anarhism (pentru bon ton), detașat-ironici, dar fără sarcasm și fără a sufoca audiența cu paradoxuri. Un dandysm de adevărați gentlemani. „Această nouă generație de bani gata imprimă nota specifică a unui dandysm neoclasic, unde Îndestularea și bogăția ș...ț se Învecinează cu un soi de indiferență În fața hazardului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cei mai banali și mai servili bărbați pe care i-am cunoscut vreodată. Era mic și Îndesat, cu o față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
roman. Asemenea eroului său, el știe că, dintre cele trei căi prin care un tânăr poate ajunge În vârful piramidei sociale - sângele, bogăția și geniul -, doar ultima Îi e la Îndemână. Are toate calitățile unui cuceritor: inteligență sclipitoare, umor, ironie, sarcasm, eleganță, ambiție, artă a manipulării celorlalți. După ce se lansează ca prozator de primă mână semnând câteva romane importante, foarte bine primite, ajuns vedetă a saloanelor, el intră În politică. Iar ascensiunea sa va fi de-a dreptul impresionantă. Ales În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Washington. Studiile pariziene de pictură nu Îi aduc decât prețuirea lui Courbet. Refuzat de restul lumii artistice franceze, Whistler se stabilește la Londra. Stilul său inconfundabil, de o eleganță fără seamăn a veșmintelor și gesturilor, dar și arogant, Încărcat de sarcasm, ba chiar de brutalitate când trebuie să Își apere cariera, Îi atrage nu atât prieteni (Swinburne, Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
oximoronice din care D. și-a făcut o virtuozitate certă (uneori supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]