2,378 matches
-
locuia, toată numai zâmbet, Nineta, și a strigat de parcă aceasta era pe tărâmul celălalt: "Nineetaaaaaaaaaaaaaa!" Ceva, trebuie să recunosc, s-a surpat atunci în mine. Clipa aceea a fost momentul în care am început să privesc foarte critic toate teoriile savante despre limbaj pe care le însușisem în elevata, savanta societate culturală a Ninetei. Dar, iar trebuie să vă spun foarte sincer, pentru că nimeni nu mi-a spus ce nu era în regulă cu enunțul acela foarte savant "Ibovnica este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceasta era pe tărâmul celălalt: "Nineetaaaaaaaaaaaaaa!" Ceva, trebuie să recunosc, s-a surpat atunci în mine. Clipa aceea a fost momentul în care am început să privesc foarte critic toate teoriile savante despre limbaj pe care le însușisem în elevata, savanta societate culturală a Ninetei. Dar, iar trebuie să vă spun foarte sincer, pentru că nimeni nu mi-a spus ce nu era în regulă cu enunțul acela foarte savant "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
critic toate teoriile savante despre limbaj pe care le însușisem în elevata, savanta societate culturală a Ninetei. Dar, iar trebuie să vă spun foarte sincer, pentru că nimeni nu mi-a spus ce nu era în regulă cu enunțul acela foarte savant "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad" -, multă vreme am crezut că lumea se uită urât la mine numai din cauză că aș da semne prea mari de precocitate. Ceva bun tot am câștigat din asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru a goli primele sticle de bere, cei de pe la ferestrele apartamentelor, care nu erau străini de surpriză, au început să bată din palme. Și unde nu ne-am făcut și noi apariția, grupul vocal al puștilor... După ce am dat tonul savant, ridicând cu mare importanță arcușul am început reprezentația. Conștient de marele meu talent, vă imaginați că nu mi-am amestecat vocea cu gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gloata, asumându-mi cinstea de a cânta solo refrenul. Ce aplauze, ce mulțumiri, ce uimire!... Nici nu se potolise bine ecoul primelor aplauze, că un vecin de la geamul primului etaj a și strigat: "Bisssss! Mai zi o dată refrenul, Z!" La fel de savant, am așezat vioara la gât, și-am început să cânt pentru alte aplauze care n-au întârziat să vină. Dar omul m-a oprit: "Nu doar așa! Te vreau și gurist! Gurist de refren, mânca-ți-aș scripca să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică a Ninetei, am asistat la cursuri savante de interpretare a viselor. Nu știu cum se face, dar ninetistele, niște ființe speciale fără îndoială, visau atât de mult, încât, dacă puneai cap la cap istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele, saga viselor lor nocturne depășea cu mult bugetul de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Mongolia. M-am prăpădit de râs când am auzit c-ai fost acolo însoțit de un biolog, un chimist și un fizician, pentru a face rost de păr ecologic de cal pentru arcuș. Să faci atâta drum, cu niște ochelariști savanți după tine, pentru a recolta câteva grame de păr de cal este, într-adevăr, o ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada dobitoacelor lor, dar asta e, arta cere sacrificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
in-te-ri-or... Pălăriosul dictator se uită peste foia de hârtie și-și pune mâinile în cap, ca un intelectual: "Dumnezeii mă-tii, fără p mare, numai plicul cu p mare, Dumnezeii..." Roboțelul zice scurt "Trăiți, n-am înțeles!..." și așteaptă explicațiile savante ale șefului... Omul cu filmătoarea tot n-a terminat. Mama schimbă mereu lumânările. Ceilalți pălărioși umblă cu niște perii mici, aruncă prafuri peste tot, îl cheamă din când în când pe cel cu filmătoarea, caută pe sub paturi, prin sertare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dă drumul furiei din el: "Bă, tu-ți Dumnezeii cui ți-o pus creionul în mână, mortul îi ființă, îi om, nu-i obiect. Cum să scrii, boule, una bucată mort?"... Roboțelul dă cu batista pe parbrizul nădușit și încearcă savant: "Nu-i ființă, să trăiți, că e mort. Ființă e când e viu!" Pălăriosul chiar rămâne cu gura căscată. Se opresc și specialiștii în perii, din lucru. Chiar și omul cu filmătoarea devine curios. Șeful ăl mare are o dispută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de hărnicia mea proverbială: "Știu, știu, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Ei, Z, întreabă-l acum pe savantul tău tată, pe marele specialist în istoria sfinților: "Omule, dar de Sfântul Onuț Postmodernul Priponit în Cătușe cu Cifru ai auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de multe ori a fost supusă unor erori vremelnice. Așa de pildă, într-o țară oarecare, acum câteva decenii, când se născociseră narcoticele, biserica creștină din țara aceia prin reprezentanții săi, ce stau cu Biblia în mână căutau să demonstreze savanților, că femeia gravidă nu trebuie narcotizată, ci să nască-n în dureri, așa cum a fost blestemată de Dumnezeu, din pricina căderii în păcat a celor dintâi strămoși. Natural că savanții au interpretat mai bine Biblia și ceva mai târziu biserica a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din care s-ar deduce, că există și printre ele un cult rudimentar cu privire la morții lor (ex.: albinele, necroforii etc.). Va fi ceva poate dar ținând seama
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată acest respect, iar cultul morților va fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât la cei cari trăiesc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai curând, mișcarea lor comună: fuga omului departe de ființa sa veritabilă, în măsura în care acesta nu se mai poate suporta pe el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prudență ca să ocolești rele mai mari. — Bella gerant alii, sugeră Dómine Pérez, Încercând să dreagă lucrurile. Dómine Pérez era un părinte iezuit care Își făcea veacul la biserica alăturată, San Pedro y San Pablo. Bunătatea-i Înnăscută și latinismele lui savante acționau ca un sedativ puternic, pentru că pe acestea din urmă obișnuia să le pronunțe pe un ton plin de bunăvoință. Însă cei doi necunoscuți nu știau latinește, iar rima aceea cu hidalgii și nădragii era prea greu de Înghițit. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
existenței lui Dumnezeu, subiectul care a făcut să curgă cea mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a publicat un volum în care susține că autoritățile de atunci au ascuns unele detalii pentru a scoate în față și a nu umbri succesul misiunii lui Gagarin. Intitulată „Cele 180 de minute care au schimbat lumea", cartea arată că savanții sovietici au calculat greșit în două rânduri locul unde urma să aterizeze Iuri Gagarin, fapt ce explica lipsa oricărei persoane care să-l aștepte pe cosmonaut la revenirea pe Terra. „Timp de mulți ani, literatura sovietică a pretins că Iuri
După 50 de ani de la primul zbor în Cosmos, Rusia declasifică documente referitoare la moartea lui Iuri Gagarin () [Corola-journal/Journalistic/70364_a_71689]
-
ori să nu mai scrie deloc, "soluția lui Gribouille", "care se băga în rîu ca să nu-l mai ude ploaia", ori să adopte un alt semnificant, apucîndu-se bunăoară de cinema sau de teatru sau de pictură, ori să se facă savant, "teoretician intelectual, să nu mai vorbească decît dintr-o perspectivă morală, curățată de orice senzualitate a limbajului". Idei ce pot fi regăsite parțial și la Phillipe Sollers, care combate "formalismul", considerat un fenomen specific francez, un "neoacademism francez". Ar fi
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
în cu totul alt registru: prezența sa în arhiva operațională a Securității. Citesc și nu-mi vine a crede: "Referința de la fila 5, semnată G. Vrânceanu, la 11 noiembrie 1949, relevă un cu totul alt mod de delațiune, elogiul personalității savantului matematician și inovatorului, dând, pe această cale, informații prețioase Securității: (...)". Pe cine omagiem? Faptul că în 1940 Ion Barbu aderase la mișcarea legionară nu era o informație pe care Securitatea s-o afle de la Gheorghe Vrânceanu, ci un fapt bine
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
două ori mai multă populație decât poate adăuga, ce-i mai rămânea imperiului decât să apeleze la arma teleagitației!" Și dă-i de câte cinci-șase ori pe zi, pe toate canalele, mese rotunde cu câte două duduițe și un invitat savant, androlog sau sexolog, care să strige sus și tare că jumătate din bărbații țării sunt impotenți... pardon, că suferă de disfuncții erectile, cu explicațiile de rigoare a termenilor medicali - libido, ejaculare precoce, testosteron etc..., ca să fie înțeleși de toți Ivanii
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
de refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică greu de suportat. Calofilia veselă se întunecă brusc. Materia existențială izbucnește la un moment dat sub chipul unei explozii ce face țăndări prețiozitățile atît de grijuliu ticluite, arabescurile savante, incantațiile unui limbaj ce se voia proiectat în absolut datorită unei mecanici infailibile. Intempestiv și nu tocmai, poetul-eseist declară că dorește a produce un zgomot al pierzaniei proprii („pierzîndu-mă, din mîini, pe mine însumi cu literatura mea cu tot"), precum
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari cei mai mulți
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
de altă parte, atras de condiția de scriitor, spre care spiritul său monden și snob îl împingea irezistibil, Odobescu a adoptat singura variantă de literatură posibilă în cazul lui, adică pseudo-literatura izvorîtă din erudiție, introducerea subreptice a ficțiunii în pagina savantă. în absența talentului literar propriu-zis, avantajul tînărului aspirant la glorie îl reprezentau cunoașterea latinei și a elinei (tot mai puțin știute în epocă), a principalelor limbi europene, ca și lecturile numeroase și dezordonate. Bilingv în franceză, poliglot prin vocație, învățase
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
de Stanley Kubrick, în 1977 de Adrian Lyne), dramatizată în mai multe rânduri, transformată în musical (în 1971), ba chiar și în operă - în 1997, de către Rodion Șcedrin. I s-au dedicat mii de studii, zeci de cărți și ediții savant întocmite. Eu însumi am în bibliotecă trei sau sau patru exemplare, între care una, o "ediție adnotată", e un veritabil exemplu de acribie filologică. Istoria acestui exemplar ar merita scrisă cândva, măcar pentru dedicația de pe pagina de gardă și pentru
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]