648 matches
-
că pornesc de la stilizarea și geometrizarea figurativului pentru a spiritualiza realul și pentru a da suferinței o dimensiune ascendentă. în cea de a doua fază, descopăr că pictura fiului presupune inițierea într-o filozofie a privirii: crucea poate fi și sarcofag, emblemă a morții, dar și deschidere spre lumina învierii, săgeată metafizică și înaripare. Mobilitatea sufletească a spectatorului e chemată să participe nu atât la metamorfozarea formelor, cât la descifrarea energizantă a aceleiași imagini. Cu alte cuvinte, depinde de noi dacă
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
-l vadă murind. Mă simt, o clipă, frate cu el, eu, cel ce știu, totuși, că Triunghiul meu păzitor, care nu există, stă aici, lângă mine, mut, așteptând. Doar așteptând. Are răbdarea Îngerului. Și mă tem că mă va învinge. SARCOFAGUL ETRUSC Mult le-a trebuit restauratorilor - zice inscripția - până ce au reușit să recompună din miile de fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă gândesc cu tandrețe la ziua
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
munte și mare, / Prin copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu, numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și prelung, mîinile ca două frînghii făcîndu-mă sarcofag pentru tine, tu, sarcofag pentru mine, - pustiul în care voi fi trezit mîine, lîngă mine cu aceeași cută rămasă-n cearșaf ca în monedele antice chipul zeiței Amin.
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și prelung, mîinile ca două frînghii făcîndu-mă sarcofag pentru tine, tu, sarcofag pentru mine, - pustiul în care voi fi trezit mîine, lîngă mine cu aceeași cută rămasă-n cearșaf ca în monedele antice chipul zeiței Amin.
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
este sărbătorit în 24 septembrie. Călugăr benedictin, originar din Veneția - Murano, Gherhard a fost hirotonit episcop în anul 1030. De numele acestui martir sunt legate înființarea de parohii, construirea de biserici și mănăstiri în ținuturile dintre Mureș, Tisa și Dunăre. Sarcofagul Sfântului Gherhard este păstrat în prezent la biserica romano-catolică din Cenad. Programul liturgic al acestui praznic romano-catolic începe în 23 septembrie, ora 18,30, cu o Vesperă solemnă, ce va avea loc la Catedrala romano-catolică din Timișoara (Piața Unirii). Vineri
Agenda2004-38-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282895_a_284224]
-
imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, Îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Saint Rémi. Anterior, spațiul a fost folosit ca spital militar, cazarmă pentru cavalerii lui Charles al X-lea, ca spital civil. Construcția în sine este socotită o capodoperă arhitecturală. Fondul de exponate este foarte valoros. între altele, se află aici sarcofagul generalului roman Josin. De asemenea, foarte cunoscute și apreciate sunt celebrele statuiete medievale de menestreli, care populează sala muzicii. O foarte frumoasă poveste s-a brodat pe seama unei vizite pe care marele scriitor francez Victor Hugo a făcut-o aici
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza și catargele. Ard în lume orele. [1938] * ÎNTOARCERE Lângă sat iată-mă iarăși, prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul începutului, străbunul. Cîte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e numai satul, dup-atîți Prieri și toamne neschimbat ca Tine, Doamne. Aur
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cumpăna cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia și inima și-o cântăresc. Căci ai vedea un Drum, care se duce, se tot duce în peisaj, piatră cu piatră, potrivind, un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta, cu sarcofage, urne, mauzolee, păstrând cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în mare-mpărăție a vieții-naintînd prin moarte sădită-n șiruri de două părți. Cei de la umbra chiparoșilor în sarcofage dorm, ascultă sunetul de securi și de lănci, marșul cohortelor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta, cu sarcofage, urne, mauzolee, păstrând cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în mare-mpărăție a vieții-naintînd prin moarte sădită-n șiruri de două părți. Cei de la umbra chiparoșilor în sarcofage dorm, ascultă sunetul de securi și de lănci, marșul cohortelor, roțile de care, nechezul cailor. Acestea toate, la rândul lor, acuma nu mai sunt, dar morții cei mai vechi, aceia mai ascultă la drumul care suna pe pământ. Așa închipuiau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și înțelege copiii lui. Sau chiar dacă citește, înțelege și îi place, o pune în bibliotecă cu gândul s-o redeschidă, s-o aibă la îndemână. De cele mai multe ori, asta nu se mai întâmplă niciodată. O carte e un fel de sarcofag al cuvintelor, îngropat în bibliotecă. Un ziar poate fi aruncat la coș fără regrete, imediat după lectură. Asta nu înseamnă neapărat dispreț, din cuvinte rămâne, sau nu rămâne, umbra lor în mintea cititorului, contopindu-se într-o fantasmă textuală uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a agenților de circulație, - filosoful dirijând în acea perioadă circulația ideilor, - glumeau ziarele vremii... La vreo două sute de pași de această cafenea celebră se află Biserica Saint-Germain des Prés, unde, în dreapta, cum te uiți la altar, este depus într-un sarcofag, Descartes, al cărui trup de bronz stă culcat deasupra cu o carte în mână... Nu cred că citește Discursul asupra metodei... Dar, nu îmi închipui altă carte... Astfel că, în compania excelentului critic român, ce trăiește în Franța, aprinzând amândoi
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
mai toate legate în pergament, piele, pânză și de formate uneori impunătoare. Se vede că o minte le organizase în aparentă dezordine. Afară de asta, Hagienuș poseda un număr nu mic de fragmente de basoreliefuri și inscripții de aspect mic-asiatic, un sarcofag redus, de epocă creștină, al vreunui copil (în care erau aruncați papuci, galoși), medalioane mari și mici de bronz puse pe masă, unele, ca greutăți peste hârtii. După ce îmbie pe Ioanide să stea, Hagienuș continuă captația morală ca și când ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câtă groază ascunde sub înfățișarea arogantă și mustățile răsucite un bunic mort de mult, din care-a rămas numai poza? Eram și eu mort de mult. Păstrau și din mine doar simulacrul. Suprafețe glazurate, seară eternă, statui de ipsos pe sarcofage... Recăderi în somn, înfășurat pân-la gât în ficatul și fierea și nervii și mațele mele... Ghemuit în propria mea burtă, parazitând ca o trichină mușchii striați ai homunculului meu... Suflând un abur viu pe oglinda mea... Intr-una din seri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de neocortex, s-ar adânci în sistemul limbic, ar rătăci prin paleoencefal și prin zecile de arcuri de triumf ale vertebrelor, ar depăși cu enorme zbateri și eforturi bariera creier-sînge, care face din sistemul nervos central un străin, îngropat în sarcofagul trupului, nerecunoscut de anticorpi ca fiind carne din carnea lui, s-ar prăbuși în somatic, năclăindu-se-n umori și țesuturi, ar depăși apoi, cu ce chin, a doua barieră, trup-lume (căci sîntem păpuși rusești imbricate una într-alta) și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și la acea înaintare ireală, de parcă aș fi stat pe loc și decorurile ar fi venit către mine, prin dezordinea tristă de la șase dimineața. Intram ușor în camera părinților mei, îi priveam cum dorm înfășurați în cearșafuri ca statuile de pe sarcofagele etrusce, palizi, aproape făinoși la față, în lumina filtrată prin straturile de petunii de la geam, mă așezam pe pat lângă mama și o priveam lung, apoi mă-ntorceam, la fel de lipsit de trup și voință, în camera mea, unde mă culcam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
speriați. Câțiva morari care-și făceau de lucru pe acoperiș căzuseră țipând pe asfalt și stropiseră curtea morii cu sângele lor, bufnind acolo ca niște vișine prea coapte. Mircea știuse, știuse mereu că moara era scobită pe dinăuntru ca un sarcofag. Și că sarcofagul nu era gol. Oprit chiar deasupra ei, aștepta să se-mprăștie norii de făină deasă din aer. Niciodată inima nu-i bătuse atât de puternic. Cerul lichid îl ținea, balansîndu-l încet în ritmul legănării lui de gelatină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care-și făceau de lucru pe acoperiș căzuseră țipând pe asfalt și stropiseră curtea morii cu sângele lor, bufnind acolo ca niște vișine prea coapte. Mircea știuse, știuse mereu că moara era scobită pe dinăuntru ca un sarcofag. Și că sarcofagul nu era gol. Oprit chiar deasupra ei, aștepta să se-mprăștie norii de făină deasă din aer. Niciodată inima nu-i bătuse atât de puternic. Cerul lichid îl ținea, balansîndu-l încet în ritmul legănării lui de gelatină. Frica-i devenise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pulsație interioară, de parcă ar fi fost dm carne. Aburul făinii se disipa ușor, acoperișul morii se rotise complet și atârna acum de partea cealaltă, spre fabrica de cauciucuri "Quadrat", prins încă de moară cu un fel de balamale. Și giganticul sarcofag începu să se limpezească de sus în jos, frontonul triunghiular își pierdu încet culoarea cărămizie și textura zgrunțuroasă, rămânând străveziu ca un zgârci, apoi greu și sclipitor ca o scrumieră de cristal. Îl urmă clădirea întreagă, marele dreptunghi vechi de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vârful pantofiorului ei din imitație de piele de șopârlă pe caldarâmul curții. Păși sucind ușor, profesional, din șolduri (cu toate că, în curte, fața de vecini, căuta să treacă, pe cât posibil, neobservată) pe lângă Catana, care-mpietrise ca o figură de pe-un sarcofag, și ieși pe stradă, grăbind pasul și aranjîndu-și, cu o mișcare iute a degetelor, bascul de sub care-i curgeau cârlionții castanii. Strada i se ascuțea înainte, melancolică și toridă, cu stâlpii strâmbi de telegraf dați cu păcură, cu cîte-o pisică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumii, prima impresie este și acum prezentă în memorie, după patruzeci și ceva de ani, și va rămâne până la urmă. Debarcăm, vizitând ce se poate vedea în o zi și jumătate. În muzeul din fostul palat imperial se află un sarcofag despre care se spune că ar fi de la mormântul lui Alexandru cel Mare, cu sculpturi pe toate laturile, de o nespusă frumusețe. Trecem în fugă prin bazar, privim cu interes la costumele pitorești, dar nu îndrăznim să facem schițe. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
instalat colecția acolo. Cum nu aveam încă mobilă, apartamentul semăna cu un muzeu. M-am așezat împreună cu Sigrid pe podea ca să contemplăm acest palat de necrezut. -E casa noastră, spusei. -Ne-ar trebui un pat, zise Sigrid. -Ori mai degrabă două sarcofage. Încetul cu încetul, Sigrid mobilă templul care începea să semene cu Abou-Simbel înainte de a fi fost jefuit. În felul acesta, contul meu din bancă se topi ca zăpada la soare. Nu vă imaginați cât de scump poate fi un Gormley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]