617 matches
-
360, într-o familie din Dobrogea (pe acea vreme « "Scythia minor" »), probabil într-una dintre cetățile greco-romane de pe coastă : Argamum, Histria, Tomis sau Kallatis unde creștinismul era bine implantat, unde se vorbeau limbile latină și greacă și unde inscripții și sarcofage menționează numele de familie Kassianos/Cassianus. A învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă. Împreună cu sora sa și cu prietenul său Gherman (Germanus sau Ghermanos), cu care împărtășea credința creștină, Casian întră în rândul
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
templul funerar al lui Khafra de la Gizeh, care poartă inscripția „regele dual Sened“. Desenatorul italian L. Vassali (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) a reușit să redea și prin urmare să pastreze posterității imaginea și inscripția unui sarcofag(astăzi pierdut) aparținând unei concubine a lui *Iahmes I. Textul conține și o scurtă listă regală, începând cu Sened și terminând cu fondatorul dinastiei a XVIII-a. Lista regală de la Abydos(Nr.13) a păstrat numele faraonului sub varianta Senedi
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
VI-a, Pepi al II-lea a acordat o mare însemnătate relațiilor comerciale cu zona Libanului, de unde au fost aduse în special diferite specii de conifere pentru a confecționa nave, a le utiliza în construcții civile și religioase sau pentru sarcofage. Turcoaza și cuprul au fost aduse de la Wadi Maghara din Sinai, în timp ce alevritul de la Wadi Hammamat. Din timpul domniei lui Pepi al II-lea datează o serie de decrete regale: unul de la Abydos, patru de la Coptos, unul de la Saqqara și
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
Castilia. Petru a fost tatăl lui Ferdinand I și al lui Ioan I. Ioan a fost Maestrul ordinului militar Avis, și avea să devină fondatorul dinastiei Avis, în 1385, după ce l-a împiedicat pe Juan I să uzurpe tronul portughez. Sarcofagele cu resturile pământești ale perechii Petru I și Ines de Castro se găsesc așezate față în față în biserica mănăstirii din Alcobaça (Portugalia).
Petru I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310219_a_311548]
-
ministru în perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol foarte important în unirea țărilor române după război. Fiind bolnav, s-a vindecat la Mănăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mănăstirea unde s-a însănătoșit. Alături de sarcofagul său se găsește bustul celei de-a doua soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de sculptorul italian Roscitano, la Roma, în septembrie 1926. Așezată în incinta nouă și închinată Sfintei Treimi, Biserica mare a fost construită din piatră și
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
în somn, la 4 ianuarie 1309, fiind înconjurată de credincioși din congregația pe care o înființase. A fost înmormântată la Foligno, în biserica Sfântului Francisc, îngrijită de ordinul Fraților Minori Conventuali, unde mormântul ei se găsește și în prezent. Pe sarcofagul ei este înscrisă și caracterizarea “Theologorum magistra” (“Învățătoarea teologilor”). Această caracterizare nu a fost făcută în timpul vieții Fericitei Angelei ci cu mulți ani după moartea ei, inscripția fiind probabil mai târzie. În ianuarie 2003 numele bisericii a fost schimbat în
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Ele sunt împărțite în două zone: terestră, și subterană. În zona terestră se află camera ofrandelor unde se face oficierea ritualurilor de cult, și serdapul unde se găsește statuia defunctului. Zona subterană este formată din camere mortuare unde sunt așezate sarcofagele defuncțiilor și coridoare de acces. Piramidele sunt construite pentru faraoni și familiile lor. Materialul folosit pentru construcția acestor fiind piatra. Interiorul acestora este format din mai multe spații, astfel în acestea se găsesc: camera ofrandelor, serdapul și camere mortuale, iar
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
României. Nu se poate trece cu vederea colectivul E. Dobreanu, A. Berteanu și A. Dumitreasa care publică o lucrare de valoare practică (1962) și nici eminentul parazitolog român N. Leon, singurul care s-a preocupat de importanța parazitologică a speciilor sarcofage din România, insistând în special asupra acțiunilor miazigene ale acestora. Pentru determinarea taxonilor supragenerici, generici și specifici este necesară cunoașterea corectă a caracterelor somatice “exterioare” (cum sunt numite cele generale ale corpului) și, mai ales, a celor postabdominale sau ale
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecțioase cu evoluție galopantă, fiind înmormântat la Mărășești. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărășești. s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
1919, cu puțin înaintea morții generalului, Elena și Eremia Grigorescu au fost nași de căsătorie a căpitanului de artilerie Ion Tâmpeanu cu cea care avea să devină celebra Elena Lupescu. La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „"Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se
Eremia Grigorescu () [Corola-website/Science/304967_a_306296]
-
cu un eșec. În anul 1190, el a promis că va participa la cruciadă, dar nu avut timp, pentru că în 1192 a încetat din viață. A fost înmormântat în bazilica de la Székesfehérvár. În prezent, rămășițele sale pământești se odihnesc în sarcofagul aflat în capela funerară din subsolurile Bisericii Mátyás, din Buda, alături de cele ale soției sale, Ana de Châtillon. Împreună cu soția sa Ana de Châtillon, Béla a avut șase copii, și anume: Împreună cu cea de-a doua soție, Marguerite de France
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
un perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor căzuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. La mausoleu se ajunge pe DJ Focșani - Soveja iar programul de funcționare al acestuia este zilnic 09.00-17.00, luni închis.
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Militza Petrașcu a ridicat la Târgu Jiu un monument în onoarea Ecaterinei Teodoroiu. Monumentul, realizat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 x 1,60 m și înălțimea 2,10 m, este denumit " Mausoleul Ecaterina Teodoroiu" și are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a EROINEI DE LA JII - SUBLOCOTENENTUL ECATERINA TEODOROIU. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
și are forma unui sarcofag de piatră albă, pe un postament cu trei trepte, pe care este amplasat un basorelief ce prezintă scene din viața și activitatea militară a EROINEI DE LA JII - SUBLOCOTENENTUL ECATERINA TEODOROIU. Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, sunt organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria, în cadrul vieții din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar; celelalte două
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
-i pierderi însemnate ale frescelor murale. Pe pereții mormântului sunt prezente texte ale “Litaniei Soarelui”, ale “Cărții cavernelor” (este vorba de cea mai veche versiune cunoscută), ale “Cărții porților”, și pasaje din “Cartea morților” printre care așa zisa “Confesiune negativă”. Sarcofagul, în formă de cartuș, este cel mai mare și cel mai greu din Vale (aproape 4 m lungime și 3 m înălțime). Atât mumia suveranului cât și alte obiecte ale acestui mormânt au fost găsite în mormântul lui Amenhotep al
KV2 () [Corola-website/Science/314057_a_315386]
-
de Franz Binder, cu obiecte aduse din regiunea cursului superior al Nilului Alb (regiunea Bhar el Ghazal), este una dintre cele mai valoroase colecții de profil din lume. La Muzeul „Franz Binder” poate fi văzută și o mumie egipteană cu sarcofag din lemn din Perioada Ptolemaică (peste 2000 de ani vechime), provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud. Tematic, expunerea este structurată în două secțiuni. Sub titlul Din cultura și arta popoarelor lumii, expoziția permanentă (autorul concepției tematice: Maria Bozan, muzeografi responsabili
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
de profanatorii de morminte, așa că a hotărât mutarea în siguranță a mai multor mumii regale. Mumia sa, care dezvăluie trăsăturile unui bărbat de cca. 65 ani, fără semne exterioare de violență, se află în Muzeul egiptean din Cairo, superbul său sarcofag din cuarțit roz la Luvru și capacul acestuia la Muzeul Fitzwilliams din Cambridge.
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
the rear portion overlooks the Piazza Montecavallo and Palazzo del Quirinale. Masiva frescă este încadrată "in quadri riportati" și îl reprezintă pe "Apollo în carul său precedat de Aurora aducând lumină lumii". Lucrarea prezintă un clasicism redus, copiind posturi de pe sarcofage romane, mult mai simplă și modestă decât "Triumful lui Bacchus și al Ariadnei" de Caracci din Farnese. Reni s-a aliat în această pictură mai mult cu sumbra școală Cavaliere d'Arpino, Lanfranco, și Albani de pictură mitico-istorică, și mai
Guido Reni () [Corola-website/Science/323434_a_324763]
-
de frescă (cam 3-4 cm grosime!). Ce ipocrizie sau ce neșansa să fii tentat de pictură altora, renunțând la natură... Va trebui să uit, o vreme îndelungată, lecția acestora despre pictură, ca mai apoi s-o adaug ceremonios în recuzita sarcofagului meu`, notează Bogdan Vlăduță. Drumul său pornește de la psalmi, pictorul fiind o natură fundamental religioasă, chiar modul în care privește, smerit, lumea demonstrează acest lucru. Bogdan Vlăduță s-a făcut remarcat încă de la expoziția să de la Catacomba (1999), intitulată `Picturi
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
comunicare, poate chiar loc rivnit!?! Cei plecați își au portretele puse la vedere - se uită unii chiar viu...“, notează pictorul pe o schiță făcută la fața locului. Unde descoperă artistul nostru acest loc? Aflăm din notațiile sale - vizitind columbarii și sarcofage paleocreștine. Popasul român a lui Bogdan Vladuta este, în final, un pelerinaj la rădăcinile creștinătății. Este asemeni unui parcurs inițiatic în încercarea de a descoperi eternitatea, ca o prezență concretă a existenței noastre. Cei doi ani de experiență petrecuți la
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
atelier ceramic specializat în confecționarea unor figurine de lut. Acest tip de idoli avea o largă circulație în regiune și este bogat reprezentat în colecțiile muzeului local. În zona necropolei arhaice au fost descoperite morminte intacte, dintre care unele (cu sarcofage de lut „de tip clazomenian”) aparțineau primilor colonizatori. Studiul scheletelor a permis concluzii interesante cu privire la cauzele deceselor, dar și cu privire la nivelul de dezvoltare al medicii din epocă. Numeroase morminte (87,64%) aparțin unor copii de vârstă foarte mică sau nou-născuți
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
un ciclu scenic influențat de cultul orfic în "Vila Misterelor" sau, împreună cu Ariadne pe insula Naxos, într-o scenă din "Casa del Citarista" (azi în Museo Archeologico Nazionale, Napoli). Nunta cu Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
și a promit să-și trimită fiul ca ostatic la Poartă și să-l sprijine pe sultan în campaniile militare. Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Cozia, într-un sarcofag de piatră, cioplit după model occidental. După moartea lui Mircea cel Bătrân, a izbucnit o criză internă în Țară Românească și o lungă și permanentă dispută între pretendenții la tron, succesorii domnitorului fiind dezavantajați de creșterea amenințării otomane și de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
gât, exclamând, în același timp: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”. Astfel, Nero a murit la 9 iunie 68, la numai 30 de ani. Trupul său a fost depus în mormântul Domitiilor de pe Colina Pinciana. A fost așezat într-un sarcofag de porfir și i s-a construit un altar de marmură montat pe o balustradă de piatră. A rămas popular în rândul plebeilor, mormântul său fiind decorat cu flori, încă mulți ani după moarte.
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
lemn, pânză și pereți, la care pot fi adăugate, printre altele, cele din metal, sticlă, plastic sau piele. Toate necesită un grund special care depinde de procedeul pictural pe care dorim să-l folosim. Istoria panoului de lemn începe cu sarcofagele egiptene vechi de câteva mii de ani, continuă cu pictura portabilă, apoi cu panourile pictate în encaustică; în Evul Mediu a avut o și mai largă utilizare. Momentul de vârf în care panoul are cea mai largă folosință este atins
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]