12,948 matches
-
unei vîrste literare: în ciuda confesiunilor șocante, Gabriela Melinescu păstrează și în jurnal stilul eufemizant consacrat la noi în anii '60. Un jurnal de obicei îl interesează pe cititorul său. Cu toate aspectele negative care decurg de aici, dar și cu satisfacțiile inerente. Acest jurnal te poate însă vrăji, în măsura în care există predispoziția necesară. Toate personajele sale, inclusiv autoarea se mișcă într-un ritm încetinit față de întîmplările uneori teribile prin care trec. Ea spune la un moment dat: "prin artă mă voi strădui
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
și urmașii lor indenegabili, fasciștii și naziștii. Poate că va apărea cîndva o altă carte, intitulată Supunerea maselor sau, cel puțin, avînd ca subiect această provocatoare circumstanță contemporană... * Îi este mai ușor să moară omului neîmplinit decît celui sătul de satisfacțiile vieții, întrucît are simțămîntul că i se mai acordă o șansă. * Orice unicitate conține o aluzie metafizică.
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
poziții ale protagoniștilor (probabil pozițiile ambilor protagoniști - n. Cronicar), după care am crezut că reputata scriitoare și directoare a revistei 22 va fi mulțumită de faptul că justiția îi dăduse cîștig de cauză, oferindu-i atît reparația morală, cît și satisfacția de a-l obliga pe nu mai puțin apreciatul gazetar la plata unor daune de 5o milioane lei. Însă Gabriela Adameșteanu nu s-a oprit acolo, adresîndu-se instanței supreme pur și simplu pentru a smulge de la Cristoiu o sumă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
asemenea nouă. Sau să creadă că secolul XX a fost cuprins între 1914 și 1989, fiind, adică, unul dintre cele mai scurte și concentrate în evenimente. Chiar dacă se va întîmpla așa, și am unele motive s-o cred, ne rămîne satisfacția simbolică de a fi printre cei aleși să pășească acest triplu prag. Și de a putea să ne facem unii altora, noi, norocoșii, în premieră, o urare nemaiauzită (cu o mie de ani în urmă, acest obicei nu exista) care
Sfîrșit de an, de secol și de mileniu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16531_a_17856]
-
despre "un indice de conformism și chiar de docilitate canonică", desigur, față de ideologia gândiristă. Cum a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
o șansă. Am auzit că, înainte de a înceta din viață, la Tulcea, în spital, Titus îi ceruse infirmierei o perniță, să stea rezemat mai bine. Că, pe urmă, exclamase: "Mi-a făcut-o, iepurașul", asemeni unui romancier care termină cu satisfacție un capitol anunțînd sfîrșitul cu glas tare. Și își dăduse duhul. * New-York, 20 decembrie 1978. Plimbarea cu metroul new-yorkez murdar și contestatar, plin de negri prost îmbrăcați și obraznici (unii ci-că ar purta cuțit la ei pe ascuns). Parcă-i
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
anodine, lista lor de lecturi cu comentarii didactice sau exclamative. Exista și literați (ocoliți cu prudență de cei fripți) care-și alimentează jurnalul cu discuții întîmplătoare, consemnează dialoguri între colegi, colportează indiscreții și a doua zi, pac la gazetă cu satisfacția "las'că v-am aranjat eu în ochii posterității". În TIMPUL nr. 11 (un număr bun, cu multe de citit), Simona Popescu și Gheorghe Crăciun, răspunzînd, se pare, unei inițiative a Marianei Codruț, își spun, fiecare pe cîte o pagină de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
e un roman greu de uitat. El rămâne în memoria cititorului ca un mod alternativ de a exprima tulburările de adâncime pe care prejudecățile de diferite feluri, preluate fără discernământ, le pot crea în viețile oamenilor. Fericirea poate veni din satisfacția de a fi curmat suferințe precum acelea ale câinilor lipsiți de speranță, cărora Bev Shaw le administrează, cu seringa euthanasică, moartea. Dincolo de asta, pare a spune Coetzee, există prea puține adevăruri absolute.
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
unor precursori. A fost și una științifică. Remarcasem, parcurgînd atît operele, cît și imaginile lor în epocă sau mai tîrziu, că, mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține satisfacții istoricului decît aceea a comentariilor critice, concomitente ori succesive, acceptabile sau depășite, contradictorii sau asemănătoare. Cu alte cuvinte, băgasem de seamă că refacerea procesului de receptare continuă să ne intereseze și atunci cînd operele înseși ne apar desuete sau, pur
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
alcoolul în care se țin fructele. Lucrînd la Istoria critică nici nu mi-am pus, la drept vorbind, problema în acești termeni, cum să-i numesc, interesați. Dar m-am gîndit că este cinstit să-i indic cititorului sursa de satisfacție cea mai vie pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
victimei), pe de alta tăcerea ei (atunci când este supliciată) și încă o dată tăcerea acesteia, după eliberarea din detenție (când victimei i se interzice să vorbească despre tortúrile la care a fost supusă). Totuși, uneori, confesiunea nu i-ar da nici o satisfacție torționarului, dacă nu ar fi însoțită și stimulată de urletele care trebuie să înveșmânteze ca un halou "adevărul" smuls. Când nu vor să audă țipetele, supliciatorii le sufocă, pentru a împiedica nașterea urletului: sufocarea are loc prin mijlocul cel mai
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ființei din care ele pornesc, dar și putința înaintării neîncetate și nesfârșite în împărtășirea cu ele”35. Sufletul este satisfăcut, însă pe măsură ce cunoașterea crește, crește și dorința Cu toate acestea, nu trebuie să considerăm că sufletul este total lipsit de satisfacții. Dimpotrivă, pe măsură ce progresează, el obține în mod constant ceva din ceea ce dorește, fără însă a dobândi vreodată sațietatea și cu o dorință care crește, de asemenea, în mod constant 36. Sufletul este mereu satisfăcut; dar în fiecare moment al satisfacerii
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
un centru ultraabuziv, se redresa în climatul unui nou început, al unei introduceri în normalitate: "A fost, pînă la urmă, șansa de a părăsi ghettoul strîmt și insalubru al umilințelor și al angoasei. L-am lăsat în urmă cu reală satisfacție, deși nu fră eforturi, pe cel care fusesem, fără să mă dezic de el, dar privindu-l cu o anume detașare". Se poate pune întrebarea în ce măsură, odată centrul puterii totalitare abolit, mai poate fi îndreptățit comportamentul de "rebel". Nu cumva
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
voie să abată guvernarea de la imperativele naționale. Cicero spune într-o scrisoare că treburile politice la Roma nu evoluează cum trebuie, că nici lui Caesar nu-i plac multe, dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacții celor care l-au ajutat să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel și orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
O explicație suplimentară mai era necesară: "pentru articole de presă este firesc ca termenul să nu curgă decât din momentul când d-ta ai cunoscut ofensa". Zadarnic însă! Constatând, în 15 iunie 1941, că "d. Blaga refuză să-ți dea satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește prietenilor pentru "sarcina ingrată
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
momentul când d-ta ai cunoscut ofensa". Zadarnic însă! Constatând, în 15 iunie 1941, că "d. Blaga refuză să-ți dea satisfacție pe căile Codului de Onoare", martorii își depun mandatul, recomandându-i lui Dan Botta să caute "a obține satisfacție pe căile ce vei crede de cuviință". În scrisoarea din 16 iunie 1941, protagonistul ofensat le mulțumește prietenilor pentru "sarcina ingrată" și formulează tăios o concluzie amară: "Cineva care-mi aruncă cele mai grave injurii și se sustrage apoi, fără
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
infuzia de tinerețe, spectaculozitatea acțiunilor pe care le promite ar putea face cu ochiul mai ales tinerilor care l-au votat pe Vadim nu pentru ideologia lui, ci pentru stilul "cool" de a-și transmite trăznăile. Așadar, multe motive de satisfacție pe spectrul politic. E de lucru pentru toată lumea. Cât despre Vadim însuși, înconjurat de-o liniște din ce în ce mai apăsătoare, mi-e greu să mi-l imaginez, în ciuda temei doctoratului său (ceva despre "prezența îngerilor în Biblie"), ca ilustrând frumoasele cuvinte ale
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
al nostalgiei originilor. De fapt Miron Kiropol e un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
a dreptul aristotelic, după o logică a necesarului, pe care, la sfârșitul filmului sau poemului, poți s-o recunoști, dar nu să o reproduci sau să o elucidezi complet. De aceea, ultimul lungmetraj al lui Jeunet te lasă cu o satisfacție, dar aceasta - spre deosebire de pelicula anterioară - se limitează la zona esteticului. Filmul se desfășoară în trei perioade diferite: înainte de primul război mondial, în timpul, și după. Acestor "unități de timp" le corespund trei povești diferite, de fapt trei genuri: înainte se desfășoară
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
înmiit tocmai de la cine se poate aștepta mai puțin, acționând sub ‘’efect de oglindă’’, pentru că nimeni nu are mai mare nevoie de el, decât acela care nu poate oferi un zâmbet; întocmai că, cine l-a transmis își are dublă satisfacție! Zâmbetul ochilor fiind cea mai sublimă frumusețe, după părerea mea, fața nu cred că trebuie 'mascata' prea mult! Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzește; femeia este glorie!’’ -Cervantes de Miguel Referință Bibliografică: Ce e Femeia? ..dar, frumusețea (farmecul
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
lucruri pe care noi le-am făcut la Național TV, o inițiativă de a da publicului și câteva vorbe de duh ori acestea sunt ale lui Nae Cosmescu. Vă sfătuiesc să le citiți, pentru că vă va da o stare de satisfacție”, invită colegial și în cunoștință de cauză actrița Stela Popescu, iar semenul de breaslă Geo Saizescu avea să afirme: „Eu am avut inițiativa, în cadrul premiilor naționale de spirit și umor românesc, să decernez și un premiu ale societății umoristice «Păcală
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
generalizată, cauzată de prăbușirea producției interne, de corupția și de măsurile de austeritate impuse României de instituțiile externe care „i-au dat cu împrumut“. Paradoxal, sărăcirea populației a intensificat febra consumistă. Românii s-au lansat într-o căutare frenetică de satisfacții materiale, iar îmbogățirea rapidă prin orice mijloace a devenit o obsesie națională. Ecuația clasică a consumismului este următoarea: creșterea consumului stimulează producția, mărindu-se producția, veniturile cresc. Întrucât producția internă nu a crescut, avântul comunist a stimulat practici antisociale: delapidarea
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
și de a-l încredința lui Dumnezeu care poate să ardă toată răutatea. Iertarea deschide perspectiva comuniunii cu Dumnezeu și cu toți ceilalți. - Cum se pot păzi cei ce postesc cu mai multă râvnă de riscul părerii de sine, al satisfacției performanței unui câștig de imagine? - Într-adevăr, mândria și slava deșartă anulează valoarea tuturor strădaniilor duhovnicești. Părerea de sine își are vindecarea în cuvintele Mântuitorului: „Oricine se înalță pe sine se va smeri“ (Matei 23, 12). Pilda Vameșului și a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția reparatoare ce o animă, antologia lui Constantin Abăluță e cea mai însemnată din cîte au apărut, în domeniul lirismului românesc, în perioada postbelică. Satisfacția noastră personală este, la lectura ei, de-a ne vedea confirmat în numeroase din propozițiile pe care le-am emis de-a lungul mai multor decenii, criticul străduindu-se a fi - nu-i așa? - dincolo de inevitabilele-i precarități, și un
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
și dacă i se spune tradiționalul "Scuzați dezordinea!" Poate fi el mulțumit, după vizitarea dependințelor, de gustul și felul cum arată produsele încă nepuse pe foc? Da, cu condiția ca acestea din urmă să fie exotic gustoase sau să prevestească satisfacții de gurmand. N-a fost cazul. Actorilor - Mircea Diaconu, Constantin Cotimanis, Emil Hossu le-a făcut o imensă plăcere joaca de-a Shakespeare. Joaca mizează pe complicitatea spectatorilor și, în seara aceea, aceștia s-au supus cu grație poruncilor de pe
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]