705 matches
-
tot ce zicea. Cineva ar fi Întrebat-o de unde e, iar ea i-ar fi răspuns că vine de undeva de departe. Voia să știe unde se află orfelinatul. Ținea un prunc În brațe, acela stătea Însă nemișcat și nu scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe ai cărui obraji se usca spuma de ras... Printre cadavre se târau supraviețuitori - sau stăteau încremeniți ca și mine. Unii urlau, deși nu erau răniți. Cineva scâncea ca un copil mic. Eu am rămas locului, în pantalonii uzi de pișat, și mă uitam la doi pași de mine, la trupul sfârtecat al unui băiat cu care tocmai trăncănisem despre nu mai știu ce. Măruntaiele. Fața lui rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa aceea însă iedul se zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de geamăt prelung, ca o chemare dureroasă. Ce-o fi cu el?... Dacă moare? scînci Ilinca. Of, of, cît de rău mi-ar părea! Tu ce zici, Virgil? întoarse ea ochii înlăcrimați către darnicul cavaler. Nu va muri! răspunse hotărît Virgil. Nu-l vom lăsa să moară! Doar nu i-a făcut nimeni nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins. Precis a fost un liliac!... Doar nu-i zice de florile mărului Peștera Liliecilor! Și mai rău! scînci Ilinca. Eu nu pot suferi liliecii!... Pe cuvîntul meu că nu-i pot suferi!... De cînd mi-a povestit mama... eu... Hai să ieșim de-aici și să prindem păstrăvi mai bine! Nu vi-i foame? Ba da, hai! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și aceluiași fenomen. În mai puțin de două minute se aflau cu toții cățărați în cei mai înalți copaci, uitîndu-se cu înfrigurare în toate părțile, de unde se așteptau din clipă în clipă să apară primejdiile cele mai cumplite. Nuțu începu să scîncească, străduindu-se din răsputeri să ajungă cît mai sus în arinul său. Numai că arinul era subțire și lung și nu prea avea ramuri de care să te ții. Nu urla, drace! se răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea ramuri de care să te ții. Nu urla, drace! se răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-ai adus aici!... Urcă-te mai sus și taci din gură, că te-aude! Nuțu se strădui cu greu să nu mai scîncească și continuă să se cațere mereu, cît mai sus! Mare vrăjmaș mai poate fi și frica pentru bieții nepricepuți! Cum Nuțu era destul de greoi și neîndemînatic, nu putu să-și păstreze nici echilibrul și nici să-și dea seama cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai ușor. Tu ești băiat drăguț și... dacă te duci, îți dau... Dar nu mai apucă să spună ce anume îi dă, pentru că Nuțu cu ochii mari, deschise gura de parcă ar fi vrut să înghită un bostan și mai mult scînci vorbele decît le spuse: Nici dacă mă t-t-tai nu mă mai duc în p-p-pădure! Atunci cine să se ducă, eu? întrebă doctorul făcîndu-i lui Nuțu semne cu degetul la obraz. Dr-dr-dracul să se ducă, c-c-că eu nu mă mai duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău, scînci ușor printre grunzurii de cremene, făcîndu-l să înțeleagă că și vîntul are durerile și neîmplinirile lui... Unde se vede că Bărzăunul nu era omul jumătăților de măsură. Și unde se mai vede că o poveste ca aceasta nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată și să scâncească. Gosseyn îi acoperi gura cu mâna în care ținea revolverul. ― Sssst...! murmură el. Nu-ți fac nimic. Ea încetă să se zvârcolească și să protesteze. Îi eliberă gura și ea șopti, la capătul puterilor: ― Erau chiar în spatele meu. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
e invadat de câteva mii de furnici ucigașe. Furnicile roiesc pe cada vrul unei hiene. Cavanosa întinde mâna și atinge hiena. Imediat, o sută de furnici se suie pe mâna lui și avansează rapid spre cot. Cavanosa expiră și vocile scâncesc. O voce se desprinde de corul afon și bolbo rosește un pseudo-cuvânt. Un cuvânt încă inexistent. Cavanosa apasă cauciucul butonului și furnicile cad neputincioase de pe mâna lui. Pe ecran apare un actor musculos. Trupul lui e acoperit cu ulei de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
blondă cu fustă scoțiană și atât se repezi să lingă berea, fața lui Mișu, mâna tânărului blond. Acesta, deconcentrat, îi arse un bocanc în meclă. Fata începu să plângă. Tânărul apucă o bâtă de baseball. Fata se aruncă la pământ, scâncind. Tânărul ridică bâta și o aruncă pe fereastră cu obrajii umflați de efort, drept spre Statuia Libertății. Bâta căzu jos după câțiva metri, pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
leoaica întinsă în mijlocul sufrageriei chinuindu se să dea naștere unui pui. M-am aplecat asupra ei, iar restul nu a fost decât instinct matern și multă dragoste pentru puiul de leu care se cuibărise la burta mamei, cu ochii mijiți, scâncind încet. — O să-i spunem Blunt. Am dat din cap și m-am dus să mă spăl. Nu căutam explicații, doar priveam apa curgând la robinet. Cu imaginea lui Blunt în minte, am revenit în holul apartamentului și apoi pe palier
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dar cu cât trecea vremea și cum ei abia se apropiau de poalele pantei, nu mai avea nici o îndoială: nu era îmbrăcat pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ușor cu doi copii. Să-i îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă înfurii pe tine, îi pune capul pe pieptul ei. Ți-e udă bluzița, scumpo. Se apropie masa copiilor. Dă-mi, te rog, cana aceea să mai storc puțin lapte. Nu termină bine vorba și de data aceasta, băiețelul se scâncește întâi. Matei i-l pune la sânul mamei, admirându-l cum suge, după care îl ridică pe pieptul lui, îl bate ușor pe spate ca să iasă aerul din stomac, îl așează și aduce fetița. Ea suge mai cu poftă decât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cinicul suflă satisfăcut peste unghii. „Acum suntem totuna”, zise el Împăciuitor, În timp ce Noimann-penitentul scoase rochia Mathildei, În care se afla Înmagazinat mirosul și toată căldura ei, și o Întinse pe jos. Deasupra rochiei presără lenjeria, pe care o mângâia acum scâncind ca un copil... Privindu-l de sus, Noimann-cinicul conchise: „Bărbatul și femeia au o natură dublă. Faptul acesta le conferă posibilitatea de a migra dintr-un corp În altul. De a fi când una, când alta...” „Atunci să facem schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma sa băltoace sclipitoare de urină pe podea. Însă nici rochia, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cuvântul, n-am să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec, e târziu și Zenobia mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt cu ea pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat un damf, care revine toamna, ca un gust al morții. Dar eu ziceam că-i damf de la florile de gherghină, când zac prea mult în oala cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]