1,002 matches
-
are rost să-ți spun să fii prudentă, nu? Cum poate cineva curios ca tine să nu își bage nasul într-o crimă, dacă se întâmplă sub ochii tăi? — Nu-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un maximum de efect din utilizarea urâtului, fără a diminua forța ideii satirice pe care dorește să o evidențieze. Însă, pe când satira și ironia au o funcție predominant intelectuală, urâtul- o funcție preponderent emoțională. Situându-se între ironic și satiric, sarcasticul provine din grecescul sarkasmos și înseamnă ironie aspră, mușcătoare. La fel ca și satiricul din care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
evidențieze. Însă, pe când satira și ironia au o funcție predominant intelectuală, urâtul- o funcție preponderent emoțională. Situându-se între ironic și satiric, sarcasticul provine din grecescul sarkasmos și înseamnă ironie aspră, mușcătoare. La fel ca și satiricul din care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
grecescul sarkasmos și înseamnă ironie aspră, mușcătoare. La fel ca și satiricul din care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată că urâtul este inseparabil legat de noțiunea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată că urâtul este inseparabil legat de noțiunea de frumos, deoarece aceasta din urmă păstrează permanent în evoluția ei posibilitatea urâtului sub forma erorii. Existând ca “frumos negativ”, urâtul anulează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Înțelepciunea citatelor motivaționale ale lui Aaron Întregului grup. După o scurtă introducere, le citeam pe cele mai bune din ultimele săptămâni și muream de râs. În ultima vreme, fetele Începuseră să vină echipate cu propriile lor anticitate, mici epigrame răutăcioase, sarcastice sau răuvoitoare pe care le-aș fi putut duce la birou și i le-aș fi putut Împărtăși lui Aaron, dacă m-aș fi simțit tentată. —Asta-mi amintește, am anunțat eu plină de importanță, scoțând o foaie imprimată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
privirea lui Mini. O strămuta numai câte puțin pe ceea ce se petrecea împrejur. Se uita acum la cele două fete, Elena și Nory, rezemate de pervazul vitrajului dinspre terasă. Nici Nory nu se ocupa de Mini. Nu-i arunca priviri sarcastice despre întîrziere, sau pointe spirituale asupra ,,petrecerei la țară". Lui Nory îi plăceau vizitele la Hallipa: Elena, fata cea mare a casei, era prietena ei din copilărie. O prietenă mai veche, mai intimă deci!; Mini. Ținea de umeri pe amica
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
astfel de opinii. I se păru că vor suna rău. Nory schimbă aspectul tragic al lucrurilor și le dete o altă întorsătură, întrebînd cu ce preț s-a vândut moșia. - Cinci milioane numai!. Eu îi dedeam mai mult!. Concluzia asta sarcastică arăta prăpastia deschisă între Elena și tatăl ei. Dacă cumva astfel de cuvinte picaseră între ei, era firesc să se fi certat de-a binelea. Elena încă nu contenea plîngerile: - Ce mizerie. . . să vîndă!. Să fim certați. . . ce mizerie! Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ca majoritatea oamenilor, nu suportă să vadă sânge. Pedeapsa nu schimbă aceste comportament, însă există și alte metode. Nu-mi pot lăsa oamenii să se resemneze cu înfrângerea. — Înțeleg. Eu însumi sunt obișnuit cu înfrângerea, zice împăratul cu un zâmbet sarcastic. Nici Tseng Kuo-fan, nici eu nu putem fi siguri dacă Majestatea Sa glumește sau își dezvăluie adevăratele sentimente. Tseng rămâne cu gura deschisă și cu bețișorul în aer. — Îndur aceeași rușine, continuă împăratul, încercând parcă să-și justifice spusele. Diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cunoscut și nici nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe Nuharoo jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alintat. Coboram într-o seară către centru. Pe Ovidiu l-am zărit discutînd cu mare aprindere cu un individ care îl contrazicea. Băiatul mi-a făcut un semn. Din ochii lui holbați, individul scăpă niște priviri atât de albastre, de sarcastice și solemne încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sprintenim limbile; ori cu capul de piatră, ori cu piatra de cap; ce folos că ai avere, dacă-n casă n-ai plăcere; lingura mare strică gura, dar drege fața etc. La întrebarea de când ține (începe) istoria noastră? Un răspuns sarcastic, pe măsură: „De la Burebista până la prostu’ ista, că avea țara un fel de baci tâmp care abia își purta șapca și proasta prin lume”. Nu-i puțin lucru pentru un primar să conducă o comună mare, cu mult popor, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu e într-o formă extraordinară lunea dimineața.) Dar, după asta, Brigit a găsit o bucățică de hârtie pe care încercasem să scriu ceva chiar înainte să adorm. Era vorba de genul ăla de poezioare de rahat, sentimentale și ușor sarcastice în care îți plângi de milă, pe care le scriam când eram sub influența drogurilor. Chestii care îți par teribil de profunde în momentul în care le scrii. în clipele alea am senzația că am descoperit secretul universului. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
văd și niște lilieci zburând împrejurul turnurilor proiectate pe fundalul unei luni pline. Cu toate că era unsprezece dimineața, într-o zi de vineri, iar clădirea n-avea nici un turn. —Cloisters, am murmurat eu încercând să-mi ascund teama în spatele unei remarci sarcastice, locul unde îmi voi întâlni propriul Nemesis. —Nemesis? m-a întrebat Helen nerăbdătoare. Ce cântă? Chinuindu-mă s-o ignor pe soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și pe Helen. Eram sigură că le-ar plăcea. — Cine sunt CPI-ii tăi? m-a întrebat Mike sec. —N-am nici un CPI, am răspuns eu surprinsă. — Nu te-a văzut nimeni când erai drogată? a zis Mike pe un ton sarcastic. Simțeam cum mă cuprinde disperarea. Cum puteam oare să-i fac pe idioții ăștia să priceapă că să iei droguri recreaționale era o chestie absolut normală? Că dacă ar veni vreun CPI de-al meu, n-ar avea nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nerăbdătoare. Am nevoie de puțin spațiu. — Dar spune-mi de ce, m-a întrebat el. Acum cinci minute păreai foarte fericită. E din cauza filmului? Nu. — Am făcut eu ceva? m-a întrebat el cu o voce care ar fi putut fi sarcastică. N-am făcut ceva? — Nu, Luke, am spus pe nerăsuflate. Tu ești minunat. E vina mea! Judecând după expresia furioasă și îndurerată de pe fața lui, mi-am dat seama că vorbisem în van. Dar nu-mi păsa. în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Va apărea, grăbit, decis, în fața cabinetului de mistificare. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai avea răbdare să aștepte seara, pentru a-l vizita acasă pe sfetnicul Marga. Se va duce la spital, la cabinetul popular, unde Istoria își scrie, zilnic, sarcasticele rapoarte. Va limpezi, în sfârșit, parantezele... Accidentul, spitalizarea babei lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi cazul să te apuci de treabă. Biroul tău arată ca naiba. — OK. Îhm, la ce oră e ședința de evaluare ? — Emma, În cazul În care nu ai auzit Încă, azi ne vizitează Jack Harper, spune Paul, pe cel mai sarcastic ton cu putință. Dar, firește, dacă tu crezi că evaluarea ta e mai importantă decât cel care a Înființat compania... — N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc când Artemis mă prezintă unei echipe de publicitate aflate În vizită drept secretara ei personală. Pot să spună orice vor. Fiindcă ceea ce nu știu ei e că atunci când zâmbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Iartă-mă, zic cu voce tare și-i ating o frunză. Dar proprietara ta e pur și simplu o vacă Încălțată. Lucru pe care nu mă Îndoiesc că-l știi deja. Vorbești cu tipul tău cel misterios ? aud o voce sarcastică În spatele meu, mă Întorc bulversată și-l văd În pragul ușii pe Connor. — Connor ! zic. Ce faci aici ? — Mă duc să văd interviul. Am vrut doar să-ți zic ceva. Face câțiva pași În interiorul biroului și mă fixează cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aer În piept adânc, după care intru, Încercând să-mi iau cel mai relaxat aer de care sunt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțându-mi jacheta și punându-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încântat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurându-mă din priviri. Ești OK? Da, sunt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva ? Spre mirarea mea, pare extrem de sincer când spune asta. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e. Alison a sesizat oportunitatea de a se gudura pe lângă Julia, iar strategia a funcționat. Aceasta a recompensat-o cu un zâmbet cald. — Și tipa ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat-o Susan ușor sarcastică. Julia a clătinat din cap. Avea gura plină cu vin. — Da. Mi-a spus c-a omorât-o cu-atâta drăgălășenie. —Poftim? a răsunat uluită exclamația colectivă. —Se pare că atunci când soțul s-a despărțit de prima nevastă, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
casă. Susan a rămas în urmă, cu intenția de a-i urma, dar Jenny nu s-a clintit din loc. —Vino, draga mea. Hai în casă. Draga mea? s-a gândit Susan. Mi-a spus „draga mea“. Oare a fost sarcastică sau a spus-o din inimă? Femeia s-a hotărât să aleagă a doua variantă și a pășit în casă sperând într-un nou început. Bill terminase de vorbit la telefon și aștepta în holul grandios de la intrare, punctat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]